luni, 16 iulie 2018

FEȚELE VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE ALE VIOLENȚEI - Arta și violența (1)

 

De ce violență?


Din punct de vedere biologic [1], violența și agresivitatea fac parte din zestrea primordială a omului, care, nevoit să supraviețuiască trebuia să ucidă animalele pentru hrană și să-și îndepărteze sau chiar să-ți ucidă dușmanii, adică pe aceia care îi periclitau resursele de hrană. Sunt cunoscute în acest sens imaginile de vânat de pe pereții cavernelor.

S-a dovedit, în timp, că selecția naturală îi favorizează pe cei cu comportament mai agresiv, mai violent, aceștia reușind să procure și păstreze resursele necesare vieții. Acest comportament dobândit s-a conservat în zestrea genetică a omului.

"Monster" by Zlatkovsky Mikhail M.(Russia), 
URL: http://1stsaltandpeppersalon.weebly.com/3nd-jury.html
O cauză a comportamentului agresiv se regăsește și în particularitățile funcționării sistemului nervos central (cu precădere a lobilor frontali și temporali, a căror disfuncționalitate explică nivelul mai ridicat de agresivitate și violență), dar și a celui limfatic. Procesele neurofiziologice sunt cele prin care organismul își asigură adaptarea pe plan intern și extern, în sensul că agresivitatea reprezintă un mod extrem de adaptare, care stă la baza stărilor moționale negative, de furie și de ură. Procesele neurofiziologice acționând în diversele contexte specifice de sănătate a întregului organism, conferă caracterul de unicitate fiecărui om.

Sistemul endocrin, joacă și el un rol în agresivitate, cantitățile peste normal de testosteron determinând manifestări de agresivitate ale omului, datorită acestuia, bărbații fiind mai agresivi decât femeile.

Din punct de vedere sociologic [2], stresul la nivel individual, determinat de factori precum șomajul, sărăcia, izolare socială sau supraaglomerația poate determina apariția actelor de violență, dar în același timp acesta reprezintă un factor de adaptare la factorii externi perturbatori. Ca dovadă, aici pot fi aduse ca exemple precum revoltele, războaiele, protestele etc.

În mediul familial sau între familie și societate, în condițiile inexistenței unui echilibru în relațiile dintre membrii (schimb de resurse, sentimente conform cu așteptările acestora), se pot produce acte de agresiune. Un caz special în aceasta situație îl reprezintă poziția dominatoare și controlul pe care le exercită bărbatul asupra femeii, situație considerată, adesea, îndreptățită de către susținătorii patriarhatului și chiar acceptată de către societate și stat, ca fiind normală. Însuși statul, pentru a evita relația directă cu toți membrii societății, preferă să relaționeze direct numai cu capii de familie, fiind desemnați acestui scop, în general, bărbații adulți din cadrul familiei. În acest context general defavorabil femeii, pot fi amintite mișcările feministe pentru dobândirea și apărarea drepturilor de parteneri egali în societate , care au avut un corespondent și în artă în diverse momente menționate în istoria artei.

Din punct de vedere psihologic [3], se pot deosebi teorii prin care se justifică apariția agresivității și violenței. Teoria psihanalitică – găsește printre cauze: tulburările de personalitate, mecanismele de negare, narcisismul, traume din familie etc., teoriile influențelor situaționale ce consideră că agresivitatea are un caracter dobândit și reprezintă un răspuns la factorii situaționali, la condițiile concrete ale mediului înconjurător, teoria reglării afective – prin agresivitate oamenii se descarcă, îmbunătățindu-și starea afectivă și teoria învățării sociale – agresivitatea este învățată în mod direct din experiența personală sau prin observare și imitare.

Indiferent care sunt cauzele ce determină agresivitatea și violența, biologice sau sociale, psihologice sau cumulate, efectul acestora asupra indivizilor, societății sau a persoanei însăși poate avea și o latură pozitivă, chiar dacă, în general, latura negativă este cea mai cunoscută și mai ușor de recunoscut, decât cea pozitivă.

Ambele, atât agresivitatea cât și violența sunt modalități de comunicare a individului în societate și intercomunicare între societăți. Sigur, agresivitatea poate fi intruzivă și distructivă dar poate fi și seductivă și insidioasă prin modurile sale de manifestare.

