Marinela RUSU: " CONTEMPLARE ȘI RAFINAMENT CROMATIC - PICTURA ARTISTULUI IEȘEAN PETRICĂ SÎNCU"

CONTEMPLARE ȘI RAFINAMENT CROMATIC

- PICTURA ARTISTULUI IEȘEAN PETRICĂ SÎNCU

 

 

Artistul ieșean Petrică Sîncu, urmând un traseu al atașamentului față de artă, încă de foarte devreme în viață, este azi un promotor activ al creațiilor pline de culoare, de conținut emoțional și sufletesc, care atrag întotdeauna publicul, nu doar pentru a admira dar și, constant, pentru a achiziționa picturile sale. Atracția față de creațiile sale i-au adus faimă și recunoaștere: a realizat numeroase expoziții personale în țară și străinătate (Spania, Israel) și a participat la nenumărate expoziții de grup, realizate pe tărâmuri naționale dar și internaționale. La acestea se adaugă numeroase premii, prin care valoarea sa artistică este recunoscută. Dorința sa continuă de perfecționare i-a marcat traseul artistic prin participarea la numeroase Tabele de Creație și Documentare, de la cele din Paris și Sevres, până la întâlnirile de creație din România: Botoșani, Galați, Piatra Neamț etc.

Ceea ce este uimitor și poate este un semn distinct al creației artistului Petrică Sîncu, este faptul că tablourile sale se regăsesc în colecții particulare aproape pe tot mapamondul: Canada, Franța, Australia, Egipt, Italia, Anglia, Israel și multe altele. Acest aspect specific al artei pictorului Petrică Sîncu, vorbește de la sine despre deschiderea sa către gusturile publicului iubitor de artă, rezonanța prietenoasă a picturilor sale cu efect de relaxare și regăsire de sine, asupra privitorului.

Amintind de Școala de la Barbizon, un stupar al expresionismului clasic, prin reprezentanți precum Theodore Rousseau, J. B. Corot sau Paul Cezanne, artistul vizual Petrică Sincu, reiterează temele legate de natură, de armonia spațiilor mici, închise sau deschise, a peisajelor sau a scenelor urbane de altă dată. Regăsim în pictura artistului, această influență a unui impresionism clasic, inspirat, la noi, de Ștefan Luchian, supranumit și „poetul plastic al florilor” sau de Ion Andreescu. Artistul ieșean este un observator atent al proporțiilor, al umbrelor și luminilor, ca și cum, ar filtra realitatea prin propriul suflet, de fapt, căutându-și propriul loc de repaus și regăsire de sine.

Expoziția prezentă pe simeze, la Galeria ”Cupola” (Palatul Braunstein) intitulată ”Anotimpurile sufletului” ne duce cu gândul la un parcurs de o viață, în care sufletul înregistrează suișuri și coborâșuri, momente de speranță sau melancolie. La fel, în pictura sa, peisajele, naturile statice, străzile, unele într-o dublă reflexie, toate redau o stare contemplativă asupra esenței acestei lumi, în care lucrurile doar par să fie ceva anume, fiind, în același timp, urmele vizibile ale unui univers subtil, greu traductibil, o lume a trăirilor emoționale, a speranțelor și dorințelor noastre.

Răbdarea de observa și de a reda cu finețe acest joc între lumini și umbre,
grija pentru a reflecta atmosfera, gândurile și trăirile emoționale își pun amprenta asupra încăperilor, asupra buchetelor de flori sau a ulițelor care ne-au rămas tuturor în amintirile unei pierdute copilării.

Petrică Sîncu este un pictor al observației atente, un pictor al sensibilității reflectate în frumoasele buchete de flori, dar mai ales, aflat mereu în căutarea unor tonuri rafinate, în alăturarea unor obiecte semnificative pentru fiecare dintre noi, în viața noastră cotidiană, aducându-ne în sfera simbolului și a unei înțelegeri elevate, sensibile a realității.

