vineri, 28 martie 2014

ÎN VIZITĂ LA CONU’ ZAMBACU

   

Vizită cu ghidaj gratuit la Muzeul K. H. Zambaccian

Corneliu Baba: "K. H. Zambaccian"


Muzeul Naţional de Artă al României invită publicul sâmbătă, 29 martie, orele 11.30, la o vizită cu ghidaj gratuit la Muzeul K.H. Zambaccian pentru a (re)descoperi istoria uneia dintre cele mai interesante şi valoroase colecţii de artă din ţară, care a aparţinut cunoscutului om de afaceri de origine armeană Krikor H. Zambaccian (1889 - 1962). Iubitorii de artă sunt aşteptaţi să petreacă o oră agreabilă în casa conului Zambacu- cum îl numeau prietenii, beneficiind de prezentarea colecţiei realizată de un specialist al Muzeului Naţional de Artă al României, fără a plăti taxa de ghidaj obişnuită.
 

Participarea se face pe bază de programare, în limita locurilor disponibile, la telefon  021.314.81.19, 021.314.81.19 sau prin e-mail la programari@art.museum.ro până vineri, 28 martie, orele 16.00. 

Una dintre atracţiile muzeului este colecţia de 19 pânze semnate de mari maeştri ai şcolii franceze: Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet, Laprade etc.

Muzeul Zambaccian se remarcă de asemenea prin calitatea excepţională a lucrărilor de artă românească care reflectă gustul desăvârşit al colecţionarului. Sunt prezente lucrări de vârf ale artiştilor din secolul al XIX-lea sau de la începutul secolului al XX-lea - Aman, Grigorescu, Andreescu, Luchian, alături de care se regăsesc lucrări ale pictorilor din perioada interbelică: Tonitza, Pallady, Petraşcu, Iser, Dărăscu, Ressu.



29 martie, orele 11.30
Muzeul K. H. Zambaccian
Strada Muzeul Zambaccian nr. 21A
Tarif: bilet 7 lei (întreg), 3,5 lei (redus)

- comunicat -


joi, 27 martie 2014

Mereu surprinzătorul Devis GREBU într-o expunere retrospectivă de amploare


Colony Art prezintă expoziţia pictorului, ilustratorului şi desenatorului Devis Grebu - Conversaţii la „pătrat”, ce constituie un prim capitol dintr-o serie de patru dedicate întregii sale activităţi artistice.

Devis GREBU, cetăţean francez de origine română (de curând întors în Franța, patria de adopție), un artist cu o vastă carieră internaţională, este readus în atența publicului român care de multe ori nu a știut să-l prețuiască îndeajuns sau, mai degrabă, nu a putut să asimileze desenul său sintetic și percutant, structurat dealtfel, pe scheletul unei solide culturi.

În deschiderea expoziției va vorbi domnul Horia-Roman Patapievici
Acompaniamentul muzical va fi asigurat de Maria Răducanu.
 
Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 3 aprilie – 7 mai a.c., de marţi până duminică, între orele 10-20.


N.A. Considerăm necesară prezentarea, în cele ce urmează, a celor mai de seamă realizări din activitatea artistică a autorului. 

A studiat pictura la Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti. La vârsta de 23 de ani a devenit membru al U.A.P., din care a fost exclus pe motive ideologice un an mai târziu, nepermiţându-i–se, după aceea, să expună în nici o galerie de artă. În 1964 a părăsit ţara din motive lesne de înţeles.
Înca din anii ’70 a căpătat cetaţenia / nationalitatea  franceză pe care o păstrează şi acum, alături de cea română.
În occident a desfăşurat o activitate intensa și diversă, până în luna august 2001, când s-a repatriat. Ca urmare, s-a reintegrat în rândurile U.A.P. şi, in paralel, a reluat o intensă activitate ca director artistic, ilustrator de presă şi carte, cât şi ca designer, scenograf şi profesor.