Așadar, agresivitatea și violența pot fi analizate luând în calcul teoriile biologice, sociale și psihologice, luate separat sau toate la un loc, dar întotdeauna se poate identifica o cauză cu efect declanșator. În găsirea și analizarea acestor fenomene, trebuie urmărite atât scopul, cât și modalitatea de manifestare, cine comite actele respective și către cine sunt îndreptate.



Note:
1 George Neamțu, Teorii privind violența, URL: http://jurnalspiritual.eu/teorii-privind-violenta-i/, accesat în 24.05.2018
2, 3 Ibidem

vineri, 13 iulie 2018

Mișcarea psihică în nemișcarea fizică din portretele lui Sorin Dumitrescu Mihăești



Regăsim în opera lui Sorin Dumitrescu Mihăești un fel de destrămare și dizolvare a figurilor și corpurilor umane, un transfer de energii, o fluidizare nu atât a gestului cât mai degrabă a atitudinii, un fel de mișcare psihică în nemișcarea fizică.


"Portret S011"
Însă, din toată opera autorului, portretele sunt neîndoios cele care fascinează cel mai mult privitorul impunând o atenție sporită. Acestea duc cu gândul la portretele lui Francis Bacon, din care lipsește, însă, grotescul și transfigurarea morbidă, majoritatea lucrărilor relevând o reală analiză psihologică a personajului și mai mult, o legătură vie, fluidă, biunivocă, a acestuia cu ambientul gândit ca societate. Cu puține excepții, portrete anonime se destramă și se recompun, conform unui flux de gânduri și reflecții ce definesc anumite caractere umane și situații. Stări profunde și trăiri din domeniul intangibilului uman ies la iveală într-o retorică vivace și destabilizatoare - pentru un necunoscător al psihicului uman. Ce pare, la o primă vedere, a fi un ansamblu ambiguu, nestructurat, se relevă a fi un univers eterogen de sentimente și trăiri, în continuă transformare și translatare. Dealtfel o anume precizie a tușei și a expresiei relevă fără dubiu un artist cu caracter hotărât și o gândire unitară și clară.

Chiar dacă gesturile și expresiile personajelor sunt reluate și rafinate prin multiple lucrări, există în spatele fiecărui gest, fiecărei atitudini, ceva specific și o intenție nouă, arătând infinitele stări și gânduri posibile, ce metamorfozează continuu. De altfel, arareori se poate vedea, în lucrările artistului, un discurs direcționat cursiv spre un singur scop, și niciodată nu se simte o stagnare ideatică, chiar dacă autorul revine asupra unor teme deja tratate anterior.
Ansamblul de gesturi și atitudini surprinse în lucrări dezvăluie un studiu aprofundat al universului interior al omului și al comportamentului său (studiile sociologice ale artistului confirmă și justifică acest lucru), și, cel mai probabil, exprimă stări și gânduri experimentate personal de către artist: nesiguranță, așteptare, bucurie, disperare, neputință, frustrare, concentrare, uitare și uitare de sine, uimire și revelație, durere, spaimă ș.a.m.d. Și chiar dacă specificul picturii este imaginea iar nu sunetul, unele personaje se „aud” cum urlă, oftează, exclamă, plâng.

Sorin Dumitrescu Mihăești tratează cu maximă atenție pozițiile corpului, expresivitatea mâinilor și privirea, specifice comunicării non-verbale: mâinile fac ele însele subiectul unor tablouri individuale, iar ochii unor personaje atrag hipnotic privitorul. Uneori, din compoziția portretului lipsesc ochii, alteori urechile, sau alte componente anatomice care sugerează comunicarea ori lipsa ori imposibilitatea ei, ori, chiar tocmai acestea sunt cel mai clar descrise, în contrast cu celelalte. În mai toate portretele, însă, există o pată de culoare, o tușă care face trecerea dinspre interiorul trupului către exteriorul lui, exprimând legătura biunivocă, dialectică dintre interior și exterior, dintre individ și societate.
"Portret R2"

Într-o varietate practic infinită de combinații, trăirile, sentimentele, gesturile și atitudinile se relevă publicului și totodată artistului însuși, în sensuri mereu noi și neașteptate, o încadrare definitivă fiind practic imposibilă. Această lume intangibilă și mereu schimbătoare, a interiorului uman profund, atrage prin misterul și promisiunea implicită de a devoala lucrurile ascunse.

