IN MEMORIAM 16-22 decembrie 1989

"Scara" / Irina Iosip, pastel și foiță de aur, 10x10cm

Când ARTA ajunge la esența umană atunci devine PUTERE: Valeriu MLADIN cu "Bestiar Politic III"

Valeriu Mladin
Bestiar Politic III
Curator Simona Vilāu
Vernisajul pe 17 decembrie 2019, orele 18.30
Galeria Új Kriterionm Miercurea Ciuc, (Str. Petőfi nr. 4)

Expoziții și vernisaje ianuarie - februarie 2020

Când GESTUL are CULOARE, SUNET ȘI LUMINĂ: apel de participare la proiectul cultural "1178? – GEST PENTRU EROI"

   1178? – GEST PENTRU EROI

Oficial, la Revoluție au murit 1178 de oameni, dar numărul nu este încă definitiv, multe dosare așteaptă și acum un verdict.

Proiectul 1178? – GEST PENTRU EROI vrea să reunească artiști din toate domeniile într-un demers simbolic de rememorare, documentare și recunoștință.

Invităm 1178 de artiști să se alăture proiectului nostru făcând un gest pentru o persoană dispărută. O lucrare plastică, un fragment de text, o secvență cinematografică, o bucată muzicală sau orice contribuție personală la gestul nostru împotriva uitării, având orice tema, dar legată, chiar și metaforic, de momentul decembrie 2019.

Un gest artistic simplu și discret care să ne aducă aminte de cei dispăruți în decembrie 1989 și poate, din memoria colectivă.

Gesturile artistice vor fi reunite în format electronic și prezentate sub formă de proiecții (plasme, tablete, proiecții video) desfășurate simultan în perioada 17-22 decembrie 2019 la sediile partenerilor-gazdă: Galateca, TNB, ArCuB, MNLR Crețulescu, CNDB, Muzeul Național Cotroceni (TBC).Pagina web a proiectului( Work in Progress) va funcționaca o arhivă-document a gesturilor și a eroilor cărora le sunt dedicate.

Proiectul este unul de tipul open call iar organizatorii vor lansa şi o listă de invitaţi, personalităţi ale culturii noastre, din ţara şi din diaspora.

Proiectul este unul cultural şi de atitudine civică, fără implicare politică.

Organizatorii îşi rezervă dreptul de a respinge aplicaţiile care aduc prejudicii de imagine evenimentului, organizatorului şi partenerilor.

Parteneri: Asociația 21 Decembrie, UNARTE, UNITER, TNB, Muzeul Literaturii Române, Galeria Galateca, ArCuB, Uniunea Compozitorilorși Muzicologilor, Centrul Național al Dansului București, Muzeul Național Cotroceni (TBC).

Proiect inițiat de Uniunea Artiştilor Plastici - Filiala Grafică și realizat cu sprijinul tuturor instituțiilor partenere, cu implicarea pro bono a artiștilor și a echipei de proiect.

Formularul pentru participarea la proiect poate fi descărcat

https://uap.ro/en/formular-de-inscriere-online-in-proiectul-1178-gest-pentru-eroi/

(mai multe detalii despre proiect in sectiunea "About" și în pagina https://www.facebook.com/GestPentruEroi/) 

Acesta, împreună cu lucrarea-gestul artistic se trimite către:

Anca Boeriu – ancagestpentrueroi@gmail.com // 0722 357 212

Ștefana Mărmureanu – stefana.1178@gmail.com // 0724 245 565

Termen limită pentru trimiterea aplicaţiei 10 decembrie 2019.

Echipa de proiect este compusă din: AncaBoeriu, Ştefana Mărmureanu, Ariadna Ponta, Maxim Trikhanov, Alexandru Simion-Boeriu şi Dragos Tudor.

- Comunicat -

Bobo Pernecky, Slovacia: "Somn"

 

Fără titlu, tuș, 25x35cm, IS&PSAS Ed. 3

Expoziții și vernisaje - decembrie 2019

Ultimele două zile pentru vizitarea personalei "TIMP și SPAȚIU" - autor Irina IOSIP, la "U" Art Gallery, București

Bobo Pernecky, Slovacia: "Human being"

 

Fără titlu, tuș, culori de apă, 25x35cm, IS&PSAS Ed. 2

 

Convocări expoziții: "Steaguri medievale imaginare 2020"

Expoziții și vernisaje octombrie - noiembrie 2019

Arta la intrare Editia a III-a: "Schimbare" în cadrul Noaptea Albă a Galeriilor (NAG) 2019

Insomiacul: "Timp și Spațiu" / Irina Iosip

"Timp și Spațiu" / Irina IOSIP, tehnică mixtă, 10x10cm

Circuitul originalelor și falsurilor operelor de artă

 

Stânci calcaroase în Rugen (aprox. 1818)

În februarie 2010, printre lucrările puse în vânzare la una dintre licitaţiile SVV Azur Enchères Cannes, figura şi o miniatură de autor anonim.
Pe baza unei fotografii de pe internet, doi anticari parizieni au făcut remarcabila descoperire că lucrarea oferită la suma de 100 euro este „Chouette sur un arbre”, una dintre capodoperele artistului german Caspar David Friedrich, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai picturii romantice germane, renumit pentru miniaturile sale.

