vineri, 23 decembrie 2011

Barocul Cristinei VASILIU, la Galeria Atelier Cafe

   

De curând am vizitat expoziţia „Baroc 2011”, inedita apariţie a Cristinei VASILIU pe simezele micii Galerii Atelier Cafe, poziţionată pe Şelari, undeva între un magazin de animale vii şi unul de alămuri lucitoare.  
Aici, unde truda artistului iese la iveală prin lucrări de valoare, este un loc de tihnă şi reculegere pentru privitor. Tablourile îşi devoalează treptat secretele, sub o privire atentă, sfidând comoditatea „citirii” instant a înţelesurilor, caracteristică zilelor noastre.
 

O primă explicaţie a conceptului expoziţional o dă chiar autoarea: „Cred că o epocă este reflectată în artă, iar artistul este asumat spiritului epocii sale. Asta am încercat şi eu să pictez, să observ, să citez şi să critic valori/nonvalori contemporane. Lucrările mele sunt rodul unor convingeri şi ale unor constatări care au ca referinţă contemporaneitatea şi noile mituri citadine: maşina, telefonul mobil, ipad-ul...mituri care au devenit dimensiuni ale luxului, repere cu ajutorul cărora individul societăţii contemporane se identifică. Epatarea şi opulenţa devin principalele mijloace de expresie...
Decadenţa, obsesia de a ne înconjura de lux sunt pretexte pentru picturile mele şi pentru plăcerea reinventării picturii ca mijloc de expresie. Astfel, fiecare lucrare este o atitudine, este o lume, o poveste care se conturează în jurul aceluiaşi subiect - spaţiu: un interior de BMW, Bentley, Rolls...



În lucrările Cristinei Vasiliu influenţa barocă se conturează prin densitatea şi complexitatea compoziţiei şi detaliului, însă modernitatea lucrărilor este dată şi de ineditul şi aproape nefirescul alăturării unor elemente compoziţionale, de originalitatea temei, de simbolistica utilizată, ca şi de ironia subtilă dar omniprezentă.  

Obiecte sau personaje cu valoare de simbol, fiecare fiind amplasat într-o poziţie bine studiată, sumează în imagini complexe un ansamblu solid-coerent, oferind maximul de efect şi informaţie necesară. Culorile sunt dense, vii, strălucirea lor însă este bine temperată de spaţiile de trecere ce neagă orice posibilitate de agresiune vizuală - zone în care pâlpâie pe alocuri, delicate griuri colorate sau tonuri vegetale.

În consonanţă cu ideea propusă, personajele şi obiectele sunt adesea statice, blocate fiind într-o poziţie fotogenică, rămase parcă în afara spaţiului şi timpului, dar căldura vibrantă a culorilor, optimismul
ce reiese din fiecare tuşă şi idee sugerată şi ironia gentilă dinamizează compoziţiile asigurând un confort moral şi spiritual privitorului.

Personajul uman apare numai în mod excepţional în cadrul lucrărilor, prezenţa acestuia însă se subânţelege, el fiind cauza şi destinatarul final al mesajului.





Depăşind principiul esteticii ce se impune la asamblarea lucrării în ramă, autoarea merge mai departe şi completează ideatic unele compoziţii "îmbrăcându-le" în rame modelate din mătăsuri sau catifele sofisticate.
 
Este o bucurie a execuţiei şi o implicare emoţională în fiecare tablou rar întâlnite, care conferă o altă dimensiune lucrului împlinit, într-un plan spiritual ce depăşeşte blocajele sau asperităţile personale.

    

miercuri, 21 decembrie 2011

Marilena MURARIU răspunde criticilor săi


COMUNICAT

Admonestată de confraţi şi refuzată de galerii, după împietatea de a o fi revivifiat pe ELENA, Marilena Murariu doreşte să-şi ispăşească condamnabila rătăcire – dar şi pentru a încheia anul în cuviinţă şi smerenie – printr-un pios act de omagiere.
Prin intermediul expoziţiei virtuale “Portrete în revoluţie”, artista îşi propune să aducă ofrandă Marii Revoluţii din Decembrie, fal(n)icelor sale realizări.
Inspirată fiind de titlurile luptătorilor – (supra)vieţuitori în revoluţie, Marilena nu a găsit o cale mai potrivită pentru a-şi atinge scopul decât prin realizarea a şase impozante portrete virtuale.
Marilena Murariu vă invită aşadar să-i identificaţi pe:
"Osânzit în revoluţie"
"Certificat în revoluţie"
"Revolut în revoluţie"
"Remorcat în revoluţie"
"Încuscrit în revoluţie"
"Ilicit în revoluţie",
cărora li se adaugă, dintr-o firească nevoie de legitimare,
"Oculta eroilor".