Deși multe dintre tablourile sale sunt naturi statice, ele devin vibrante prin paleta de culori folosită, ne aduc în minte amintiri ale anotimpurilor sufletului. Petrică Sincu este un nostalgic. El privește în urmă și revede mereu, prin filtrul unor trecute sau prezente iubiri, cuprins de vălul unor amintiri frumoase.

Simplitate și sinceritate, optimism dar și echilibru, stabilitate emoțională, putere de contemplare și rafinament în expresia artistică, acestea ar fi, într-o sinteză conceptuală, atributele ce caracterizează creația pictorului ieșean, Petrică Sîncu.

Deși, nevoia sa de continuă perfecționare se manifestă prin completarea cu studii de specialitate, pentru a descoperi noi forme de exprimare și modalități creatoare, sunt convinsă că în picturile sale se vor reflecta mai departe, poate într-o manieră mai modernă sau stilistic mai rafinată, aceleași coordonate creative, privind spațiile încadrate pe pânză, peisajele, clădirile unui Iași cultural atemporal, păstrând specificul său tematic.

Prin această expoziție ”Anotimpurile sufletului”, artistul Petrică Sîncu ne propune o incursiune prin spații diverse dar și printre trăiri care marchează, până la urmă destinul unui om. Așa cum el însuși mărturisea, s-a simțit atras de pictură încă din copilărie, fascinat de armonia culorilor și ”așa va rămâne, cât voi trăi”, spune el, făcând din pictură un ideal dar și o credință existențială. Un destin dăruit artei, am completa noi, și credem, nu există ceva mai frumos și mai elevat decât a trăi în rezonanță cu valorile Frumosului și ale Armoniei.

 Artist vizual, Dr. Marinela RUSU

 

Gabriel RUSU, România: "Karl Marx"

 

"Karl Marx", acuarele pe carton, 29,7 x 42 cm

 

Liviu STĂNILĂ, România

Liviu STĂNILĂ, "Suvenir", culori de apă, 21x29,7 cm

Liviu STĂNILĂ, România

 

Liviu STĂNILĂ, Marele Premiu, Salonul Internațional de  Caricatură  și Grafică Satirică "Constantin Tănase" - Vaslui, România, 2022

 

Gabriel RUSU, România: "Petre Bălănică Nicapetre"

 

Gabriel RUSU, "Petre Bălănică Nicapetre", tehnică mixtă,  29,7 x 42 cm

 

Liviu STĂNILĂ, România: "Nasreddin Hodja"

 

Liviu STĂNILĂ, România

grafician satiric

Liviu Stănilă, România, "Nasreddin Hodja"

THE 45th INTERNATIONAL NASREDDIN HODJA CARTOON CONTEST
"Special Prize of Akșehir Municipality and Nasreddin Hodja", Akșehir Turkiye 2025

 

Gabriel RUSU, România: "Jean Mascopol"

Gabriel RUSU, "Jean Mascopol", tehnică mixtă,  29,7 x 42 cm.

 

Liviu STĂNILĂ, România: "Jean Constantin"

Grand Prize - "Jean Constantin portrait cartoon contest", Techirghiol / România, 2025

 

Liviu Stănilă, România,

"Jean Constantin"

 

Ana-Irina Iorga: "Portretul ca imponderabă singularitate circumscrisă cromatic"

 

Portretul ca imponderabă singularitate circumscrisă cromatic

La jumătatea lunii februarie a avut loc la Bârlad, la Galeria de Artă „N.N. Tonitza”, o inedită expoziție de pictură a Mădălinei FORȚU, intitulată „Chipul și asemănarea tatălui”. Deschisă a doua zi după Moșii de iarnă, când Biserica noastră îi pomenește pe cei trecuți la Domnul, expoziția s-a transformat într-o odovanie ad-hoc, dedicată părinților, dar mai ales tatălui, pictorul Năstasă Forțu, găzduind, astfel, și trăiri artistice și trăiri religioase. 

