Cu Florian-Doru CRIHANĂ, după vernisajul expoziţiei „Veneţia” de la Sala "Mantu", Galaţi (Continuare)

Care este responsabilitatea unui caricaturist faţă de el însuşi ca artist, faţă de familie, societate ? 

“Un caricaturist trebuie să încerce măcar să facă expoziţii personale. Măcar şi cu atât poate intra în atenţia marii arte. În familie, trebuie să dea salariul la timp. În societate, să nu fie betiv. Să-şi ţină în frâu pornirile de ironist, satirist, să-şi ţină pliscul.”

Fiind membru în jurii naţionale şi internaţionale, consider că v-aţi făcut o părere despre care sunt cele mai importante calităţi ale unui desen satiric bun şi ale unuia ce merită a fi premiat. Detaliaţi.

„Am criterii de compoziţie, culoare. Încerc să-mi dau seama dacă ideea reprezintă o noutate şi abordează satiric un fenomen contemporan. Nu mă interesează dacă ideea s-a mai făcut, pentru că pot aprecia noutatea abordarii. Asist cu tristete la fenomenul similaritaţilor şi sunt surprins de consumul inutil de energii în conflicte. Cu timpul consumat, unii luptători işi ratează chiar cariera ajunsă la maturitate. Ar trebui să fim atenţi la marile muzee de caricatură şi de artă contemporană.”

Mai participaţi la concursuri ? Nu v-am mai văzut în ultima vreme în acestă ipostază.

„20 de ani de amatorism sunt suficienţi. Oamenii cu care ma înconjor acum, pun problemele dintr-un punct de vedre mai inteligent. Îmi pare rău că nu m-am retras mai devreme."

A trăi într-un oraş de provincie, este un avantaj pentru artist ? Sunteţi oarecum protejat. Vă bucuraţi de contactul cu publicul, aprecierea lui şi accesul lui direct la lucrările dvs. Aveţi liniştea necesară concentrării pe propriul lucru, influenţele exterioare (opiniile, curentele) sunt limitate, nu sunteţi angrenat în vârtejul exagerat al schimbărilor din marile oraşe. Cum comentaţi ? Este acolo viaţa mai uşoară sau mai grea ?

„Mă bucur să trăiesc în provincie. Am mai multă linişte şi privesc mai lucid spre Bucureşti şi mapamond. Caricaturiştii din Bucureşti nu au construit nici măcar o galerie adevarată."

Ce apropie şi ce desparte în relaţiile dintre caricaturişti ?

”Ne desfăşurăm adesea activitatea pe bază de contracte nescrise. Contractele nu se respectă. Nu pierd timpul acum să mă explic. Eu nu mai am relaţii profesionale cu cei care nu au respectat cu mine termenii contractuali. Şi cum sunt mulţi, m-am cam izolat. Mulţi nu înteleg asta.” 

De obicei, artistul este un singuratic în lumea sa. Dar, ce reprezintă pentru dvs. un prieten, dar dvs. cum vă vedeţi ca fiind prietenul cuiva?
"Pe acest pamânt, singurul meu prieten este soţia mea. Restul sunt parteneri, colaboratori mai buni sau mai răi." 

N.R. Mulţumim domnului CRIHANĂ pentru amabilitate şi timpul accordat interviului şi aşteptăm cu interes următoarea expoziţie.