Virtual curator,
Marian CONSTANTIN


Marilena Murariu 
vă invită să vizionaţi expoziţia 
"PORTRETE ÎN REVOLUŢIE"
dedicată Marii Revoluţii din Decembrie 
pe următoarele adrese:

duminică, 11 decembrie 2011

O remarcabilă operă de artă a fost identificată pe baza unei fotografii de pe internet




Stânci calcaroase în Rugen (aprox. 1818)
În februarie 2010, printre lucrările puse în vânzare la una dintre licitaţiile SVV Azur Enchères Cannes, figura şi o miniatură de autor anonim.
Pe baza unei fotografii de pe internet, doi anticari parizieni au făcut remarcabila descoperire că lucrarea oferită la suma de 100 euro este „Chouette sur un arbre”, una dintre capodoperele artistului german Caspar David Friedrich, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai picturii romantice germane, renumit pentru miniaturile sale.
Evenimentele ce au urmat fac dovada unui sistem legislativ care funcţionează dar şi a respectului faţă de legile nescrise ale bunului simţ: comisionarul licitaţiei a alertat proprietara lucrării şi a oprit vânzarea, lucrarea fiind ulterior reevaluată la suma de 350 mii euro.
În respect faţă de meritul anticarilor de a fi descoperi lucrea fără a o vedea şi de a-i da o valoare, proprietara le-a cedat acestora 50% din proprietatea asupra obiectului.

Muzeul Luvru s-a arătat interesat în a achiziţiona lurcrarea, urmând ca în treizeci de luni să găsească fondurile de a o cumpăra cu 6,5 milioane de euro. În acelaşi timp, a fost refuzată oficial emiterea unui certificat de export, astfel încât lucrarea nu a putut părăsi Franţa.
Abaţia din Oakwood (1808 - 1810)
Chiar dacă lucrarea şi-a schimbat proprietarul, în persoana unui colecţionar francez, Muzeul Luvru, ca instituţie de stat, şi-a rezervat dreptul de a o răscumpăra la sfârşitul intervalului menţionat, dacă reuşeşte să strângă fondurile necesare.

Chiar dacă, încă, nu a fost încadrat în categoria „tezaur naţional”, acest ulei de numai 25,5 x 31,5 cm, este posibil ca pe viitor să capete această calitate, deoarece autorul "este monumental în execuţia de formate mici, este dens şi concentrat, iar lucrarea este este una dintre cele mai frumoase ale autorului”, precizează Éric Turquin, expert în artă.

joi, 1 decembrie 2011

PRESS CARTOON EUROPE (PCE) 2012




                                                                             PRESS CARTOON EUROPE (PCE)
HOW TO PARTICIPATE IN THE COMPETITION 2012
  1. Participation in the PCE is free of charge.
  2. The cartoons which you will submit must all have appeared in the course of 2011 in a newspaper, magazine or periodical which is available to the general public, and published in one of the European countries.
  3. Each cartoon participating in the PCE must be accompanied by the name and date of the publication in which it originally appeared.
  4. Each cartoon participating in the PCE must be accompanied by the author's personal details: family name, first name, full postal address, and telephone numbers, email address, website (if any).
  5. Your cartoons, up to a maximum of 3, must reach us by Saturday 31th December 2011 at the latest.
  6. Only those cartoons sent electronically (jpg format: minimum 300 dpi) to the following address will be considered as valid entries: evi@presscartoon.com
Fill in the enclosed registration form.
  1. The selection committee of PCE will nominate 50 cartoons chosen from all those submitted to go forward for the PCE Grand Prix. The authors of these cartoons will be notified.
  2. PCE will be authorized to exhibit all nominated cartoons at the International Cartoon Festival at Knokke-Heist on the Belgian coast during the summer of 2012, and also to publish them in the annual of best European press drawings of 2011.
  3. PCE will be able to make free use of all the nominated cartoons for any publications or communications in connection with the prize, including press releases, posters, announcements of events organized by PCE such as exhibitions, symposia, etc.
  4. The jury, composed of journalists from several European countries, will meet on Thursday 23rd February 2012 in Brussels, and will select the winning entry to be awarded the PCE Grand Prix 2012, as well as a second and a third prize. The names of the winners will be announced the same day.
  5. The author of the Grand Prix will receive a cheque for 8.000 € as well as a bronze trophy created by the Belgian artist Ever Meulen. The second and the third prize receive 1.000 € each.
  6. The prizes will be awarded during the opening ceremony of the International Cartoon Festival at Knokke-Heist in June 2012.

