vineri, 31 decembrie 2010

"CUM E SACUL aşa-i şi PETECUL", Clubul Caricaturiştilor "Sorin Postolache", Bucureşti


Ca la orice sfârşit de an, de nouă ani încoace, caricaturiştii români s-au reunit în expoziţia anuală a Clubului Caricaturiştilor „Sorin Postolache”, cu sediul la Pizzeria „Cuptorul cu lemne”, prin amabilitatea şi cu ajutorul domnului Vlădăreanu, patronul stabilimentului respectiv, iar ca un remember, şi cu ajutorul Primăriei Sectorului 2.

Participanţii din acest an, într-o ordine alfabetică a numelor (iar lucrările în succesiunea corespunzătoare a acestora), sunt: Albert Poch, Aurel Ştefan Alexandrescu, Costel Pătrăşcan, Cristian Marcu, Cristian Mihăilescu, Cristian Topan, Doru Axinte, Eugen Mirea, Florian-Doru Crihană, Irina Iosip, Iulian Pena-Pai, Julian Radu, Leonte Năstase, Mihai Pânzaru-Pim, Mihai Boacă, Mihai Stănescu, Nicolae Ioniţă, Nicolae Lengher, Octavian Bour, Octavian Covaci, Ovidiu Ambrozie Bortă, Puiu Găzdaru, Romeo Răileanu, Silviu Turculeţ şi Tatiana Dumitrescu.

Sunt prezente stiluri şi mai ales abordări diferite, pe teme actuale sau mereu de actualitate, în lucrări de grafică/pictură satirică şi, inedit, în lucrări de sculptură-modelaj.

Expoziţia reflectă starea caricaturii şi caricaturistului contemporan român, modelate de actuala conjunctură socio-politică. Puţini au fost aceea care s-au desprins complet din mrejele momentului acut.

Caricaturiştii vorbesc puţin acum, îngânduraţi. Nu mai este forfota de odinioară, bucuria revederii şi nici plăcerea împărtăşirii noutăţilor competiţionale.

Situaţia generală a fost surprinsă cu luciditate şi gentileţe de către domnul Tudor Octavian prin cele câteva cuvinte rostite la vernisaj:

„A rămas ceea ce este mai important ... un soi de sentiment de conjuraţie culturală, care a funcţionat de când e lumea ... afinităţi prin selecţie. Ne adunăm nu pentru că neapărat ne iubim, ci pentru că nu ne mai potrivim cu ceilalţi. Nepotrivirea generală ne aduce într-un loc, şi într-un fel ne obligă la afecţiune, pentru că noi suntem singurii care ne-am mai rămas. Noi ne-am rămas nouă.
...
Va veni o vreme când caricatura va fi recuperată în chip major aşa cum este în toată lumea, în ceea ce se numeşte spiritualitatea unei ţări.”
 
Irina IOSIP (text și credit foto)



(N.A.: sunt prezentate numai o parte a lucrărilor aflate în expoziţie)
     

marți, 28 decembrie 2010

Prima Bienală de Artă Contemporană Românească din Voivodina, Novi Sad

  
Treisprezece artişti plastici plus unul şi-au unit forţele artistice şi, cu sprijinul Revistei de Ştiinţă şi Artă în Tranziţie „Europa”, au deschis drumul Bienalei de Artă Contemporană Românească din Voivodina.

 Aceştia sunt: Doru Bosiok (Art Director al Revistei „Europa”) şi Valentina Broştean, Aurel Dolinga, Simona Dolinga, Viorel Flora, Draga Kokotović, Petru Marina, Daniela & Dominica Morariu, Carmen Pintor, Ionel Popovici, Emil Sfera, Daniel Susa, Laura Todoran, Traian Todoran.

 În cuvântul său de deschidere la vernisaj, Directorul revistei, scriitorul Pavel Gătăianţu, a menţionat următoarele:

Salonul de arte plastice, expoziţie a minorităţii române din Provincia Autonomă Voivodina, este prima de acest gen organizată în spaţiul nostru cultural. În anii nouăzeci ai secolului trecut, am organizat o expoziţie similară,  dar în Cluj-Napoca, România.

Artiştii plastici sunt formaţi profesional la Academiile din Belgrad, Bucureşti, Novi Sad şi Timişoara. Când este vorba de vârstele pictorilor, ei aparţin tuturor generaţiilor.
...
Am organizat această expoziţie de grup pentru a prezenta iubitorilor de frumos ce se întâmplă în rândurile artiştilor de origine română, deci, cu un caracter informativ pe de o parte, iar pe de alta - de a da un imbold creatorilor pentru a rezista în aceste vremuri de criză, când nu este uşor nici să pictezi, nici să ai expoziţii individuale.
Am rămas surprins de diversitatea stilurilor şi temelor abordate pe pânzele artiştilor, creaţii care dovedesc în egală măsură cunoaşterea metodelor tradiţionale şi inovative.”