Știm că memoria, activată la orice pomenire a celor adormiți, este o armă împotriva uitării, așa cum spune Pierre Janet, fie că este vorba despre lucruri, despre întâmplări sau despre oameni. A uita este o altă formă de moarte. A ne aminti este a altă formă de viață. Lupta împotriva uitării poate fi una utilitar-pragmatică, sub formă de crestături în lemn, de noduri de sfoară, dar și sub formă simbolică, de limbaj sau desen. În această accepțiune, desenul și desenarea sunt mnemotehnii, adică arme și strategii în lupta împotriva morții, așa cum expoziția Mădăline Forțu o intenționează și o dovedește.

În spațiul generos al galeriei au fost prezente lucrări în care predomină tehnici sincretice, prin intermediul cărora pictura se transparentizează lăsând desenul să devină actorul principal. Desenatoare prin vocație și pictoriță prin formație, Mădălina Forțu își reunește abilitățile care generează, la rândul lor, dualități tehnice. Uneori, liniile puternice sunt învăluite de tușe gingașe, alteori invers, culoarea transparentizată dezvăluie un robust concept grafic. Deși simbioza aceasta pare firească pe pânză, ea traduce de fapt o sensibilitate duală a autoarei ce rămâne deseori în ipostaze disjunctive, în pofida efortului unificator.

Întregul univers al expoziției este marcat de o cromatică minimalistă în care nuanțele pastelate, de pământuri aflate la diferite adâncimi geologice și emoționale, cu infiltrări variate de umiditate, cu grade diferite de oxidare mineralieră, se întâlnesc cu rare accente albastre sau roșii. Compozițiile, de mari dimensiuni, sunt puternice prin desen și delicate prin culoare. De remarcat trările intense ale autoarei, ale chipurilor reprezentate și ale publicului în actul recepționării lor.

În această expoziție predomină portretul. Interesul pentru fizionomie, înțeleasă de artistă ca ansamblu de linii și valorizări cromatice în registre joase, de șoaptă și de vibrație subsonică, vorbește despre extroversia pe care și-o asumă în reprezentarea ei, de parcă ar vrea să intre în chipul modelului, ca într-o încăpere. Sunt prezente portrete ale părinților, ale prietenilor, dar și ale lui Dumnezeu, cele mai multe semi-profil, inundând întreaga suprafață. Un exemplu în acest sens este portretul tatălui său, cu barbă lungă, asemenea unui patriarh plin de înțelepciune, sau al unei prietene ce-și ascunde privirea printre flori. 

Mădălina Forțu nu este un iconar în sensul clasic al termenului, dar este un pictor al chipului lui Dumnezeu în diverse ipostaze. Una dintre acestea este cea a durerii Mântuitorului pe cruce, în care, paradoxal, desenul este puternic transparentizat, lichefiat aproape, iar culoarea intensificată la maxim, de parcă pensula trasează urma gândului care vrea linii, nu culori.

Portretele ființelor umane sunt tratate dintr-o complexă perspectivă care împletește rigorile artei portretului cu adevărul religiei creștine și cu libertatea de expresie a pictorului. Așa cum sugerează titlul expoziției, care este o reluare a textului biblic vechi-testamentar conform căruia omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, oamenii re-aduși-în-prezență, re-prezentați pe pânză sunt chipuri ale lui Dumnezeu, de aceea fulgurarea Lui este în fiecare portret, iar alăturarea pe simeze a chipurilor, omenești și dumnezeiești, parcă vine de la sine, naturală, neforțată, fericită. În această tonalitate puternic subiectivă care vibrează în expoziție, nimic nu este mai firesc decât întâlnirea, și în această formă, practic în orice formă, a omului cu Creatorul său.

Fiind o portretistă prin har, Mădălina Forțu surprinde, parcă din interiorul omului, acolo unde se află taina sa personală concordantă cu rațiunea unică dumnezeiască a Creatorului care l-a gândit și l-a vrut să fie, ceva imponderabil ce-l distinge și îl particularizează. În acest demers, ea utilizează descompunerea tonurilor în nuanțe cu grade atât de apropiate încât personalitatea modelului nu se dispersează și nu se diluează, rămânând o singularitate circumscrisă cromatic.