Wishing you great success,

Karel Anthierens,
Founder/Chairman of the PCE

More information:

marți, 15 noiembrie 2011

Balcicul vechi şi nou, la Elite Art Gallery

  

Balcicul, oraş al Cadrilaterului aflat o vreme sub administraţie românească, a reprezentat locul de suflet al Reginei Maria a României. Musafiri dragi ai palatului regal au fost artişti renumiţi precum Tonitza, Petraşcu, Grigorescu, Ghiaţă, Steriadi, Pallady, Ressu, Muntzer, mulţi dintre ei revenind statornic la invitaţia reginei, aceasta fiind, precum se ştie, o iubitoare a artelor şi literaturii. De fapt, aproape intreaga boema bucureşteană se reunea verile la Balcic.

În cadrul programului intitulat "Pictori de azi la Balcic", asociaţia culturală Elite Art Club Unesco, reuneşte de zece ani în tabăra de picturădin acest oraş, artişti plastici contemporani, ale căror creaţii fac mai apoi obiectul unor expoziţii tematice.

Anul acesta, într-un ton mai aparte, mai aproape de ceea ce reprezintă azi Balcicul pentru români, cei opt pictori şi graficieni, Olimpia - Hinamatsuri Barbu, Ionuţ - Theodor Barbu, Anca Boeriu, Mariea Petcu Chioibaş, Ilie Chioibaş, Gavril Kovacs, Florin Stoiciu şi Eugen Valentin Vasile - Jan Eugen redau cu fineţe spaţiul şi energiile locului, vechi şi noi.

Astfel, ogivele întunecate de la capela "Stella Maris" şi peisajele marine cu năvoade ale artistei Olimpia - Hinamatsuri Barbu stau concurenţial alături de fanteziile vegetale ale lui Ionuţ - Theodor Barbu,


în visele romantice ale artistei Anca Boeriu, Regina Maria este spiritul viu ce protejează şi acum oamenii dragi şi locul,

 

în nopţile colorate ale lui Ilie Chioibaş castelul reginei se reflectă în apele mării măreţ şi nobil,

 

grădinile lui Mariea Petcu Chioibaş emană energii suave în care scoicile amintesc de o coroană bătută în nestemate iar pescăruşii, fiinţe deopotrivă terane şi aeriene păşesc legănat,


 

Gavril Kovacs poate fi regăsit ca personaj în propriile tablori, alături de unii dintre colegii săi,

 
 
Florin Stoiciu alcătuieşte un film imaginar alăturând fragmente de memorie, în care domină central, minaretul castelului,

 

iar Eugen Valentin Vasile, se raportează la realitatea unui peisaj  înnobilat de albul fin al calcarului, înscriind pictural, cu litere chirilice, numele locului.