Interesant este că, portretele lui Sorin Dumitrescu sunt căutate și apreciate mai mult de către publicul străin, poate și datorită culturii occidentale, care are o deschidere mai mare către persoanele „diferite”, (de exemplu, în cazul trăirilor extreme ce nu pot fi gestionate de unul singur, se acceptă deschis și se încurajează împărtășirea acestora și apelarea la personal medical specializat), pe când românii poartă încă în conștiință „rușinea” de a fi „altfel”, acest lucru fiind considerat un stigmat, ce trebuie păstrat în spațiul intim și care, în nici un caz, nu poate fi obiectul unui tablou pe perete. Aceste lucrări pot deveni incomode privitorului, dar nu într-atât încât să provoace repulsie, respingere puternică sau intoleranță, tocmai datorită fluidității ideatice sugerate, a celei compoziționale (structurile deschise ale craniului, corpului, în legătură cu mediul) și a paletei coloristice largi, în care nu domină culorile închise. În timp, faptele au dovedit că portretele sale sunt foarte apreciate de către public, ceea ce înseamnă că ele satisfac anumite nevoi individuale, sociale sau general umane.

În portrete, ca dealtfel în aproape toate lucrările artistului, policromia și utilizarea culorilor puternice, saturate creează senzația psihică de artificial, de tonicitate exacerbată, proprie acțiunii și mai puțin meditației (în ciuda subiectelor reflexive propuse), poate indica o caracteristică a societății actuale alienate, cuprinsă de agitația acaparării materialului, acum, imediat, aproape oricum și oricât.

Întreaga operă a artistului se constituie într-o solidă analiză psihosocială, în care omul, ca individ și ca membru al societății, este subiectul și obiectul de reflecție, asupra căruia Sorin Dumitrescu, dăruit cu inteligență și sensibilitate, se apleacă cu afecțiune și profundă înțelegere. Acest mod de a privi oamenii, fiecare cu individualitatea lui și de a-i trata cu respect, fără urmă de reticență, ură sau respingere, căutând să înțeleagă universul lor intim și sensul lor în viață și societate, ne face să credem că autorul vede viața ca un dar făcut omului, aceasta trebuind să fie apreciată și valorificată în întreaga ei diversitate și unitate de forme. Într-un fel, artistul oferă o terapie psihologică, inducând fenomenul de conștientizare a celor ce sunt și se petrec în interiorul omului și la nivelul relațiilor interumane, dar și o terapie socială prin conștientizarea aspectelor comune, normale și anormale, ale vieții de zi cu zi, respectiv tendințelor societății contemporane, reținând că, primul pas în rezolvarea problemelor este chiar conștientizarea lor. Punând omul în legătură cu sine și cu societatea, artistul sesizează diversitatea și pluralitatea și nu le respinge, ci le prezintă ca un fapt ce există și trebuie cunoscut și asimilat.

În încheiere, se poate spune că specificul operei lui Sorin Dumitrescu Mihăești constă în asamblarea osmotică dintre tematica abordată, atitudinea și trăirile transpuse în spațiul lucrărilor și tratarea plastică, într-o deplină sinceritate, conformă cu unicitatea personalității artistului și a contextului socio-cultural actual, aflat într-o continuă schimbare.


Surse imagini:
"Portret R2", URL: https://www.saatchiart.com/art/Painting-Portrait-R2/259211/3351693/view
"Portret S011", URL: https://www.saatchiart.com/art/Painting-Portrait-S-011/259211/3688242/view

luni, 9 iulie 2018

Festivalul Internațional Vară Magică, "VIOLONCELLISSSIMO 100"




"Debutul Festivalului Internațional Vară Magică va constitui o premieră în Europa. Cei mai buni o sută de violonceliști români vor participa la realizarea unui spectacol demn de Guinness Book. Practic, succesul pe care l-au avut, cu cinci ani în urmă, i-a determinat pe organizatori să meargă mai departe și să conceapă un scenariu cu o puternică încărcătură simbolică. Veniți din Timișoara, Cluj, Iași, București și Chișinău, tinerii vor intra pe scenă pe rând, pentru ca apoi, reuniți, să omagieze prin talentul lor Centenarul Marii Uniri de la 1918. (...)
În onoarea Centenarului, orchestrele care vor urca pe scena Ateneului Român, în cadrul Festivalului Internațional Vara Magică, desfasurat in perioada 11 iulie – 29 august, vor avea, simbolic, câte o sută de membri. Stagiunea va avea 12 concerte magice, iar deschiderea va fi făcută printr-un eveniment inedit și magnific – „Violoncellissimo 100” – sub bagheta maestrului Cristian Mandeal, susținut de cei mai buni violonceliști români, reunind școlile de violoncel din capitalele provinciilor istorice, marcând astfel Marea Unire, informeaza Lanto Communication."

