Salt & Pepper: Editia a IV-a: AVANGARDA ROMANEASCA Sesiunea a IV-a: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan, Petre Solomon, Sala „Jean Georgescu”

luni, 17 martie 2014

Editia a IV-a: AVANGARDA ROMANEASCA Sesiunea a IV-a: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan, Petre Solomon, Sala „Jean Georgescu”

Avangarda revizitata. Editia a IV-a: AVANGARDA ROMANEASCA

Avangarda Europeana (1919-1939) in Arhiva Nationala de Filme a Romaniei

Editia a IV-a: AVANGARDA ROMANEASCA

Sesiunea a IV-a: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan, Petre Solomon

Miercuri, 26 martie, ora 20.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, Bucuresti) – Sala „Jean Georgescu”

Sambata, 29 martie, ora 20.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, Bucuresti) – sala „Jean Georgescu”

Cinemateca Eforie – Arhiva Nationala de Filme a Romaniei a lansat, incepand cu 17 noiembrie 2012, un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, cu scopul cercetarii modului in care s-a constituit cultura vizuala autohtona si cultura filmului in perioada de dinainte si de dupa nationalizarea din 1948 a productiei cinematografice din Romania, cat si a filmelor detinute de cinematografele locale. Prima editie a proiectului a cuprins avangarda cinematografica franceza, cea de-a doua editie a abordat avangarda sovietica, editia a treia s-a ocupat de avangardele germana si olandeza.

Artisti: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan, Petre Solomon, Alexandru Solomon

Curator: Igor Mocanu

Organizatori: Cinemateca Eforie – Arhiva Nationala de Filme a Romaniei

In numarul din martie 1923, revista „Contimporanul” publica discret in paginile sale urmatorul anunt: „Danezul Hans Richter raspunzand invitatiei noastre ne comunica ca in cursul lunii Aprilie va putea veni personal sa conduca aici rularea Filmului Abstract, cea mai desavarsita expresie a artei moderne”. „In cursul lunii aprilie…”, adica peste numai cateva saptamani de la publicarea informatiei. Filmul abstract invocat aici nu putea fi decat Rhythmus 21 sau Film ist Rhythmus: Rhythmus 21, realizat de Hans Richter in 1921 si urmat, la cativa ani distanta, de Rhythmus 23 (1923) si Rhythmus 25 (1925). Ca regizorul german a venit intr-adevar sau nu la Bucuresti nu stim, aceasta e, de altfel, singura marturie care-i anunta venirea, ce stim cu siguranta e ca incepand din acest an, revista „Contimporanul” va semnala prompt fiecare noua pelicula semnata de acesta si va recomanda imediat fiecare numar al revistei „Go”. Malte Hagener, pe de alta parte, spune ca totusi Hans Richter ar fi trecut pe la Bucuresti in acea perioada, aflat intr-un turneu de proiectii cinematografice in Centrul si Estul Europei. Dadascope este ultima lucrare din filmografia lui Hans Richter, un documentar profund experimental, realizat in 1961 insa difuzat sporadic abia in 1967. Pelicula reprezinta o raritate absoluta, conceputa ca alternanta de text poetic dadaist sau text teoretic, performat chiar de autori si insotit de imaginea in miscare de cele mai multe ori congruenta cu arta video. Ii auzim, astfel, iar pe unii dintre ei ii si vedem, pe Jean Arp, Marcel Duchamp, Raul Hausmann, Richard Huelsenbeck, Walter Mehring, Hans Richter, Kurt Schwitters, Virgil W. Vogel sau Georges Ribemont-Dessaignes. Intre ei – iar asta e ceea ce justifica prezenta lui Richter in cadrul editiei avangardei din Romania – ii descoperim, in doua inregistrari inedite, pe Tristan Tzara si Marcel Iancu. Primul performeaza poemul „Mr. Antipyrine” din La Première aventure céleste de M. Antipyrine (1916), „Baba” din Vingt-Cinq Poèmes (1918) si „Chanson dada” din De nos oiseaux (1923) pe muzica lui Georges Auric, iar intre Antipyrine si Baba avem surpriza sa-l auzim chiar pe Marcel Iancu performand un straniu „Souvenirs”, intr-o franco-romana curioasa, careia r-ul extrem de palatal ii tradeaza autenticitatea. Cum spuneam, un document rar, comparabil poate numai cu pelicula The Storming of La Sarraz (1929), un film nedifuzat si vazut astazi numai de cativa exegeti. Ca si pana acum, am prefatat eseul documentar al lui Hans Richter cu un alt eseu, semnat de Alexandru Solomon, care are in centru doua figuri ale suprarealismului celui de-al doilea val: Paul Celan si Petre Solomon. Insa Duo pentru Paoloncel si Petronom (1994) se mai aseamana cu Dadascope (1961) nu numai pentru ca ambele sunt eseuri cu poezie performata, ci mai ales pentru efortul lor de a perpetua cultura memoriei si, intr-un mod cat se poate de direct, de a o reactiva in perceptia contemporana.