Evenimentele ce au urmat fac dovada unui sistem legislativ care funcţionează dar şi a respectului faţă de legile nescrise ale bunului simţ: comisionarul licitaţiei a alertat proprietara lucrării şi a oprit vânzarea, lucrarea fiind ulterior reevaluată la suma de 350 mii euro.
În respect faţă de meritul anticarilor de a fi descoperi lucrea fără a o vedea şi de a-i da o valoare, proprietara le-a cedat acestora 50% din proprietatea asupra obiectului.

Muzeul Luvru s-a arătat interesat în a achiziţiona lurcrarea, urmând ca în treizeci de luni să găsească fondurile de a o cumpăra cu 6,5 milioane de euro. În acelaşi timp, a fost refuzată oficial emiterea unui certificat de export, astfel încât lucrarea nu a putut părăsi Franţa.

Abaţia din Oakwood (1808 - 1810)

Chiar dacă lucrarea şi-a schimbat proprietarul, în persoana unui colecţionar francez, Muzeul Luvru, ca instituţie de stat, şi-a rezervat dreptul de a o răscumpăra la sfârşitul intervalului menţionat, dacă reuşeşte să strângă fondurile necesare.

Chiar dacă, încă, nu a fost încadrat în categoria „tezaur naţional”, acest ulei de numai 25,5 x 31,5 cm, este posibil ca pe viitor să capete această calitate, deoarece autorul este recunoscut în execuţia de formate mici, dens şi concentrat, iar lucrarea este este una dintre cele mai frumoase ale autorului”, a precizat Éric Turquin, expert în artă.

 

Privind situația dintr-o perspectiva mai actuală, se pune întrebarea, dacă evenimentele ar fi aceleași astăzi, când viața este mai lipsită de valori etice sau scrupule? Probabil că legile occidentale în vigoare apără mai eficient drepturile proprietarilor de valori culturale și chiar respectivele valori de deposedări frauduloase.

 

Imi amintesc acum, de zvonuri și chiar fapte de pe plaiurile autohtone, privind lucrări fals atribuite lui Victor Brauner, expuse public într-un mare eveniment retrospectiv de la Muzeul Național de Artă, „Victor Brauner. Între oniric și ocult”. Cu acea ocazie în ianuarie 2024, artiști, critici de artă și istorici de artă au protestat public și au solicitat o contraexpertiză a câtorva lucrări. Vestea bună este, ca un exemplu de bune intenții, că lucrările incriminate au fost retrase din circuitul expozițional, de proprietarii înșiși,  până la efectuarea expertizelor. Altfel, probabil că expoziția ar fi trebuit să fie închisă și ar fi urmat îndelungi tărăgănări în deblocarea situației de către administrația statului. În acest caz, și-a dovedit eficiența inițiativa privată  a unor personalități ale culturii românești, prentre care criticul și istoricul de artă Pavel Șușară.

Jovcho Savov, Bulgaria: "Salt & pepper"

 

 

"All like very salty", tehnică mixtă, 29,5x42, IS&PSAS Ed. 2

Cristina VASILIU, o cronică întârziată despre barocul contemporan

   

Imi amintesc de Cristina VASILIU, o artistă cu un adevărat potențial plastic, care gestiona o mică galerie de artă, „Atelier Cafe”, poziţionată pe Şelari: ironic, undeva între un magazin de animale vii şi unul de alămuri lucitoare.

O galerie mică, un loc de tihnă şi reculegere pentru privitor, precum puține locuri mai sunt în București, unde truda artistului iese la iveală prin lucrări de valoare. Aici tablourile îşi devoalează treptat secretele, sub o privire atentă, sfidând comoditatea „citirii” instant a înţelesurilor, caracteristică zilelor noastre.

Inedita apariţie pe simeze cu expoziția „Baroc 2011”, mi-a atras atenția atunci atât prin tematica și interpretarea contemporană cât și prin încadramentul mai încărcat.