vineri, 24 decembrie 2010

La sfârşit de an, câteva cuvinte despre umor şi artă


În acest an multe concursuri de grafică satirică şi-au întrerupt activitatea, sperăm pentru puţin timp. Recesiunea nu iartă nici o zonă de manifestare a societăţii. 
Acum însă, este nevoie mai mult decât oricând de concentrare, de energiile creeatoare, dar mai ales de curăţenie morală şi culturală.
Caricaturiştii şi epigramiştii îşi ascut condeiele, iar dacă nu mai au posibilitatea de exprimare prin presa scrisă care şi-a redus mult activitatea, acumulează energii pentru concretizări viitoare. 
Gândul şi atitudinea mobilizatoare specifice creatorilor de umor condensate în imagini şi cuvinte potrivite vremurilor se impune acum a fi captate pentru accesul larg al întregiii societăţi.
 
Vorbim cu domnul Nicolae Petrache, organizatorul principal şi Directorul Festivalului Naţional de Umor „Revelionul Caricaturiştilor” şi al Concursului Internaţional de Caricatură” - Urziceni, Romania, despre umor şi artă.
 
An de an, tematica concursurilor naţionale sau internaţionale se îmbogăţeşte cu noi teme interesante. Acestea sunt de fapt idei lansate spre dezbatere, întrebări pe care ni le punem fiecare, poate.
 
Domnule Petrache, care este secretul laboratorului de concepere a temelor de concurs ?  
“Nu este un secret ! In general temele lansate sunt strict legate de ceea ce se întampla în viaţa de zi cu zi, fie că vorbim de social, politic, cultural, sport ... Am observat că moravul din orice domeniu este cel mai des intalnit în temele lansate. Chiar eu am folosit la concursul de anul trecut o tema pe aceasta linie : “O tempora, o mores !” A fost foarte bine primită de concurenţi şi am putut să văd foarte multe lucrări de-a dreptul senzationale!”
 
Sunt teme ce consideraţi că ar fi necesar a fi abordate şi de ce ? Dar răspunsurile primite până acum prin lucrările intrate în concurs, consideraţi că au satisfăcut sau dezbătut în mod satisfăcător tema propusă ? 
“Orice tema abordată este binevenită ! Ca organizator al unui astfel de concurs am avut ocazia să văd cât de departe (în profunzime) poate ajunge o minte ageră pe orice temă dată. Dacă mintea aceasta este ajutată şi de un desen bun atunci putem vorbi de artă ! 
În general concurenţii răspund la temă (majoritatea), spun aceasta din proprie experienţă, iar cei care răspund, surprind de multe ori prin abordarea temei din unghiuri care te surprind plăcut, pentru că, de multe ori, ca organizator, chiar nu te gândeşti că putea fi abordată şi aşa tema…”
 
Ce gen de umor aţi constatat că este mai prezent în concursuri, din punct de vedere al modului de abordare a temei ? Umorul de situaţie, filozofic sau politic etc. 
“Parcă mai mult umorul de situaţie! ... Dar nici prezenţa umorului filozofic sau politic nu este de neglijat …”
 
De ce credeţi că sunt atât de puţine femei creatoare de umor ? Este o întrebare care circulă atât în mediile de femei de caricatură cât şi în cele de bărbaţi. Nu ştiu de ce există o separare pe sexe, dar ea există aici ca şi în lumea politică sau în alte domenii de activitate ale societăţii. Care este ponderea femeilor în participarea la concursuri ?  
“Da, participarea femeilor este destul de slabă în manifestările de acest gen. Poate 1%, maxim 1,5 %, din ceea ce am constatat eu … De ce sunt atat de puţine? … Îmi vine în gând fapul că majoritatea femeilor gătesc (dacă nu toate), dar cei mai buni bucătari sunt bărbaţii !”
 
Iată un punct de vedere ce ar putea deschide o nouă temă de discuţie cu interlocuitorii noştrii, evident existând opinii diferite pe acest subiect.
 
Continuăm ...
 
Majoritatea concursurilor se desfăşoară în timpul anotimpurilor calde. În aceste perioade creşte volumul de muncă al caricaturistului. De multe ori acesta trebuie să aleagă în a participa la unul sau altul dintre evenimente.  
Concursul Dvs. face excepţie de la regulă. Este unic ca format în România, spectacolul creatorilor de umor este completat cu un spectacol oferit de actori şi interpreţi cu renume sau formaţii cunoscute şi de ... o masă cu mâncare bună. Un revelion în toată regula, ce asigură energie atât pentru spirit cât şi pentru trup. 
“Da, aşa este, suntem probabil ultimul Festival din an (în ţară), de regulă se ţine de Sf. Andrei, în noiembrie, (iar când sunt alegeri, în decembrie); iar denumirea de “Revelionul Caricaturistilor” este preluată de la unul dintre participanţi, care după ce s-a încheiat a doua editţe (este vorba de PIM, în urmă cu 14 ani) a comentat: “Bă, a fost ca la revelion”. Aşa s-a ajuns la nume, apoi încet, încet, am completat cu epigramă, umor scris, muzică, spectacol şi elementele necesare unui revelion, inclusiv obiceiuri, încât cei care plecau de la festival intrau în atmosfera de sărbătoare şi urau “La mulţi ani şi sărbători fericite” deja din luna noiembrie …”
 