Ca pictor, Devis Grebu a expus atât individual cât și în grup în: Franţa, Germania, U.S.A., Elveţia, China, Japonia, Italia, Israel, Belgia, Iran și, după 1995, în România.
În 1995 a fost invitat de Fundaţia Culturală Română (de la New York , unde rezida), la București, pentru o expoziţie personală de grafică, cu ocazia aniversarii a 5 ani de la înfiinţarea acestei fundații. 
După doua expoziții personale la Centrul Cultural Român (Paris) (1998-2001), în aprilie 2002 a fost trimis în Franţa – pentru prima oară ca artist român, pentru o expoziţie personală la Dijon – Le Breuil şi pentru o conferinţă despre aspectul filozofic al ideilor sale vizuale, la Paris (la Centrul Cultural Roman de lângă Ambasadă).
În 2004 a avut o expoziţie personală la Muzeul Naţional al Chinei (Beijing), care s-a bucurat de un mare succes (a doua expoziţie personală a unui artist român după cea a lui Corneliu Baba !). Artistul a fost invitat sa participe personal la vernisaj, în prezența multor personalități în frunte cu Ministrul Culturii al Chinei și a Ambasadorului României la Beijing. Ulterior a fost invitat ca participant de onoare la Bienala de Pictură a Chinei (septembrie 2005).
Au urmat expoziții importante la Bellinzona (2005) în Elveția, la Institutul Cultural Român din Tel Aviv, la Institutul Francez din București (2006), la Ministerul Culturii și Cultelor - o expozitie de 60 de originale publicate de ziarul Cotidianul (2007), la Institutul Cultural Român de la Paris (2007) etc. 

Ca ilustrator de presă, a colaborat de-a lungul a peste 30 de ani în mod consecvent și substanţial, cu numeroase publicaţii printre care multe de renume internaţional, ca : The New York Times, Washington Post, International Herlald Tribune, Le Monde, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Ha’aretz, Wall Street Journal, Time Magazine, Life, Newsweek, US. News & World Report, Boston Globe, L’Express, Le Point, V.S.D., La Tribune, Le Figaro, Forbes, Business Week, Playboy, Harper’s, Atlantic Monthly ,Think-I.B.M., Sports Illustrated, P.C. Magazine, GEO, Psyhology Today, New York Magazine, Seventeen, Telerama, Jardin des Modes, L’Expansion, Liberation, Le Monde Diplomatique și multe altele. 
În 2009 editura ICR i-a publicat un volum de excepție, conținând un număr impresionant de originale publicate de-a lungul a trei ani în paginile ziarului Cotidianul. 

A ilustrat peste 40 de cărţi, pentru copii sau adulţi, publicate de edituri reputate ca: Gallimard, Hachette, Flammarion (Franta), Simon & Schuster, Penguin - Viking Books, Doubleday - Dial Press, Random House, Harper & Row (SUA), Schroedel, Neugebauer (Germania- Austria), Edito(Elvetia) etc.

Ca designer, timp de circa 10 ani a condus propriul său studio de grafică. Printre altele, a creat mari pavilioane  şi standuri pentru târguri internaţionale industriale, timbre poştale pentru ONU şi diferite ţări, inclusiv – dupa repatriere - în România, cu trei serii de timbre principale (și timbrul special - jubiliar - la împlinirea unui an de la înființarea Muzeului Filatelic - cu care ocazie au vorbit despre creația artistului multe personalități de seama, printre care – H.R. Patapievici, Ambasadorul Franței, celebrul regizor de teatru Dinu Cernescu, renumiții scriitori și ziaristi Tudor Octavian și Cristian Teodorescu ș.a.m.d.), ilustraţii de modă (pentru Issey Miyake, Gottex, Gap și altele – la Paris și la New York), decoruri şi costume de teatru (dintre care se evidențiază excepționalul spectacol realizat la București în anul 1963, având ca regizor pe unul dintre cei mai buni ai României, și anume Valeriu Moisescu, respectiv ca actor principal pe celebrul Toma Caragiu - spectacol rămas în antologia teatrului românesc ca una dintre cele mai reușite 3 producții teatrale), scurte filme de animaţie (inclusiv pentru T.V.1- Televiziunea Naţională a Franţei). 
A fost fost premiat de doua ori, cu Marele Premiu San Gabriele”Italia, pentru seriile de timbre publicate în 1969 și 1973 în Israel. 