O primă explicaţie a conceptului expoziţional a dat-o chiar autoarea: „Cred că o epocă este reflectată în artă, iar artistul este asumat spiritului epocii sale. Asta am încercat şi eu să pictez, să observ, să citez şi să critic valori / nonvalori contemporane. Lucrările mele sunt rodul unor convingeri şi ale unor constatări care au ca referinţă contemporaneitatea şi noile mituri citadine: maşina, telefonul mobil, ipad-ul...mituri care au devenit dimensiuni ale luxului, repere cu ajutorul cărora individul societăţii contemporane se identifică. Epatarea şi opulenţa devin principalele mijloace de expresie...
Decadenţa, obsesia de a ne înconjura de lux sunt pretexte pentru picturile mele şi pentru plăcerea reinventării picturii ca mijloc de expresie. Astfel, fiecare lucrare este o atitudine, este o lume, o poveste care se conturează în jurul aceluiaşi subiect - spaţiu: un interior de BMW, Bentley, Rolls...” 

În lucrările Cristinei Vasiliu influenţa barocă se conturează prin densitatea şi complexitatea compoziţiei şi detaliului, însă modernitatea lucrărilor este dată şi de ineditul şi aproape nefirescul alăturării unor elemente compoziţionale, de originalitatea temei, de simbolistica utilizată, ca şi de ironia subtilă, dar omniprezentă.
Obiecte sau personaje cu valoare de simbol, fiecare fiind amplasat într-o poziţie bine studiată, sumează în imagini complexe un ansamblu solid-coerent, oferind maximul de efect şi informaţie necesară. Culorile sunt dense, vii, strălucirea lor însă este bine temperată de spaţiile de trecere ce neagă orice posibilitate de agresiune vizuală - zone în care pâlpâie pe alocuri, delicate griuri colorate sau tonuri vegetale.

În consonanţă cu ideea propusă, personajele şi obiectele sunt adesea statice, blocate fiind într-o poziţie fotogenică, rămase parcă în afara spaţiului şi timpului, dar căldura vibrantă a culorilor, optimismul ce reiese din fiecare tuşă şi idee sugerată şi ironia gentilă dinamizează compoziţiile asigurând un confort psihic şi spiritual privitorului.

Personajul uman apare numai în mod excepţional în cadrul lucrărilor, prezenţa acestuia însă se subânţelege, el fiind cauza şi destinatarul final al mesajului.

Depăşind principiul esteticii ce se impune la asamblarea lucrării în ramă, autoarea merge mai departe şi completează ideatic unele compoziţii „îmbrăcându-le” în rame modelate din mătăsuri sau catifele sofisticate, oferind privitorului un surprinzător baroc contemporan.

Este o bucurie a execuţiei şi o implicare emoţională în fiecare tablou rar întâlnite, care conferă o altă dimensiune lucrului împlinit, într-un plan spiritual ce depăşeşte blocajele sau asperităţile personale.

 

Îmi amintesc cu plăcere locul dar și artista și îmi propun să le mai caut pe amândouă. Oare le mai găsesc aici, și oare, atmosfera mai este aceeași? Sau voi găsi numai cafenele în care tolănesc alene tineri prosperi și indiferenți privitori la frumusețea artei?

    

Bucharest International Print Biennale "Crossing Borders"

See the last edition on https://www.facebook.com/bucharestprintbiennale/photos/a.286499294866137/1217315598451164/?type=3&theater

Bienala internațională de gravură mică Graphium - Timișoara, 2019

Gabriel RUSU, România: "Love"

 

Gabriel RUSU, "Love", acuarele/carton

 

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (3)

 2. Cercetarea artistică, mod de cunoaștere și de producere a cunoașterii (continuare)

(...) În acord cu faptul că o expoziție trebuie să fie de asemenea recunoscută și evaluată ca un posibil rezultat al cercetării, alături de performance-uri, lucrări de artă, intervenții artistice etc., în contextul unei manifestări pluraliste a cercetării și a rezultatelor ei, se estimează că „academiile de artă sunt potențiali aliați ai cercetătorilor în studii culturale, care preferă formatele academice neconvenționale pentru prezentarea cercetărilor lor”.1

Deci, scopul cercetării artistice, din punctul de vedere al îmbunătățirii calității vieții, este același cu cel al artei, atât că pornește de la premize obiective și respectă adevărul.

Rezultatul cercetării artistice nu impune obligatoriu un public numeros, ci atenția asupra concluziei cercetării, care nu exprimă neapărat un adevăr imuabil și poate sugera, uneori, răspunsuri multiple.

