Adevăratele culori ale artei lui
Pierre-Auguste Renoir sunt relevate de către Institutul de Ară Chicago, prin Expoziția Gallery 226 (până pe 27 aprilie)
Recent, tabloul reprezentând-o pe
Madame Léon Clapisson, Valentina, soția unuia dintre contractorii bogați ai
lui Pierre-Auguste Renoir, fiind supus restaurării a dezvăluit un
fapt surprinzător, suscitând în mod deosebit interesul restauratorilor și oamenilor de știință.
La începutul lucrărilor,
după îndepărtarea ramei, pe latura stângă și în partea de sus
a lucrării, zone acoperite până atunci de încadrament, au fost
descoperite nuanțe de violet-roșu, mult mai vibrante decât în
zonele adiacente ale fundalului care au fost expuse la lumină de-a
lungul timpului. Acest lucru revelează care a fost fondul de bază al
lucrării, așa cum a fost realizat de către de autor, în 1883, la momentul execuției lucrării.
Descoperirea aduce o importantă
modificare în percepția operei lui Renoir și pune sub semnul
întrebării restaurările de până acum, care probabil nu sunt
conforme cu pictura așa cum a fost gândită și realizată de
autor.
Zonele respective, neexpuse la lumină,
și-au păstrat prospețimea culorilor în timp. Renoir
a lucrat fondul portretului utilizând culorile roșu-scarlet și roșu-purpuriu
în general obținute
din carmin,
un pigment roșu strălucitor, care, deși
luminos și
frumos în
timpul lucrului, este
foarte sensibil la lumină, culoarea pălind cu
trecerea timpului. Deși pictorii cunosc
acest lucru, până acum nu s-a luat în considerare această posibilitate la restaurarea
și conservarea lucrărilor.
Departamentul de conservare al
institutului, înarmat cu unelte
avansate precum nanotehnologia, laserul și programe specializate de
procesare a imaginii, a putut reda
în toată splendoarea lor culorile
inițiale, într-o
reconstituire digitală la dimensiunile originalului.
Astfel, originalul
și reproducerea, stau împreună pe simeze, oferind
posibilitatea vizitatorului să aprecieze
deosebirile care, deși dramatice în ceea ce privește luminozitatea
și culorile, nu micșorează în nici un fel frumusețea și
valoarea lucrărilor așa cum sunt ele astăzi.
Lucrarea
originală este prezentată într-o cutie transparentă, astfel
încât poate fi văzută complet, de jur împrejur și apreciate pe
viu daunele provocate în timp de lumină.
Acest mod de expunere aduce la vedere munca
de restaurare care, de obicei se desfășoară în laborator, departe
de ochiul publicului dar care, de acestă dată, aduce informații de o importanță
covârșitoare în analiza și aprecierea lucrărilor lui Renoir și poate chiar a impresionismului în general, care a utilizat, cu
cea mai mare măiestrie și frecvență aceste culori.
N.B.
Inițial, Renoir a realizat o primă variantă cu Valentina bându-și ceaiul pe
fundalul roz al gradinii casei, dar nici autorul și nici Léon Clapisson
nu au fost mulțumiți de rezultat. În cel de-al doilea portret,
Valentine pozează în haine de dimineață, stând pe un scaun în
interior. De această dată, în fundalul de concepție
abstractă își au corespondent roșul părului ei, albastrul
rochiei și galbenul mănușilor.
După expoziția de la Chicago din 1893, „ World's Columbian
Exposition” pictura impresionistă a intrat în atenția
colectorilor locali, iar Martin A.Ryerson a început să cumpere și
să caute lucrări semnate de impresioniști, dar mai ales de Claude
Monet.
Colecția Mr. and Mrs. Martin A. Ryerson a Institutului de Artă
din Chicago, din care face parte și această lucrare, a fost
constituită prin donații succesive între anii 1933-1938.