Ca profesor, a avut de-a lungul anilor o activitate prolifică și importantă, predând arta plastică sub diferite forme, la câteva dintre cele mai renumite universităţi: Columbia University (la Facultatea de Arhitectură New York), Parson’s School of Design (New York), SUNY (State University of New York), Institutul Naţional de Design şi Tehnologie al Israelului, renumita Școală Superioară de Arte Grafice VITAL (Israel) şi altele. 
Din 2002 până in 2005, a predat ca profesor un Curs Vizual Special, la reputata Universitate de Arhitectură “I. Mincu” din București. De asemenea, a ținut o serie de conferințe (work-shopuri) la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din București (secția de Grafică). 

Prestigioasa editură de carţi de artă Rizzoli (U.S.A. şi Italia) a publicat la New York, o superbă Monografie dedicată creaţiei sale grafice. Această carte a fost a doua prezentare a operei unui artist de origine română de către această editură, după cea consacrată operei marelui Brâncuși.
Reputatul critic de artă Ionel Jianu l-a inclus în cartea pe care domnia sa a publicat-o în Europa și Statele Unite despre cei mai valoroşi artişti de origine româna care s-au realizat în Occident. 

După repatriere, a realizat, printre altele, decorurile pentru piesa “Lolita” în regia Cătălinei Buzoianu, la Teatrul Mic (avându-l în rolul principal pe celebrul actor Ștefan Iordache), spectacol care s-a bucurat de un mare succes de critică și public. 

Intre 2003 și 2004, la solicitarea Academiei Cațavencu, a fost atât cel care a conceput cât şi directorul artistic al revistei culturale “DECI ”, dar și principalul ilustrator al acesteia.
Dealtfel, Devis Grebu a fost solicitat de conducerea săptămânalului “Academia Cațavencu” să participe cu un număr mare de contribuții de caricatură la câteva dintre Almanahurile reputatei publicații.
Din 2004, când ziarul “COTIDIANUL” a fost preluat de Academia Caţavencu, Devis Grebu devenind ilustrator editorialist al ziarului, colaborarea cu această publicație s-a intensificat.

Despre Devis Grebu s-au scris nenumărate articole şi/sau critici , în publicaţii naţionale si internaţionale, de interes general sau de specialitate; a dat în repetate rânduri interviuri la posturi de televiziune şi radio , atât în lumea occidentală, cât şi în ţară.

Devis Grebu a primit numeroase premii naţionale şi internaţionale pentru creaţiile sale. 
În 1990 a fost premiat cu prestigiosul premiu al Academiei Româno-Americane pentru activitatea sa artistică, printre premiații acesteia numărându-se și românii Eugène Ionesco, Mircea Eliade și Prof. Palade - laureat al premiului Nobel.


luni, 17 martie 2014

Editia a IV-a: AVANGARDA ROMANEASCA Sesiunea a IV-a: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan, Petre Solomon, Sala „Jean Georgescu”

  
Avangarda revizitata. Editia a IV-a: AVANGARDA ROMANEASCA
Avangarda Europeana (1919-1939) in Arhiva Nationala de Filme a Romaniei

Editia a IV-a: AVANGARDA ROMANEASCA
Sesiunea a IV-a: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan, Petre Solomon

Miercuri, 26 martie, ora 20.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, Bucuresti) – Sala „Jean Georgescu”
Sambata, 29 martie, ora 20.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, Bucuresti) – sala „Jean Georgescu”

Cinemateca Eforie – Arhiva Nationala de Filme a Romaniei a lansat, incepand cu 17 noiembrie 2012, un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, cu scopul cercetarii modului in care s-a constituit cultura vizuala autohtona si cultura filmului in perioada de dinainte si de dupa nationalizarea din 1948 a productiei cinematografice din Romania, cat si a filmelor detinute de cinematografele locale. Prima editie a proiectului a cuprins avangarda cinematografica franceza, cea de-a doua editie a abordat avangarda sovietica, editia a treia s-a ocupat de avangardele germana si olandeza.