Mai multe despre Violoncellissimo 100 aici:
https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-22551608-cristian-mandeal-dirijeaz-100-violonceli-scena-ateneului-romn.htm

luni, 25 iunie 2018

Of June: Without words

Without words © Irina IOSIP
 

miercuri, 30 mai 2018

Of May: GOSSIP

© Gossip by Irina Iosip

luni, 21 mai 2018

Azi, orice poate fi numit ca fiind artă ...


Dacă, în cadrul curentelor și mișcărilor menționate în istoria artei până în postmodernism, au fost evaluate și reținute caracteristicile ce țin de contemplarea frumosului, astăzi, sincretismul, variația, noul, ineditul, specialul, ideea sunt cele care constituie firul conducător în aprecierea artei. Spectacolul și conceptul oferă plăcere generațiilor obișnuite cu lumea virtuală, ce oferă imagini și idei în schimbul obiectului artistic, spectacolul și grandiosul în schimbul valorilor umane universale și a detaliului estetic. Adesea, munca fizică necesară generării de obiecte artistice și contactul cu materia sunt considerate nedemne și inutile, un fel de umilință a generațiilor trecute, uitând faptul că omul este o ființă vie, ce face parte din organismul viu al Terrei, dotată cu trup, văz, auz, gust, miros, simț tactil și sentimente, nu numai cu intelect.
Lipsind aceste elemente esențiale ce definesc omul, este eliminată tocmai acea parte care ne face umani. Ori, și din acest motiv, omul trebuie să-și accepte umanitatea biologică, care este sursa tuturor devenirilor.

Arta conceptuală este o provocare intelectuală, ce stârnește plăcerea căutării și degustării nenumăratelor variante posibile de înțelegere, pentru împlinirea cărora sunt necesare cunoștințe de specialitate, biografice privind viața și evoluția autorului și încadrarea acestuia într-un context social, filozofic, spiritual, politic etc., și mai puțin al artei în sine. În timpul jocului minții, jonglarea cu concepte și vehicularea de idei, se uită valorile spirituale și general umane, în numele cărora se face acest lucru, și care reprezintă esența și rațiunea de a fi a omului.

O dată cu abordarea filozofică a orice și a artei în cazul de față, vizualitatea este lăsată într-un plan secund, arta nu mai este ceva la care să te uiți, nu mai este neapărat un obiect fizic și nu mai este în mod obligatoriu purtător de frumos. Diversitatea este atât de mare și năucitoare încât liantul care o unifică este chiar fenomenul de conceptualizare a orice și oricât.

În condițiile în care, însăși arta a devenit greu de definit și de delimitat de viață, iar conceptualizarea excesivă riscă să piardă arta pe drum, să deruteze și mai mult - publicul întrebându-se dacă cea ce vede este artă, uneori indiciile că este vorba de artă sunt chiar indicațiile textuale care precizează că acolo este vorba despre artă (titluri articole, denumiri spații unde se practică / produce arta, texte explicative alăturate obiectului de artă și chiar textul conceptual ce însoțește evenimentul etc).

Arta contemporană se confruntă cu inexistența unui stil unitar și coexistența unei multitudini de stiluri. În spațiul artelor vizuale stilurile și trendurile se amestecă și schimbă cu rapiditate. Această diversitate și acest amestec se desfășoară într-o libertate lărgită, în care totul este permis.

Există, la nivelul artelor vizuale, o ambiguitate și reversibilitate a lucrurilor, încât totul a devenit aiuritor, atât pentru artist cât și pentru receptorul de artă. Libertatea artistului este atât de mare încât poate face ce dorește, cum dorește și în orice scop, chiar și fără scop, în care stilul unic și poate nici unicitatea stilului în artă nu mai prezintă o prioritate.