Domeniul regal, aşezat pe teren stâncos şi arid, între vii, reuneşte stiluri precum cel maur, cel mediteranean, cel local şi cel românesc şi reprezintă o "creatie" personală a Reginei -  dar şi un triumf al celei mai prospere etape din istoria României, cea interbelică.
Din 1925, în cei zece ani cât a durat construcţia, cu sprijinul arhitecţilor Augustino si Amerigo, din Italia precum şi al peisagistuluiJules Jany din Elvetia, urmat de Carol Gutmann, au fost ridicate 12 clădiri într-o arhitectură simplă, în deplină armonie cu spiritul şi multiculturalitatea locului, răspândite pe întreg domeniul printre grădini şi ochiuri de apă
Regina Maria s-a dovedit a fi o artistă adevarată, deopotrivă poetă, pictoriţă, arhitectă, botanistă, designer de interioare. Pentru fiecare clădire sau colţ de gradină Regina a ales un nume ce definea o stare, un gând, un simbol, o asemănare: Vila "Cuibul liniştit", Vila "Săgeata Albastră", "Grădina Divină", "Grădina lui Allah", "Templul Apei" sau "Nimfeum", "Fântâna de Argint", "Izvorul sfânt", "Capela Stella Maris" etc.
Pe domeniu (ce a juns în anul 1930 la 25-30 ha) vegetaţia depăşeşte 3000 de specii, iar colecţia de cactuşi atinge 250 - fiind cea mai mare de acest fel din sud-estul Europei.

Intr-un interviu acordat presei americane, Regina Maria şi-a exprimat în puţine dar memorabile cuvinte, crezul sau regal: "Sunt regină peste o ţară mica, o ţară nouă, dar o ţară pe care o iubesc. Aş vrea ca şi alţii s-o iubească asa cum o iubesc eu".
Din multa ei dragoste pentru Balcic, Regina Maria a cerut ca după moarte, inima ei să rămână acolo...
  

marți, 1 noiembrie 2011

"SARMIZEGETUSA", investigare antropologică şi vizuală, la Elite Art Gallery şi Muzeul Naţional de Istorie al României


Expoziţia de artă vizuală "Sarmizegetusa" din octombrie de la Elite Art Gallery, face parte din proiectul mai larg "Situl arheologic, sursă de investigare antropologică şi vizuală" şi este urmare a taberei de creaţie artistică organizate de Elite Art Club Unesco, în acest an, la situl arheologic de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, ce face parte din patrimoniul UNESCO.
Această idee nouă, de investigaţie antropologică, a pătruns mai greu la noi, a spus Acad. Prof. Univ. Dr. Răzvan Theodorescu la vernisarea expoziţiei, dar ea nu este nouă în lume şi Europa, căci "mari artişti, precum expresioniştii, Clubul de la Dresda, Kadinsky şi după unele surse, chiar Picasso, au frecventat expoziţiile arheologice şi au creat lucrări de inspiraţie arheologică....De curând, s-a organizat la Vatican o expoziţie de artă cucuteniană de către români şi ucrainieni, iar pictorii din capitala Italiei au năvălit, şi nu le venea să creadă că văd o pictură neolitică atât de remarcabilă."
Având în vedere ultimele evenimente petrecute la acest sit, domnul Răsvan Theodorescu a adus în discuţie şi precaritatea existenţei acestor monumente de valoare naţională şi internaţională, care datorită indolenţei românilor, pot fi şterse în curând de pe harta UNESCO.

Pornind de la obiectul arheologic, încărcat mai mult de istorie şi, acum, mai puţin de artă, cei opt artişti participanţi, Olimpia - Hinamatsuri Barbu, Ionuţ - Theodor Barbu, Anca Boeriu, Mariea Petcu Chioibaş, Ilie Chioibaş, Gavril Kovacs, Florin Stoiciu şi Eugen Valentin Vasile - Jan Eugen, au utilizat în studiu atât metode ştiinţifice cât şi artistice, înglobând în actul creaţiei inteligenţă, imaginar şi chiar, de bun augur, un anume spirit naţional. 
Lucrările se află într-un dialog ineresant unele cu altele, tema principală fiind abordată din varii puncte de vedere, inclusiv sociologic sau psihologic.
Iar acolo unde linia nu a dat prea multe indicii, culoarea a jucat un rol crucial în stabilirea comunicării cu privitorul, adăugând la culorile materiei din natură, fie piatră, pământ sau vegetaţie, culorile imaginarului şi înţelegerii fiecăruia dintre autori.