Artisti: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan, Petre Solomon, Alexandru Solomon
Curator: Igor Mocanu
Organizatori: Cinemateca Eforie – Arhiva Nationala de Filme a Romaniei

In numarul din martie 1923, revista „Contimporanul” publica discret in paginile sale urmatorul anunt: „Danezul Hans Richter raspunzand invitatiei noastre ne comunica ca in cursul lunii Aprilie va putea veni personal sa conduca aici rularea Filmului Abstract, cea mai desavarsita expresie a artei moderne”. „In cursul lunii aprilie…”, adica peste numai cateva saptamani de la publicarea informatiei. Filmul abstract invocat aici nu putea fi decat Rhythmus 21 sau Film ist Rhythmus: Rhythmus 21, realizat de Hans Richter in 1921 si urmat, la cativa ani distanta, de Rhythmus 23 (1923) si Rhythmus 25 (1925). Ca regizorul german a venit intr-adevar sau nu la Bucuresti nu stim, aceasta e, de altfel, singura marturie care-i anunta venirea, ce stim cu siguranta e ca incepand din acest an, revista „Contimporanul” va semnala prompt fiecare noua pelicula semnata de acesta si va recomanda imediat fiecare numar al revistei „Go”. Malte Hagener, pe de alta parte, spune ca totusi Hans Richter ar fi trecut pe la Bucuresti in acea perioada, aflat intr-un turneu de proiectii cinematografice in Centrul si Estul Europei. Dadascope este ultima lucrare din filmografia lui Hans Richter, un documentar profund experimental, realizat in 1961 insa difuzat sporadic abia in 1967. Pelicula reprezinta o raritate absoluta, conceputa ca alternanta de text poetic dadaist sau text teoretic, performat chiar de autori si insotit de imaginea in miscare de cele mai multe ori congruenta cu arta video. Ii auzim, astfel, iar pe unii dintre ei ii si vedem, pe Jean Arp, Marcel Duchamp, Raul Hausmann, Richard Huelsenbeck, Walter Mehring, Hans Richter, Kurt Schwitters, Virgil W. Vogel sau Georges Ribemont-Dessaignes. Intre ei – iar asta e ceea ce justifica prezenta lui Richter in cadrul editiei avangardei din Romania – ii descoperim, in doua inregistrari inedite, pe Tristan Tzara si Marcel Iancu. Primul performeaza poemul „Mr. Antipyrine” din La Première aventure céleste de M. Antipyrine (1916), „Baba” din Vingt-Cinq Poèmes (1918) si „Chanson dada” din De nos oiseaux (1923) pe muzica lui Georges Auric, iar intre Antipyrine si Baba avem surpriza sa-l auzim chiar pe Marcel Iancu performand un straniu „Souvenirs”, intr-o franco-romana curioasa, careia r-ul extrem de palatal ii tradeaza autenticitatea. Cum spuneam, un document rar, comparabil poate numai cu pelicula The Storming of La Sarraz (1929), un film nedifuzat si vazut astazi numai de cativa exegeti. Ca si pana acum, am prefatat eseul documentar al lui Hans Richter cu un alt eseu, semnat de Alexandru Solomon, care are in centru doua figuri ale suprarealismului celui de-al doilea val: Paul Celan si Petre Solomon. Insa Duo pentru Paoloncel si Petronom (1994) se mai aseamana cu Dadascope (1961) nu numai pentru ca ambele sunt eseuri cu poezie performata, ci mai ales pentru efortul lor de a perpetua cultura memoriei si, intr-un mod cat se poate de direct, de a o reactiva in perceptia contemporana.

DUO PENTRU PAOLONCEL SI PETRONOM
Romania, 1994, Documentar, 28 min 12 sec
R. Alexandru Solomon
S. Alexandru Solomon
Cu: Adrian Ilea, Tomi Cristin
I. Alexandru Solomon
Producatori: Velvet Moraru / Fundatia Arte Vizuale


DADASCOPE
SUA, 1961, Documentar experimental, 39 min
R. Hans Richter
S. Hans Richter
I. Hans Richter
Cu: J. Arp, M. Duchamp, R. Hausmann, R. Huelsenbeck, M. Janco, W. Mehring, H. Richter, K. Schwitters, T. Tzara, W. Vogel, G. Ribemont-Dessaignes
Producator: Hans Richter


Igor Mocanu | art critic, curator
Curator for Allegra Nomad Gallery

- comunicat -

KILIPIRIM, 19-23 martie, zilnic între orele 10 şi 20, Sala Dalles, București

 
Cel mai important târg de CARTE cu discount, cel puțin din București, își deschide porțile și în această primăvară. 

Și la această ediție participă unele dintre mai importante edituri autohtone: Humanitas, Rao, Curtea Veche, Polirom, Cartea Românească, Nemira, Trei, Litera, Orizonturi, Univers, Corint, Herald, Aramis, Girasol, House of Guides, Vivaldi, Prut etc. iar fiecare expozant va oferi reduceri substanţiale de preţuri, de până la 80%.