Oricum, privind opera unui artist, stilul este greu de definit în condițiile conceptuale și în cazul manifestării în zone și în genuri ale artei atât de diverse, dar și greu de păstrat.

Astăzi, arta s-a decorporalizat, dezestetizat, aproape orice putând fi numit ca fiind artă, obiectul de artă a pierdut din importanță în favoarea conceptului, accentul se pune pe producerea acesteia și pe experiența estetică generată cu acest prilej, adesea imaterială.

Experimentul și evenimentul oferă efecte vizuale, sonore, ambianță (fascinație, repulsie etc.), scopul principal fiind acela de a genera experiențe estetice, trăiri intense și particulare unui public larg, divers ca pregătire și sensibilitate.

Timpul prezent este caracterizat de ubicuitatea și modificarea relației cu realul, specifică noilor tehnologii, care transferă în anonimat autorul și opera și efemerizează opera. În fața calculatorului, aflat într-un spațiu virtual, cel care ar trebui să fie publicul devine participant la realizarea operei de artă colective. Iar în fața televizorului, privitorul se cufundă într-un anonimat amorf, lipsit de individualitate, fără o participare și asumare reală, trăind într-o falsă realitate, creată cu anume scopuri și destinație, adesea ascunse marelui public. Acest mediu artificial, în care lipsește interacțiunea umană, induce alienarea omului, ce se regăsește într-o lume supraaglomerată, înstrăinat de sine și de societate.

Ceea ce este interesant și dovedit a fi foarte util pentru societatea actuală, este faptul că, prin noile tehnologii (digitale, arta video, cinematografia etc.) pot fi transformate realități sau modelate altele virtuale, ca experimente (științifice sau sociale). Uneori actul tehnic se transformă în unul de creație, cu valoare artistică, care stimulează producerea acelorași trăiri precum o face orice arta (sentimente, senzații, procese de gândire, sensibilități estetice etc.).

marți, 13 februarie 2018

Artistul și Arta sa

 

„Cel care lucrează cu mâinile, cu capul său și inima este un artist”

Francisc de Assisi


Arta înseamnă o ucenicie și o mucenicie continuă. Cine doreşte cu adevărat să reuşească "trebuie să facă ucenicie pe viaţă", spunea Tudor Arghezi. Îmi amintesc acum de Luchian, care, bolnav fiind, lucra cu pensula legată de mână, iar Beethowen, după ce a asurzit, a compus nemuritoarea Simfonie a-IX-a, păstrând tactul și amintindu-și sunetele și posibilitățile lor de îngemănare auditivă.

Să nu uităm vorbele lui Francisc de Assisi: "Cel care lucrează cu mâinile este un muncitor. Cel care lucrează cu mâinile sale și capul este un meseriaș. Cel care lucrează cu mâinile, cu capul său și inima este un artist."
Toată viața învățăm, iar atunci când nu o mai facem înseamnă stagnare. Învățăm din învățăturile altora și din experiențele proprii. Cea mai persistentă și importantă învățătură este ultima, căci produce o seamă de emoții ce premerg actul creației. Sedimentarea, decantarea și sistematizarea informațiilor și emoțiilor permite construirea unui drum propriu în artă, la care se accede cu sinceritate și talent. Dotați cu talent, personalitate și o viziune proprie asupra celor care-l înconjoară, fiind și exprimându-se mai altfel, artiștii au fost criticați, marginalizați sau excluși din Cetate. De aceea, se poate spune că drumul în artă este mai greu, dar este mai interesant și mult mai frumos.

Pe lângă cucerirea valorilor culturale ale societății și vremurilor, cucerirea de sine prin și pentru artă în ceea ce-l privește pe artist este una dintre condițiile necesare supraviețuirii spirituale.
 
"Timp", Irina Iosip
Așadar, una dintre cărămizile unei culturi solide este arta, ca o sinteză a simțirii, gândirii și a cuceririlor tehnice, tehnologice și ideatice ale societății. Arta este un seismograf foarte fin al stării societății cu tot ceea ce se întâmplă acolo. De aceea, ea are un rol esențial, valabil mai ales în societățile democratice, în semnalarea și corectarea deviațiilor petrecute în societate.