Pe când Olimpia - Hinamatsuri Barbu, relevă confruntarea dintre valorile istorice şi cele contemporane - ale epocii de consum, în dauna celui dintâi, Anca Boeriu prezintă obiectul arheologic ca pe o nestemată, care îşi conservă în timp întreaga valoare istorică şi artistică, iar Gavril Kovacs face ca obiectul arheologic să-şi trăiască suveran propria valoare în afara conjuncturii, spaţiului şi timpului.
Pentru Eugen Valentin Vasile arheologia înseamnă nu numai o continuă indexare şi catalogare a valorilor dar şi regăsirea încărcăturii spirituale şi emoţionale speciale a acestora.
 Florin Stoiciu susţine un mic discurs comparativ între realitatea materială şi devenirea ei prin actul artistic, utilizând fotografia ca reper iniţial provocator.
Ilie Chioibaş, printre altele, utilizând artefactele sitului, propune un studiu comparativ, respectiv un dialog între cultura dacică vie şi cunoscute valori arhitecturale şi artistice contemporane acesteia.
 Mariea Petcu Chioibaş în detalii elegante sobru consemnate, descoperă amprentele în piatră lăsate de o cultură ale cărei idei sau expresii transpar trecerii timpului.
Printr-o succesiune de lucrări, Ionuţ - Theodor Barbu, propune, prin metode ştiinţifice de căutare a formei geometrice şi a delimitărilor materiale, variante de reconstituire a artefactului la forma originară, sugerând contururi şi amplasări posibile. Uneori elementul singular aflat la faţa locului îşi găseşte sensul într-o structură imaginată în detaliu. 
Acest efort de imaginaţie şi de analiză, relevat de autor a fi necesar în ambele domenii, arheologie şi artă, ancorează în realitate actul creator, dând o adevărată valoare şi utilitate produsului final.
Pe lângă cele de mai sus, care enumeră numai câteva dintre aspectele interesante sugerate de către fiecare dintre autori, trebuie consemnată valoarea deosebită a expoziţiei per ansamblu, ce lucrează ca un studiu ştiinţific şi artistic în acelaşi timp, şi care poate fi încadrată fără reţineri  în curentul mondial aflat în plină ascensiune, al artei vizuale de atitudine.


Pentru aceia care nu au vizionat încă expoziţia, e bine de ştiut că aceasta a fost relocată la Muzeul Naţional de Istorie al României.

luni, 24 octombrie 2011

Mircea Cantor, recompensat cu premiul "Marcel Duchamp" la Targul International de Arta Contemporana (FIAC), Paris

   
Artistul vizual, românul Mircea Cantor, este câştigătorul, din acest an, al premiului "Marcel Duchamp", decernat ce către "L’Association pour la diffusion internationale de l’Art français" (ADIAF). Această recunoaştere i-a revenit pentru instalaţia-sculptura "Fishing flies", fiind apreciată de către Alfred Pacquement, preşedintele juriului, astfel : "densă şi proteiformă, ce stăpâneşte, printr-o reprezentare simbolică, fenomene ale societăţii contemporane". 


Lucrarea, realizată din materiale simple, se prezintă ca o plasă de pescuit suspendată, în ale cărei cârlige aurite s-au prins avioane confecţionate din cutii de conserve. 

Idea şi realizarea, care se încadrează în specificul nonconvenţionalului promovat de către ADIAF, a fost recompensată cu o expoziţie de trei luni la Centrul Pompidou în toamna anului 2012 şi de o alocare financiară de 35000 de eur.

 Alături de această lucrare autorul a mai prezentat altele două, între care, "Vertical Attempt" (2009), un film poetic, în care un copil taie jetul de apă cu o foarfecă.

Fondat în anul 2000, premiul  "Marcel Duchamp" este acordat de unsprezece ani deja, artiştilor francezi cu lucrările considerate a fi cele mai inovatoare ale generaţiei.