Creația provine din cunoaștere dar și produce cunoaștere. Privind cunoașterea, Janneke Wesseline face diferența între a vedea și a ști să vezi: „a ști înseamnă să vezi...diferit”2. În acest context precizează: „utilizarea formelor vizuale în domenii precum antropologia și sociologia utilizarea formelor vizuale drept indicatori cruciali culturali care necesită analiză și critică”3. Acestora li se adaugă încă multe domenii ale cunoașterii, dintre care psihologia care utilizează forme, culori, luminozitate sau dinamică în domeniul său specific de cercetare și analiză sau practică, sau, mai recent, neurologia și algebra topologică - prin care au fost generate imagini virtuale dinamice foarte complexe, simulând funcționarea creierului, de la excitarea prin diverși stimuli până la luarea deciziei, evidențiind structuri foarte complexe ale legăturilor din cadrul rețelelor de neuroni (rețele descrise prin geometria discretă, cuprinzând poligoane multidimensionale și goluri) care, după luarea deciziei, intră în colaps. Imaginea acestor structuri modelate matematic revelează ceva ce nu poate fi văzut, încă, prin nici o modalitate, având în vedere imposibilitatea practică de a separa straturile de neuroni unele de altele. Nu trebuie uitat nici rolul artei în terapiile prin artă sau în industriile creative.

Reconstituire a legăturilor între neuroni, în actu.epfl.ch, URL: https://actu.epfl.ch/news/scientists-discover-hidden-patterns-of-brain-activ/accesat în 30.01.2019

Procesul creației artistice trebuie să fie un proces dinamic, continuu, cu acumulări experiențiale, care să cuprindă arii largi și schimbările în timp și spațiu - conform celor spuse de Mary Jane Jacob4. Acestea pot fi evidențiate și obținute prin diverse forme de artă sau amestecuri de artă cu non arta. Aceste modalități de cunoaștere este necesar a fi păstrate în forme cât mai multe, variate, provenind din toate culturile posibile. Așadar o unificare a formelor de artă, a temelor sau a atitudinilor, nu numai că nu pare să fie posibilă în societatea contemporană, dar nici nu este utilă umanității, care are nevoie de cantitate și diversitate pentru a selecta și păstra experiențele pozitive, necesare progresului societății. În sensul acesta poate fi văzută și necesitatea cercetării artistice. Marco De Michelis, citând pe Franco Rella, menționează: „adevărul este foarte fragil, pluralitatea de limbaje (ale artei) și motivațiilor lor este cea mai puternică armă pe care o deținem împotriva tancurilor și buldozerelor care doresc să niveleze diferențele, să reducă gândurile la unul singur, să ne aresteze nu numai trupurile, dar și mintea”5.

O cercetare artistică prin artă, open-mind, foarte amplă și complexă, implicând un colectiv important, numeroase cunoștințe științifice din varii domenii (fizică, economie, politică, istorie, jurnalism, arhitectură, sociologie etc.) poate fi considerat și proiectul jurnalistei Hitto Steyerl, „Is the Museum a Battlefield?”6, prezentat la The 13th Istambul Biennial (2013). Pe temeiul morții dramatice, trecute în anonimat, a prietenei sale jurnaliste sud americane, în pustietățile zonei de conflict Gaza, Steyerl revelează legătura ascunsă dintre artă și puterea financiară și politică, concretizând-o, simbolic, print-un simplu glonț. Sponsorizarea a permis o cercetare jurnalistică, științifică și artistică dificilă, riscantă politic și, posibil, îndelungată. Aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla fără umbrela protectoare a unor instituții, fie ele și culturale, ceea ce demonstrează că, cercetarea de anvergură necesită resurse financiare importante, un colectiv multidisciplinar mare, având toată dotarea necesară. Este un caz tipic în care este necesară, chiar este obligatorie mediatizarea rezultatelor cercetării, tema fiind de interes pentru umanitatea întreagă. Dar, nici în acest caz nu se poate eluda faptul că sponsorizarea sau susținerea financiară sau materială poate implica interese străine de artă sau rolul și scopul acesteia.

Cercetarea artistică poate fi efectuată de un singur cercetător sau de un grup, mai mare sau mai mic, compus din cercetători de diferite profesii, printre care și artiști, componența staff-ului depinzând de temă și rezultatele scontate. De profesionalismul și deschiderea acestora, bineînțeles că depind și rezultatele.