Chiar dacă raportul estetic-concept s-a inversat în societatea actuală, rolul estetic al artei a rămas la fel de util și necesar în societate. Bunăstarea psihică și morală este condiționată și de acest aspect al artei.

Un om sensibil nu poate trăi într-un mediu îmbâcsit de nonvaloare estetică, în lipsa unei contraponderi, care să creeze starea de confort sau de cel puțin suportabil spiritual și moral. Cel mult poate vegeta. Omul poate trăi fără văz, auz sau motricitate, de exemplu, dar fără spiritualitate nu poate trăi cu adevărat. Ori arta este un vehicul de spiritual.

Față de acum 100, 50 de ani și chiar mai puțin, criteriile de evaluare a unei opere de artă s-au modificat, accentul se pune mai mult pe cultură și interdisciplinaritate. Calibrarea la realitatea contemporană cu măsura valorilor general umane, având atenția îndreptată spre nou, posibilități de dezvoltare și înnoire este, astfel, necesară.

Arta este acum utilizată în varii domenii ale vieții publice: marketing, inginerie, educație etc. dar și ea uzează din ce în ce mai mult de aproape toate domeniile științei și culturii. (...)

Actul de cultură este un vehicul de idei, concepte, trăiri, cu două sensuri. Pornește de la artist cu încărcătura specifică emoțională și ideatică către receptor, care la rândul său întoarce către artist un set de interpretări și trăiri care nu sunt neapărat comune cu ale acestuia. Producerea și receptarea artei sunt acte de cultură. Schimbul realizat între autor și receptor este eficient în cazul deținerii unei culturi aprofundate și al transferului de concepte/sentimente general umane. Acestea din urmă, singure, însă, „ating” cu predilecție un public necultivat. (...)

Încarcerarea unei opere sau a unui autor într-o grupare sau alta, sau într-o mișcare artistică, simplifică excesiv lucrurile, mai ales în cazul artei contemporane și mai mult, în cazul artei postmoderne: autorul nu este constant în timpul vieții în alegerea subiectelor, trăirilor, informațiilor acumulate sau pur și simplu al performanței argumentației. Suportă influențe și influențează. Caută și găsește în timp subiecte și modalități de exprimare care i se potrivesc mai bine și care să-l reprezinte. Omul în general, deci și artistul, este subiect de transformare și evoluție.

Ideea că, în fiecare lucrare, artistul trebuie să aducă ceva nou, cel puțin față de propriile lucrări mi se pare relevantă. Același subiect, tratat ideatic în același fel, cu aceleași concluzii plictisește. Mai este acceptabilă utilizarea unor tehnici sau culori diferite. Dar să te copiezi pe tine însuți este, cel puțin, dovadă de nesinceritate și lipsă de respect față de ceilalți. (...)

Tehnicile clasice în artă sunt oarecum perimate. Instalația, combinația între mai multe genuri de manifestare artistică sau utilizarea unor tehnici și tehnologii noi, solicită cunoștințe din mai multe domenii: știință, istorie, artă, geografie, filozofie, politică etc., deci un public mai cultivat. Acestea, împreună, creează un spectacol variat și intens, astfel că poate fi receptat într-o anume măsură chiar și de un public necultivat.

duminică, 11 februarie 2018

Pierdut talent ...



Talentul se dezvoltă, se pierde?

 

Timpul și experiențele acumulate în timp, noianul de informații din cele mai diverse domenii, presiunile familiale sau sociale pot eluda sau inhiba abilitățile, estompa și deturna atenția spre alte domenii, astfel încât, talentul nu se mai poate manifesta și dezvolta.
Ca un exemplu în extremis, se poate aminti de experimențele Gestapoului, din timpul celui de al Doilea Război Mondial (să nu mai vorbim de cele cunoscute din istoria noastră recentă), care au creat, prin tortura psihică și fizică asupra unor membrii ai rezistenței franceze așa numita „spălare a creierului”, indivizi obedienți, dispuși să-și spioneze și să trădeze camarazii.
Similar, școala sau orice instituție privată sau de stat, persoane sau chiar familia, prin acțiuni incorecte, neprofesionale, pot inhiba dezvoltarea unor talente.
De aceea, putem spune că este o obligație, atât a individului însuși, a familiei cât și a societății de a căuta, găsi și dezvolta abilitățile proprii fiecărui individ, atât pentru împlinirea personală a acestuia cât și pentru a permite funcționarea lui la parametrii maximi în cadrul societății.
O societate fără valori este sterilă, repetă experiențe și greșeli la nesfârșit.
Depistarea și dezvoltarea liberă a talentelor în cadrul societății, asigură, în final, prin cumulul de valori umane (talente) și realizările lor, evoluția acesteia.
Pentru a se manifesta și păstra funcțional un talent, este necesară experimentarea, perseverența, munca, păstrarea focalizării și a țelurilor la parametrii performanți.