În paralel cu ecest eveniment, la etajul galeriei care se va desfășura Festivalului de Spiritualitate şi Terapii Complementare A Noua Dimensiune” în cadrul căruia se vor organiza conferințe pe teme generale de dezvoltare personală sau tehnici de îmbunătăţire a calităţii vieţii.

miercuri, 5 martie 2014

Adevăratele culori ale artei lui Pierre-Auguste Renoir


Adevăratele culori ale artei lui Pierre-Auguste Renoir sunt relevate de către Institutul de Ară Chicago, prin Expoziția Gallery 226 (până pe 27 aprilie)

Recent, tabloul reprezentând-o pe Madame Léon Clapisson, Valentina, soția unuia dintre contractorii bogați ai lui Pierre-Auguste Renoir, fiind supus restaurării a dezvăluit un fapt surprinzător, suscitând în mod deosebit interesul restauratorilor și oamenilor de știință. 

La începutul lucrărilor, după îndepărtarea ramei, pe latura stângă și în partea de sus a lucrării, zone acoperite până atunci de încadrament, au fost descoperite nuanțe de violet-roșu, mult mai vibrante decât în zonele adiacente ale fundalului care au fost expuse la lumină de-a lungul timpului. Acest lucru revelează care a fost fondul de bază al lucrării, așa cum a fost realizat de către de autor, în 1883, la momentul execuției lucrării.

Descoperirea aduce o importantă modificare în percepția operei lui Renoir și pune sub semnul întrebării restaurările de până acum, care probabil nu sunt conforme cu pictura așa cum a fost gândită și realizată de autor.

Zonele respective, neexpuse la lumină, și-au păstrat prospețimea culorilor în timp. Renoir a lucrat fondul portretului utilizând culorile roșu-scarlet și roșu-purpuriu în general obținute din carmin, un pigment roșu strălucitor, care, deși luminos și frumos în timpul lucrului, este foarte sensibil la lumină, culoarea pălind cu trecerea timpului. Deși pictorii cunosc acest lucru, până acum nu s-a luat în considerare această posibilitate la restaurarea și conservarea lucrărilor.

Departamentul de conservare al institutului, înarmat cu unelte avansate precum nanotehnologia, laserul și programe specializate de procesare a imaginii, a putut reda în toată splendoarea lor culorile inițiale, într-o reconstituire digitală la dimensiunile originalului.

Astfel, originalul și reproducerea, stau împreună pe simeze, oferind posibilitatea vizitatorului să aprecieze deosebirile care, deși dramatice în ceea ce privește luminozitatea și culorile, nu micșorează în nici un fel frumusețea și valoarea lucrărilor așa cum sunt ele astăzi.
Lucrarea originală este prezentată într-o cutie transparentă, astfel încât poate fi văzută complet, de jur împrejur și apreciate pe viu daunele provocate în timp de lumină.

Acest mod de expunere aduce la vedere munca de restaurare care, de obicei se desfășoară în laborator, departe de ochiul publicului dar care, de acestă dată, aduce informații de o importanță covârșitoare în analiza și aprecierea lucrărilor lui Renoir și poate chiar a impresionismului în general, care a utilizat, cu cea mai mare măiestrie și frecvență aceste culori.

N.B.
Inițial, Renoir a realizat o primă variantă cu Valentina bându-și ceaiul pe fundalul roz al gradinii casei, dar nici autorul și nici Léon Clapisson nu au fost mulțumiți de rezultat. În cel de-al doilea portret, Valentine pozează în haine de dimineață, stând pe un scaun în interior. De această dată, în fundalul de concepție abstractă își au corespondent roșul părului ei, albastrul rochiei și galbenul mănușilor.
După expoziția de la Chicago din 1893, „ World's Columbian Exposition” pictura impresionistă a intrat în atenția colectorilor locali, iar Martin A.Ryerson a început să cumpere și să caute lucrări semnate de impresioniști, dar mai ales de Claude Monet.
Colecția Mr. and Mrs. Martin A. Ryerson a Institutului de Artă din Chicago, din care face parte și această lucrare, a fost constituită prin donații succesive între anii 1933-1938.