Expoziția are mai multe puncte de interes imediat, tabloul din vitrină ce incită cu imaginea sa inversată, cu susul în jos, albastrul prezent în aproape toate lucrările, de o frumusețe aparte - precum cerul văzut de ochiul proaspăt al copilului, prin verdele ierbii -, tehnica specială de lucru cu firul textil și, nu în ultimul rând, în puținele peisaje expuse, încadrarea vizuală asemănătoare cu cea a fotografiei.
Simboluri creștine și laice se dezvoltă în volumetrii care acaparează spațiul într-un mod neașteptat, pornind de obicei de pe o suprafață plană înrămată, alcătuiesc compoziții abstractizate, realizate printr-o tehnică inovativă. Firul textil nețesut, se înfășoară pe corpuri felurite ca formă și orientare, într-un flux continuu dar echilibrat de culori. Specific autorului este și mixajul oarecum neașteptat dintre fibra textilă, ulei, acrilice, lemn și sticlă/oglindă sau metal.
Interesant, chiar dacă multe dintre lucrările sale s-ar încadra în genul instalație, autorul nu se ferește de dimensiunile mici, care în acest caz sfidează, prin complexitatea mesajului, delicatețea și armonia lor, apetitul general, de multe ori nejustificat, pentru lucrări de mari dimensiuni.
Bogăția
de culori, de la culorile pline, vibrante, până la culorile
odihnitoare ale luminișurilor de pădure sau covorului de iarbă
ademenind la reverie și reculegere – ce amintesc de o copilărie
fericită petrecută în mijlocul naturii -, este o altă componentă
a personalității artistului Mihai Moldovanu.
Expoziția
aflată încă pe simeze, este o oază de liniște meditativă
binevenită în gălăgia zornăitoare generală.
Postări