O notă aparte face fragmentul de frescă ce îi reprezintă pe cei doi Arhangheli, Mihail și Gavril, într-una dintre ipostazele canonice, cu valori coloristice complemetare ce sugerează împreuna lor lucrare. Lucrarea simbolizează biserica ca întreg arhitectural și totodată arată prezența ei factuală ca întreg comunional duhovnicesc.

Prezența angelică, asemenea unei porți amplasate pe peretele celei mai mari adâncimi a spațiului expozițional, pătrunde printre obiectele și subiectele locului și ale momentului, asemenea unui susur de dincolo de lume.

Critic de artă, Prof. dr. Ana-Irina Iorga

,,Axis of Bloom’’, Galeria "Brăteanu", Timișoara

 

,,Axis of Bloom’’

 

Iubitorii artelor vizuale sunt invitați să viziteze în perioada 8-22 martie expoziția colectivă ,,Axis of Bloom’’ ce reunește pe simezele galeriei Brăteanu din Timișoara lucrări reprezentative realizate de nu mai puțin de cincizeci de artiste, din București, Cluj-Napoca, Timișoara, Arad, Oradea, Suceava, Galați și Baia Mare.

Proiectul reunește o selecție de lucrări semnate de artiste care explorează, prin medii și abordări diverse, teme legate de identitate, memorie, corporalitate și transformare. Conceptul curatorial propune o imagine unificatoare în care axa și înflorirea funcționează simultan ca structură și energie a devenirii. Axa sugerează direcție, coerență și susținere, în timp ce „bloom” marchează momentul deschiderii și al afirmării expresive. Împreună, acestea definesc un cadru în care pluralitatea vocilor artistice se întâlnește într-o dinamică a creșterii și vizibilității. Expoziția configurează un spațiu de dialog între practici distincte, punând în valoare sensibilitatea, forța și complexitatea discursului artistic feminin contemporan. „Axis of Bloom” devine astfel o celebrare a creativității și a diversității expresive, articulată într-o structură curatorială coerentă.

Participă artștii: Claudia Junc-Marta, Clara Junc-Marta, Mariana Țepeș, Kara Molnar, Lidia Ștef Vârșăndan, Patricia Iusztin Stanga, Georgeta Monica Tornean, Diana Harja, Valentina Ștefănescu, Sofia Sîrbu, Hedy M-Kiss, Regina Damian, Nora Novak, Oana Munteanu, Lucia Preda, Oana Benedek, Flora Răducan, Réka Adorjáni-Györgypál, Patricia Bucko, Ildiko Maroșan-Micota, Daliana Elena Pavel, Camelia Sadovei, Geta Adam, Felicia Elena Selejan, Onița Mureșan, Ecaterina Schiwago, Mihaela Meral Urlica, Delia Danciu, Dana Petkov, Melania Chituc Stancu, Daniela Orăvițanu, Irina Oțoiu, Slavița Grigoroae, Liana Tripșa, Maria Puiu, Angelica Alexa, Sarah Raluca Miulescu, Dorothea Hîrjoi, Adriana Ilin Tomici, Roxana Netea, Paula Almași, Alina-Magdalena Andreica, Sorina Simona Marandiuc, Ileana Ciobanu Ioanovici, Cristina Găurean, Eugenia Elena Riemschneider, Cristiana - Emanuela Tărbuc, Diana Păunescu, Anca Delia Oros și Nina Maria Hîrjoi.

Vernisajul va avea loc duminică, 8 martie la ora 19. Cuvântul de deschidere va fi rostit de reputatul filolog Ileana Ciobanu Ioanovici și Prof. Univ. Carol David.

Expoziția poate fi vizitată în intervalul orar 10-13, 14-17 de luni până vineri sau în weekend cu programare la telefon +40 724 523 525.

