 |
Salonul Internațional De Arte Plastice, Ediția a XV-a
REQVIEM PENTRU UN CRĂCIUN ÎNSÂNGERAT
dedicat martirilor Revoluției Române care și-au dat viața pentru libertatea poporului român în Decembrie 1989
Curator: Ilie Roșianu
Dintre invitații speciali care au luat cuvântul: eseist de artă Armand Steriadi și reprezentanți ai organizatorului
Salonul a ajuns la ediția a XV-a, o vârstă considerabilă pentru o un subiect atât de controversat precum "Revoluția română din Decembrie 1989". Totul datorită prof. drd. estetică Ilie Roșianu, care cu dedicație și perseverență ne-a dus gândurile și emoțiile dincolo de ceea ce pare să fie realitatea, dincolo de controverse și ambiții, într-un spațiu dedicat artei și spiritualității românești.
Pe parcursul edițiilor anterioare, salonul a poposit în inima unor orașe martir, precum Timișoara, Sibiu și București, reunind pe simeze artiști foarte cunoscuți dintre care amintim, dintr-o listă mult mai lungă: Viorel Grimalschi, Daniela Frumușeanu, Adrian Zisu, Cătălin Bădărău, Vasile M. Murivale și Valeriu Șușnea.
Poate entuziasmul pentru subiect a pălit în timp, dar acest Salon ne amintește mereu și mereu de România, de oamenii, mentorii și eroii ei. Trebuie să recunoaștem că fiecare generație a trăit evenimentele ei, unele rămânând pentru totdeauna în istorie. Ori evenimentele din decembrie 1989 vor rămâne mereu scrise în istoria românilor sub numele de "Revoluția din Decembrie 1989".
Salonul reprezintă un omagiu adus martirilor, decedaților și răniților Revoluției din 1989 precum și o mângâiere adusă urmașilor acestora, dar mai ales, o reverență imperativ necesară în fața emoțiilor pure, a sacrificiului voluntar sau involuntar, a spiritualității românești conservate de generații și promovate prin exemplul propriu de lideri de opinie, de moralitate sau cultură, dintre care amintim pe Corneliu Coposu, Petre Țuțea, preot Arsenie Boca, Eugen Ionescu.
Expoziția a decantat amintirile referitoare la evenimentele ante, din
timpul și post Crăciun 1989, parcurgând drumul lung al celor 26 de ani
de democrație actuală și păstrându-le pe acelea care, încă ating
sufletul celor rămași: morți în stive și răniți, pete de sânge parțial acoperite de zăpadă, tancuri și sorcove, cruci de căpătâi,
corpuri aflate încă sub tortură, ș.a.m.d.
Pe lângă lucrările legate direct de subiect apar și lucrări care ne aduc aminte de alți români care au marcat spiritualitatea românească, poezia sau muzica românească și lăcașuri de cult cunoscute.
Se poate spune că expoziția și-a atins scopul propus și de acestă dată, trezind în privitor emoții, uneori artistice, uneori sufletești, alteori și una și alta.
Cert este că peste 70 de artiști au animat simezele Galeriei Symposium a Bibliotecii Naționale a României, timp de o lună.
O lună în amintirea acelor evenimente și acelor oameni să fie, oare, prea mult pentru prea puțin ori prea puțin pentru prea mult?
N.B. Afișe realizate de Irina Iosip la solicitarea curatorului
Postări