Cel mai des se deschide o cercetare atunci când se ivește o necesitate de moment sau de perspectivă, se dorește dobândirea de noi cunoștințe și / sau aprofundarea unora, se caută confirmări sau infirmări teoretice sau practice sau se dorește obținerea unui produs performant prin mijloacele cercetării sau relevant pentru societate. Așadar tema poate fi impusă de către un mandatar sau sponsor sau poate fi la alegere - în activități de mai mică amploare, impuse sau auto-impuse. Impunerea temei cercetării implică aproape automat niște interese din partea celui care o impune. Aceste interese sunt cele care direcționează cercetarea, impun anume reguli și decid dacă rezultatele acesteia se fac publice sau nu, dacă se sistează sau se continuă cercetarea, ce se întâmplă cu rezultatele cercetării și căror scopuri vor servi acestea. Aici intervin, din nou, responsabilitatea și problemele de etică și morală, deoarece rezultatele unei cercetări ar trebui să devină bunuri publice prin aducerea lor la cunoștința publicului, dacă nu se încalcă diverse reglementări sau interese de stat, sociale și umanitare, sau chiar individuale, cum am mai precizat mai înainte.

Sigur că o cercetare artistică demarată de artiștii înșiși sau de asociații ori ONG-uri au o mai mică șansă de a aborda și promova teme cruciale ale umanității, societății sau culturii, având în vedere interesele lor și posibilitățile financiare sau științifice de a le susține. De aceea, importanța și interesul cercetării artistice se orientează spre cercetarea la nivelul macro-entităților financiare, politice, sociale private sau ale statului.

În acest sens, este de cel mai mare interes promovarea și producerea de proiecte de cercetare artistică la nivelul instituțiilor de învățământ academic, care au și instrumentele și cunoștințele și, eventual, mijloacele pentru a face acest lucru. Dacă cercetarea artistică a devenit o prioritate în vest prin anii '90, la noi este numai la începuturile sale. Încă se caută o racordare la experiența vestică și a se crea baza teoretică și organizatorică sau instrumentală necesară cercetării artistice. Factorul uman există atât din punctul de vedere al studenților dispuși în a face cercetarea cât și al cadrelor didactice pregătite pentru îndrumarea lor teoretică și practică în acest domeniu.

Voința politică de a implementa cercetarea artistică în învățământului academic românesc a fost exprimată deja, creându-se cursuri specifice privind cercetarea artistică și compartimente specifice organizării, coordonării și monitorizării la nivel de universități.

Lumea generală a artei s-a sesizat și ea asupra necesității cercetării artistice, astfel încât, se organizează întruniri pluridisciplinare, mese rotunde, workshop-uri, conferințe și alte evenimente, promovate de / și în mediul academic sau de către diverse organizații specializate pe arta emergentă sau pe cercetarea artistică. Pentru medierea acestor acțiuni și a cercetării propriu-zise, s-au formulat și platforme on-line și site-uri specializate.

Ca forme de promovare a cercetării și a rezultatelor acesteia, s-au publicat și se publică articole în jurnalele culturale, dar mai important, în reviste și pe platforme specializate în lumea întreagă, ceea ce face să se adune laolaltă informația și cercetătorii, într-un spațiu specializat, de încredere și de actualitate. Una dintre problemele care se pun în acest moment este aceea a evaluării rezultatelor cercetării și acordarea unei credibilități crescute a unora față de altele. Crearea unor indexuri precum în cercetarea științifică s-ar putea să nu aibă o relevanță deosebită, deoarece arta lucrează într-o zonă mai fluidă, a sensibilității umane și a spiritualului, care nu se supun canoanelor contabilicești. Părerile fiind, însă, împărțite privind relevanța academică a revistelor internaționale de cercetare artistică tip 'peer-revieved' precum 'Art & Research', se poate spune că, publicarea de cărți sau articole, eseuri sau critică în ziare și jurnale cu caracter mai general este considerată a avea un caracter aproape academic.

În cele din urmă, căutând a vedea dacă vreuna dintre laturile cercetării artistice, teoria sau practica, în procesul cercetării sau ca rezultat al ei și chiar în procesul de învățământ, are vreo relevanță mai mare una față de cealaltă, se poate spune că echilibrul produce efectele maxime în contextul cultural actual. Una fără cealaltă nu poate exista în contextul diversității și multitudinii de manifestări socioculturale actuale, dezvoltări științifice și tehnologizări, necesităților de adaptare rapidă la schimbările în curs.


1Dieder Lesage, op. cit. p.7
2Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 85
3Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 86
4Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), Art as a Thinking Process, Ed. Università Iuav di Venezia & Ed. Sternberg Press, Veneția, Italia, 2013, p. 102-103
5Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), op. cit. p. 68
6Hitto Steyerl lecturer, Is the Museum a Battlefield, film, 2012, vmeo.org, URL: https://vimeo.com/76011774, accesat în 30.01.2019