Vă așteptăm cu drag,

Costin Brăteanu

- comunicat -

"ÎN NUMELE TATĂLUI, PESTE ANI" : Doru BRĂTEANU (1940 - 2010)

 

 ÎN NUMELE TATĂLUI, PESTE ANI

Doru BRĂTEANU (1940 - 2010)

"O mică incursiune în spaţiul vizual al lui Doru Brăteanu. În zona figurativă, Doru Brăteanu lucrează în tonuri de gri. Pare că există o teamă de a lăsa culoare peste albul pânzei. Şi totuşi, contururile se afundă în expresivitate. E un fel de încărcătură translucidă a evocării. Un balans între real şi ireal precum pendularea între două lumi separate printr-o perdea care permite doar esenţei emoţionale să se manifeste. Câteva accente cromatice, difuze, au rolul de a contura starea de spirit.

Autoportretele sunt marcate de o tristeţe… O tristeţe pe care numai autorul o poate explica nonverbal. Ori, completarea pânzei cu elemente specifice Pop Art plasează lucrările într-un curent contemporan autorului şi care-i permite să aducă un plus de tragism. O fi fost concepute într-o stare de profundă introvertire? Nu putem şti cu certitudine, ci doar presupune… Privind lucrările, îi devenim păstaşi trăirii de moment.Limbajul nonverbal e plin de melancolie. Poate că e doar sentimentul pe care îl percep eu. Fiecare privitor îşi poate crea firesc propria sa imagine… şi, chiar, poate fi radical diferită. Însă nu pot crede că ea poate aluneca spre idilic.

Poate că altfel stau lucrurile în sectorul nonfigurativ. Arta decorativă propusă de Doru Brăteanu se mută la antipoli. Contrastele, nu foarte adânci, au puterea de a revigora privirea. Realizate din elemente geometrizate, prin colaj, duc starea de spirit într-un palier al liniştii, a unei stări de suficienţă şi echilibru interior. Deşi abstracte, lucrările au efect anesteziant, dar într-atât de puternic încât te pot ţine totuşi atent. E o lume a confortului pe care autorul o caută şi reuşeşte să o materializeze jonglând cromatic pe accente hipnotice.
Doru Brăteanu s-a născut în data de 6 septembrie 1940 la Vatra Dornei, jud. Suceava, în plin război mondial. Părinţii săi, Maria şi Constantin Brătianu veniseră aici în refugiu.

În anul 1957 este absolvent Liceului de băieţi din Sighisoara, iar la începutul deceniului al şaselea studiază desenul cu maestrul Julius Podlipny. În anul 1968 este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice - Institutul Pedagogic de trei ani din Timişoara, perioadă în care lucrează sub îndrumarea profesorilor Leon Vreme şi Romul Nuţiu. Este coleg de generaţie cu Grigore Popescu, Iulian Vitalis Cojocariu, Mioara Bleier, Olivia Moga, Maria Radula. Ulterior, alături de Grigore Popescu urmează cursuri de restaurare, conservare si pictură bisericească la Bucureşti avându-l mentor pe Prof. Minulescu.

În perioada 1969-1970 lucrează ca pictor scenograf la Drobeta Turnu-Severin unde îl întâlneşte pe sculptorul Ștefan Călărăşanu, cu care leagă o strânsă prietenie, deschizând împreună o primă expoziţie la Severin, Ștefan desenând, în peniţă, cu tuş auriu, pe hârtie Canson, iar Doru realizând desene în tuş negru, cu băţul.

În perioada 1971-1973 lucrează ca profesor de desen la Liceul de Arte Plastice din localitate, unde preda şi prof. Ioan Mercea, iniţiatorul Taberei de creaţie Mraconia-Dubova, ajunsă astăzi la cea de-a XXXVI-a ediţie. Astfel, îi cunoaşte pe Iliuţă Mucioniu, Ioan Florea, Coriolan Babeţi, Gheorghe Feneşan şi participă cu regularitate la expoziţiile organizate la Galeria Apolodor.

Între anii 1974 şi 1978 este cadru didactic, profesor de desen la Şcoala Generală Nr. 5 din Petroşani, unde leagă o strânsă prietenie cu pictorul Ioan Cirjoi.

Se căsătoreşte în anul 1975 şi la sfârsitul anului 1978 decide să revină în Orşova unde-şi va continua activitatea, ca desenator în cadrul Şantierului Naval Orşova, ca profesor de tapiserie la Clubul şcolarilor şi, ulterior, la Școala Generală, până în anul 2003, când iese la pensie.