 

Talentul în contemporaneitate

 

La ora actuală, la noi, este destul de dificil a se depista în modul clasic un talent în condițiile în care nu există personalul specializat și interesat, dar nici societatea care să facă acest lucru, tentațiile și perturbările din exterior fiind foarte multe și puternice.
De asemenea, viteza transformărilor în societatea actuală necesită o adaptare rapidă a individului, ceea ce înseamnă alocarea energiilor în primul rând în direcții esențiale supraviețuirii individuale. Mecenatul nu mai este cultivat, primând interesul material. Chiar și în America, unde arta este sprijinită mai mult de mediul privat, există cu certitudine interese cu substrat material în orice acțiune.
Interesele și profesiile la modă, precum și scopurile predominant pecuniare perturbă și ele evoluția și manifestarea talentului individual.
De partea talentaților este dezvoltarea tehnică și tehnologică, care permite manifestarea în cele mai variate domenii. Este vorba de accesul mai rapid și mai complex la cultură și informație.
Tehnica și tehnologiile au devenit unelte accesibile unei mari mase de indivizi. Astăzi, ele favorizează utilizarea intelectului și mai puțin a fizicului, ceea ce ar presupune ieșirea în evidență a mai multor talente. Proporțional, la masa de indivizi, se spune că ponderea este aceeași, astăzi cu cea de ieri. Astăzi, față de ieri, calitățile cerute sunt altele, dar nivelul de performanță același.
Și totuși, având în vedere faptul că organul nostru numit creier este mai puternic stimulat în societatea contemporană, credem că este posibilă o creștere a numărului de indivizi cu IQ ridicat, în condițiile utilizării aceluiași standard de măsură a inteligenței ca până acum.

miercuri, 24 ianuarie 2018

luni, 1 ianuarie 2018

The 10 th AMATERAS International Annual Paper Art Exhibition


 
10 th AMATERAS International Annual Paper Art Exhibition
The event is the  part of Sofia Paper Art Fest 2018 - Twice Awarded with European Label 2015-2016  and 2017 - 2018 for Innovations from Brussels Commission.
The Congress of IAPMA will be hosted in Sofia by Sofia Paper Art Fest.

The AMATERAS Foundation in Sofia, Bulgaria has the pleasure to launch series of international paper art events in the period of the Congress of IAPMA.

After its successful seventh  editions, showing many paper artists from more than 24 countries, AMATERAS Foundation has pleasure to announce this year’s
exhibition/competition for paper art in 2D and 3D, created by artists from all over the world without restrictions of techniques, styles or materials. 
This exhibition is for small paper works and will be held from 9 of May – 22 May, 2018 at One Gallery, Sofia, Bulgaria. 
 
An international jury of selection will award prizes for
Prizes and Awards:

·        Grand Prix AMATERAS              500 Euro & Certificate
·        Award for INNOVATION            200 Euro & Certificate
·         Award for YOUNG ARTIST        200 Euro & Certificate
·        Award for Bulgarian artist         Exhibition and Certificate
·        One Special Certificates for versatility of all 3 entries winner
·        Three Certificates for Honorable Mention     (good/high performance)

Please find the Regulations and Entry Forms as an attachment to this email, or for more information and to download Regulations

Entry Form  directly in Doc format or Pdf written not by hand! This information is for the catalog and returning the works.
dead-line for applications 1 of March 2018

please visit our website: www.amateras.eu

Or contact Daniela Todorova, M.A. at:  paperart@amateras.eu
 
Daniela Todorova MA
www.amateras.eu
www.danyo.amateras.eu
www.stainedglass.amateras.eu
-- 
Daniela Todorova MA
www.amateras.eu
www.danyo.amateras.eu
www.stainedglass.amateras.eu