Având în vedere vremurile, cum îi vedeţi devenirea în viitorul apropiat ?  
“Oooo! ... Nimic bun de spus! ... Nu stiu! ... Totul depinde de finanţare!... Şi după cum văd eu, lucrurile nu sunt deloc pe roze. Dar mi-ar plăcea să pot face măcar încă o ediţie a “Revelionului Caricaturistilor” …vara !” 

Vă urăm să aveţi parte de acum în colo de încă multe ediţii cel puţin tot atât de reuşite. 
“Multumesc frumos!... Dacă va fi aşa, veţi afla cu siguranţă.”


Vă rog să vă gândiţi la o întrebare pe care aţi fi dorit să vi-o punem şi să răspundeţi la ea.
“Întrebare: În ce categorie aţi include lucrările premiate sau cele care v-au plăcut mult ? 
Răspuns: În categoria ARTĂ!”

Trebuie să menţionăm că domnul Petrache este un cunoscut colecţionar de artă, deţinând o valoroasă colecţie, din care fac parte nume mari ale artei româneşti precum: Pallady, Piliuţă, Musceleanu, Pacea, Ciucurencu, Baba, Negreni, Stork (Cecilia), Brădean, Vasile Grigore, Harsia, Cumpană etc.
 

Începând cu 15 ianuarie 2011, la Centrul Cultural "Ionel Perlea" din Slobozia, vizitatorii vor avea parte de un regal de artă, putând admira timp de o lună unele dintre comorile colecţiei sale.

Irina IOSIP

    

marți, 7 decembrie 2010

Lisandru NEAMŢU, cu expoziţia " LISANDRU / 40 - His Master's Voice " şi lansarea cărţii "ANTROPOVESTIRI" la Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti

  


Vernisaj Expoziţie "LISANDRU / 40 şi lansare de carte "ANTROPOVESTIRI", marţi 7 decembrie 2010, ora 18
Seară de poezie cu Anca Sigartău, joi 9 decembrie 2010, ora 19
Seară de poveşti cu Anca Sigartau, sâmbătă 11 decembrie 2010, ora 19
Avant'n'gard şi Anca Sigartău - Colinde şi Psalmi, miercuri 15 decembrie 2010, ora 18
Masă rotundă cu tema "Vocea interioară în creaţie", joi 16 decembrie 2010, ora 18

miercuri, 1 decembrie 2010

"Criza în oglindă", Puiu Găzdaru, la Clubul Caricaturiştilor "Sorin Postolache", Bucureşti


Se spune că Puiu Găzdaru este unul dintre "câinii de pază ai democraţiei", nume sub care a fost onorat cu premiul I de către Clubul Român de Presă, în anul 2006. Caricatura sa, ultractuală prin tematică, linie grafică, mesaj şi tehnică de lucru, amprentează presa scrisă de ani buni. A publicat  la "Jurnalul Naţional", "Curierul de Vâlcea", "Urzica", Moftul Roman". Plai cu Boi", "Jurnalul de Dâmboviţa", iar în prezent lucrează la "Gardianul".

De altfel, este unul dintre puţinii caricaturişti care au reuşit să se menţină în schema de plată a publicaţiilor de presă - în număr micşorat substanţial de ceva vreme, pe motiv de ... criză.
Imagine de la vernisaj
De oricare tip ar fi ea, criză socială sau politică, Găzdaru o surprinde în ipostaze inedite, cu umor şi luciditate, cu o vervă şi determinare deosebite. Mesajul său este clar, bine direcţionat.
Indiferent de apetenţa spre politic sau nu, nu poţi să nu-i admiri curajul şi entuziasmul cu care-şi susţine mesajul.

Personajele sale, uşor recognoscibile ca fizionomie şi atitudine, se mişcă lejer în structuri grafice compuse după şablonul celor mai recente evenimente.

Caracteristic personalităţii sale umane, are un fin simţ al "evenimentului", petrecut, în derulare sau pregătire, ceea ce-l face un bun profesionist al presei, un jucător de cursă lungă, indiferent de condiţiile socio-politice existente la un moment dat.


Expoziţia de la "Cuptorul cu lemne", ne invită să ne vedem imaginiea reflectată în oglinda caricaturii, a ceea ce suntem sau acceptăm să fim, căci "dacă nu ar fi, nu s-ar povesti".
 
Irina IOSIP