Pe tot parcursul activităţii sale didactice Doru Brăteanu a fost dedicat artelor vizuale şi un fervent susţinător al tinerilor artişti, un om erudit, modest, sincer şi devotat.

Criticul de artă și profesorul Călin Chincea spunea la Alba Iulia, la vernisajul expoziţiei colective „AXE” în anul 2010: „Doru Brăteanu, evoluează cu tragism într-un spaţiu ce ar trebui sa fie exuberant, colorat, fov. Descoperi printre jocurile pop art, însemnele unei tristeţi ce se relevă cu forţa şi dau un sens tragic unor expuneri ce par extrem de vivace”.

Într-o lume a contrastelor, a pendulării în multiple planuri emoţionale, Doru Brăteanu caută mijloace de expresie în care se regăseşte în funcţie de starea de spirit ce-l animă. Poate fi un pictor al melancoliei, dar poate fi şi un pictor al liniştii şi chiar al luminii. Multivalenţa sa artistică dezvăluie un caracter maleabil, care poate fi când trist, când vesel, când sobru, când exuberant. E un om care şi-a zugrăvit viaţa în culorile momentului, în starea de spirit în care sufletul său a emanat. Doru Brăteanu nu cred că
poate fi definit ca o constantă universală, ci mai degrabă în termenii unor ecuaţii cu multe variabile, a cărei soluţie, oricât ne-am strădui, nu poate avea orizont. Soluţia e numai dincolo de orizont." - Gabriel Todică, text publicat în Avântul Liber, /17 ianuarie 2023 și în  Ziarul Exclusiv / 17 ianuarie 2023

Informații și imagini,
Costin Brăteanu, artist vizual

Gabriel RUSU, România: "Panait Istrati"

 

Gabriel RUSU, "Panait Istrati", tehnică mixtă,  29,7 x 42 cm. Face parte din Patrimoniul Casei Umorului Desenat - Muzeul Carol I al Brailei. A apărut în  albumul ”Personalitati ale Brăilei”, editura Istros

 

Costin BRĂTEANU, "RENAȘTERE - BUCURIA DE A FI"

 

. CUIELE LUI COSTIN BRĂTEANU . BUCURIA DE A FI .

Galeria Brăteanu din Timișoara găzduiește, în perioada 11–28 februarie 2026, expoziția colectivă de colaj și asamblaj ,,Geometrii afective’’, un proiect expozițional ce reunește pe simeze lucrări a peste 50 de artiști din București, Galați, Bacău, Oradea, Cluj-Napoca, Arad, Suceava, Baia Mare, Vârșeț și Timișoara, care investighează relația dintre structura formală și dimensiunea emoțională a imaginii.

În cadrul expoziției, artistul vizual Costin Brăteanu, membru al U.A.P. din România, filiala Timișoara, având dublă calitate de curator și expozant, propune o suită de nouă lucrări de mici dimensiuni, despre care reputatul filolog Ileana Ciobanu Ioanovici a menționat următoarele:

,,Banalul cui, fie el nou sau ruginit, și-a câștigat de mult timp locul în imaginarul artiștilor vizuali precum Günther Uecker, Jannis Kounellis, Chiharu Shiota. Lucrările lui Costin Brăteanu din ciclul Renaștere - Bucuria de a fi ne propun să medităm împreună la fragilitatea condiției umane dintr-o perspectivă paradoxală, de sorginte biblică. Din fragilitate se naște forța, din sfârșit se conturează începutul.

Artistul timișorean citează și adnotează textul sacru operând o metamorfozare a cuvintelor în imagini. Demersul său artistic reprezintă un act de memorie și continuitate. Simbolul central este cuiul cu sinonimele sale contextuale, pironul și boldul. Artistul transformă materia dură, rugina și cuiele, în delicate forme de viață, în poezie vizuală. În mâinile sale, rigiditatea cuielor este învinsă. Ritmice câmpuri răsar din ruginiul glodului, din sevele morții se ivește o noua viață ce prinde culoare: roșu, albastru, verde.

