Ca la orice sfârşit de an, de nouă ani încoace, caricaturiştii români s-au reunit în expoziţia anuală a Clubului Caricaturiştilor „Sorin Postolache”, cu sediul la Pizzeria „Cuptorul cu lemne”, prin amabilitatea şi cu ajutorul domnului Vlădăreanu, patronul stabilimentului respectiv, iar ca un remember, şi cu ajutorul Primăriei Sectorului 2.
Participanţii din acest an, într-o ordine alfabetică a numelor (iar lucrările în succesiunea corespunzătoare a acestora), sunt: Albert Poch, Aurel Ştefan Alexandrescu, Costel Pătrăşcan, Cristian Marcu, Cristian Mihăilescu, Cristian Topan, Doru Axinte, Eugen Mirea, Florian-Doru Crihană, Irina Iosip, Iulian Pena-Pai, Julian Radu, Leonte Năstase, Mihai Pânzaru-Pim, Mihai Boacă, Mihai Stănescu, Nicolae Ioniţă, Nicolae Lengher, Octavian Bour, Octavian Covaci, Ovidiu Ambrozie Bortă, Puiu Găzdaru, Romeo Răileanu, Silviu Turculeţ şi Tatiana Dumitrescu.
Sunt prezente stiluri şi mai ales abordări diferite, pe teme actuale sau mereu de actualitate, în lucrări de grafică/pictură satirică şi, inedit, în lucrări de sculptură-modelaj.
Expoziţia reflectă starea caricaturii şi caricaturistului contemporan român, modelate de actuala conjunctură socio-politică. Puţini au fost aceea care s-au desprins complet din mrejele momentului acut.
Caricaturiştii vorbesc puţin acum, îngânduraţi. Nu mai este forfota de odinioară, bucuria revederii şi nici plăcerea împărtăşirii noutăţilor competiţionale.
Situaţia generală a fost surprinsă cu luciditate şi gentileţe de către domnul Tudor Octavian prin cele câteva cuvinte rostite la vernisaj:
„A rămas ceea ce este mai important ... un soi de sentiment de conjuraţie culturală, care a funcţionat de când e lumea ... afinităţi prin selecţie. Ne adunăm nu pentru că neapărat ne iubim, ci pentru că nu ne mai potrivim cu ceilalţi. Nepotrivirea generală ne aduce într-un loc, şi într-un fel ne obligă la afecţiune, pentru că noi suntem singurii care ne-am mai rămas. Noi ne-am rămas nouă.
...
Va veni o vreme când caricatura va fi recuperată în chip major aşa cum este în toată lumea, în ceea ce se numeşte spiritualitatea unei ţări.”
Irina IOSIP (text și credit foto)
(N.A.: sunt prezentate numai o parte a lucrărilor aflate în expoziţie)
Postări
