SUVERANITATEA CULORII
Pictura artistei Carmen Voisei
se detașează printr-o cromatică intensă, fără timidități estetice, în
afara oricărei îndoieli stilistice. Atât în expoziția „Recompuneri
cromatice faste” de la Centrul Cultural Multifuncțional din Iași, cât și
în „O lungă primăvară de visuri și păreri” de la Galeria „Monique
Roussel”, ambele organizate pe parcursul lunii mai, personajul principal
este culoarea - vie, ardentă, neadormită. Indiferent de tematica
abordată, de ansamblul compozițional, culoarea este cea care manifestă o
atitudine asumată a sinelui artistei. Găsim aici un mecanism ludic de
dezvăluire-învăluire, repetitiv, conversiv, introversiv. Curajul
cromatic al ieșirii din sine este temperat doar de nevoia retragerii în
sine. În această mișcare retractilă se disting forme recognoscibile ale
realității, dar ele sunt deja alterate de graba ascunderii lor, care nu
pare a fi determinată de frică, ci mai degrabă de un puternic simț al
proprietății asupra obiectului, asupra reprezentării obiectului, asupra a
orice. Înstăpânirea asupra realității exterioare se face prin captarea
ei în spațiile realității interioare, unde se oglindește pe pereții
gândirii, ai memoriei, ai visului; și este atât de încântată de dialogul
acesta șoptit încât rămâne acolo, într-un prizonierat al culorilor
curbate, răsucite, răzgândite. Pentru că orice culoare, în pictura lui
Carmen Voisei, este autonomă și suverană.
Lucrările vorbesc despre o sensibilitate bacoviană care conține visuri, păreri și muzici ale călătoriilor interioare. Uneori ne întâmpină stihiile de la începutul lumii a căror experiență artista a avut-o cândva, dar pe care acum ni le prezintă deja domesticite de serenitatea amintirii. Materia plânge, materia râde. Alteori ne cheamă realități care se află în momentul nașterii lor, în plină formare, în devenire, în mers. Materia surâde, materia se încruntă. Materia vorbește, materia visează. Câmpul lor existențial este când lacustru, când solar, când vegetal. Dar vehiculul care face posibilă călătoria aceasta, pe cât de liberă pe atât de primejdioasă, prin culoarele lumii interioare este întotdeauna culoarea.
Prof. dr. Ana-Irina Iorga
Postări