Intitulate sugestiv, Temelii, Roade de glod, Prind viață, Înmugurire, A treia zi, lucrările semnate de Costin Brăteanu sunt asemenea cuvintelor celor înțelepți «cuie bătute», ele ne stimulează și ne îndeamnă să facem din viață un scurt prilej pentru bucuria de a fi”.

Informații și credit foto,
Costin BRĂTEANU, artist vizual

 

Liviu STĂNILĂ, România

 

Liviu STĂNILĂ, Premiul I, Festivalul de Epigramă, Caricatură și Poezie umoristică "Cik Damadian"-Botoșani, 2025,

Organizator Uniunea Armenilor din România

 

Ana-Irina IORGA: "Sensuri, liniști și zăpezi"

 

Sensuri, liniști și zăpezi

La Galeriile de artă „Octav Băncilă” din Iași, în perioada 1-15 februarie poate fi vizitată expoziția de pictură „Stări ale permanenței”, semnată Petrică Sincu. Lucrările expuse evocă și reconstruiesc totodată universul specific al artistului ce se revendică din clasicismul cel mai ingenuu al plasticii ieșene. Exponent al valorilor tradiționale, acest univers rural adâncit tot mai mult de privirea constant iubitoare a autorului, își dezvăluie noi sensuri, noi frumuseți, noi rosturi.

Trecând prin toate anotimpurile lumii și ale satului, expoziția oferă reprezentări artistice convertite în simboluri ale unui arhaism niciodată perimat: ștergarele dimineților de vară, gutuile toamnei, pâinea fiecărei zile, liniștea omătului, apele niciodată grăbite ale Prutului.

Dintre toate, se remarcă peisajele hibernale prin care privirea, cu tot cu conștiința ce i se alătură, se întoarce obsesiv asupră-și, într-o reflecție mereu mai profundă. Casele, sfioase și albastre, ascunse vara de copacii înfrunziți, se lasă văzute, printre crengi goale, într-o așternere albă a zăpezii, ce le scoate din curgerea timpului. Plutind parcă printre liniști adânci, ele nu sunt, de fapt, niciodată singure.

Compozițiile atrag atenția prin perspective cromatice interesante, prin volume echilibrate, diagonale neagresive ce accentuează pitorescul unui drum sau a unui pârâiaș înghețat, uneori tușe groase ce dau relief și vitalitate obiectelor și, totodată, sporesc și diferențiază senzațiile de frig.
Fiecare lucrare transmite o altă nuanță de frig, de la rece până la ger, o altă nuanță de alb, de la argintiu stins la alb luminos și plin de strălucire.

Tematica zăpezilor de altădată, edificată în cromatici reci ce se asociază cu impresii de violet sau orange, se află, uneori, într-o complementaritate cu obiceiurile sărbătorilor de iarnă.

Deși mai timidă, prezența caprei în noaptea anului nou sugerează și o altă dimensiune a spiritualității locului. Personajele, plasate într-un grup central, sunt puternic alungite, sugerând o mișcare a lor mai curând verticală, de înălțare în aerul rarefiat, decât una orizontală, de înaintare pe drumul larg al satului.
 

Atemporală dar plină de vitalitate, imobilă dar într-o paradoxală dinamică, tăcută dar covârșitoare prin sensuri, albă dar cu expansiuni cromatice, arta peisajului de iarnă este convertită, de Petrică Sincu, într-o mărturie a esenței nevăzute a satului românesc. 

 

Prof. dr. Ana-Irina Iorga, critic de artă

 

Gabriel RUSU, România: "Perpessicius"

 

Gabriel RUSU, "Perpessicius", tehnică mixtă,  29,7 x 42 cm. Face parte din Patrimoniul Casei Umorului Desenat - Muzeul Carol I al Brailei. A apărut în  albumul ”Personalitati ale Brăilei”, editura Istros

 

Liviu STĂNILĂ, România: "Circus"

 

Liviu STĂNILĂ, România: "Circus", tuș și culori de apă

 

Ana-Irina IORGA: "Adâncurile sensibilității artistice"

 

Adâncurile sensibilității artistice

 

La sfârșitul anului 2025 a apărut, la editura ieșeană Vasiliana '98, albumul „Euritmii albastre” semnat de Cella Negoiescu, o maestră a uleiului pe pânză, descendentă a clasicismului românesc. Am îngrijit cu plăcere și bucurie această primă ediție care își propune să reliefeze continuitatea unui stil artistic național ce își găsește noi ritmuri de exprimare plastică. Albumul are un dublu rol: pe de o parte de a determina familia artistică din care face parte pictorița Cella Negoiescu, iar pe de altă parte de a (re)deschide discuțiile privind capacitatea artei plastice autohtone de a se regenera, în contextul multiplelor provocări culturale contemporane, prin noi moduri de a gândi și de a simți ce aleg să se exprime în aceleași forme, niciodate perimate, să le numim cu un termen kantian „forme apriori”, ale sensibilității românești.

Așa cum precizam în prefață, ansamblul pictural propus de Cella Negoiescu în album are două rădăcini complementare: una cromatică și cealaltă afectivă. Rădăcina cromatică se află în vibrația albastră a compozițiilor complexe, dramatice și puternic elaborate. Atenția la detalii modifică amprentarea luminii în obiecte: amplifică uneori culoarea până la nuanțele persane din „Evantai” sau cele de cobalt din „Ceramică”, alteori o diminuează până la limita cenușiului lichid din „Lagună” și „Dezgheț”, sau a celui aerian din „Fum de havană”. Variațiunile pe tema culorii albastre sunt generate de obiectul plasticizat, de materialitatea receptivă sau nu la lumină sau de clipa ce tocmai surprinde vag un simțământ. Cea de-a doua rădăcină se află în ansamblul trăirilor afective ce se traduc prin reprezentările obiectuale a căror cromatică se subîntinde albastrului.

Un spațiu notabil revine portretelor. Personajele sunt femei și bărbați deopotrivă, cu chipuri distincte, clare, aproape carteziene. Cu toate acestea, empatia artistului se simte discret. Arta potretului, care conține nu doar reprezentarea fidelă a realității personale a modelului, ci și iubirea față de oameni a pictorului, reflectată în înțelegerea și redarea frumosului din ei ca o caracteristică esențială, profundă, nu doar de suprafață materială, trupească, este unul dintre semnele distinctive ale artei românești pe care îl găsim la Cella Negoiescu în acest album.

Alături de structurile arhitecturale și cele ceramice, de structurile acvatice și aeriene, de păsări și de fluturi, un loc special îl are corporalitatea. Corpul uman deschide orizonturi nebănuite, celeste („Zburătorul”) sau acvatice („Cascada”), muzicale („Păpădia”, „Iberică”) sau teatrale („Pescărușul”), dar le și închide, rând pe rând, într-o tonalitate introspectivă de factură intimistă („Muzica mării”, „Fluturi”). Seria nudurilor se caracterizează prin linii anatomice îndulcite de culorile calde, de vară toridă, în timp ce seria balerinelor se distinge printr-o fluiditate bine temperată de nuanțele mai reci furișate printre transparențele costumelor.

În aceeași categorie a corporalității, dar într-un registru distinct, se plasează reprezentările calului, simbol uranian și acvatic, în egală măsură, având conotații atât de vitalitate regenerantă cât și de ocultare funerară. Calul apare uneori ca un produs al imaginației, tratat în nuanțe filigranate de lumină albăstruie („Nori”, „Talaz”), alteori ca un element al realului, abordat în coloristica minunat-naturală a Deltei Dunării („Plimbare pe țărm”).

Toate aceste manifestări cromatico-afective descriu spațiul puternic personalizat al artistei, provenind din experiență directă și din amintire, din vis și reverie, ce încântă ochiul și inima. Un album în care adâncul unei sensibilității cheamă adâncul altei sensibilități.

 Prof. dr. Ana-Irina Iorga,

critic de artă