Mircea Cantor, s-a născut în Oradea în 1977, dar trăieşte şi lucrează la Paris. Este un artist complet, deja experimentat, multe lucrări ale sale, fie sculpturi, fie picturi sau filme au fost prezentate publicului în mari muzee ale lumii

În arta sa, puternic personalizată de o încărcătură emoţional-ideatică, din elemente simple, din firescul de zi cu zi, sintetizează simboluri ce devoalează înţelesurile subtile.

duminică, 2 octombrie 2011

Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917 – 2007, Muzeul Naţional de Artă al României



 Expoziţia este organizată cu ocazia preluării de către Polonia a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene şi a aniversării a 10 ani de activitate a Institutului Polonez din Bucureşti fiind rezultatul colaborării dintre Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Afişului din Wilanów şi Institutul Polonez din Bucureşti.


Afişele provin din colecţia Muzeului Afişului din Wilanów (secţie a Muzeului Naţional din Varşovia), primul muzeu din lume dedicat afişului, a cărui integrală depăşeşte 55.000 de piese, fiind una dintre cele mai mari din lume.


Cele 192 de lucrări selectate de Maria Kurpik, curatorul expoziţiei, definesc succint,  „fenomenul afişului polonez” – sintagmă folosită de criticii internaţionali pentru a denumi producţia originală şi de un înalt nivel artistic a afişului din Polonia în perioada 1960-1970 care a influenţat grafica de afiş în multe ţări europene.
Ilustrând aproape un secol de istorie şi cultură a poporului polonez, cu toate convulsiile şi schimbările specifice din secolului trecut până azi, războaie, comunism, postcomunism până la capitalismul actual, autorii, personalităţi artistice sau anonimi, străbat un drum sinuos, uneori contestabil ideatic, de la descriere la evocare, de la angajament la refuzul acceptării acestuia, de la declaraţie la insinuare.

Indiferent de stilul sau tehnica utilizată, reprezentând o oportunitatate stradală sau marcând un act artistic, afişul prin specificul său de manifestare publică este intim legat de evenimentele contemporane lui, fiind un răspuns adaptat la cerinţele societăţii.

"La sfârşitul secolului al XIX-lea afişul era considerat în Europa „arta marelui peisaj urban” ce colora şi însufleţea spectacolul vizual-decorativ al străzii, fiind ridicat la acest rang de creaţiile remarcabile ale maeştrilor afişului precum Jules Chéret, Eugène Grasset, Théophile A. Steinlen, Leonetto Cappiello, Henri de Toulouse-Lautrec sau Alphonse Mucha, care au înţeles specificitatea acestui mijloc de comunicare, îmbogăţindu-l prin soluţii grafice inovative. Şi artiştii polonezi precum Juliusz Kossak, Teodor Axentowicz sau Piotr Stachiewicz se aliniază acestei tendinţe, după cum demonstrează şi expoziţia de afişe organizată la Cracovia în 1898.

Începutul secolului XX însă, marcat de Primul Război Mondial, mută accentul de la dimensiunea culturală a afişului spre cea politică, propagandistică. Afişe cu rol mobilizator prin imagini ample, expresive, tipărite în tiraje mari şi adresându-se tuturor categoriilor sociale au animat campaniile pentru aparărea graniţelor ţării din anii 1918-1920.

În perioada interbelică dezvoltarea vieţii economice şi cultural-artistice duce la proliferarea afişelor comerciale, turistice, sportive şi culturale, create în stil modern de artişti care experimentează formule îndrăzneţe de design arhitectural şi experimente tehnice inovative, precum asocierea graficii cu fotografia sau fotomontajul. Printre aceşti artişti se numără Bohdan Bocianowski, Jerzy Karolak, Roman Syałas sau Antoni Wajwód.

Invazia Poloniei de către trupele naziste şi declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial  determină apariţia afişelor care cheamă populaţia la înrolare, la apărarea ţării, încurajând spritul de luptă al polonezilor. Afişele sunt prezente pe zidurile oraşelor pe toată perioada ocupaţiei.

După capitularea Germaniei şi instalarea regimului comunist în Polonia, afişul a devenit principalul instrument de propagandă a noului guvern şi a noii ideologii, un mijloc de „agitaţie vizuală”, care preamăreşte noua ordine socială şi îi ironizează pe capitaliştii occidentali. Ca stil, aceste afişe se înscriu în retorica realismului socialist, ilustrând chipuri idealizate ale proletarilor ce privesc optimist spre un viitor „luminos”.

După 1956, odată cu speranţa de eliberare de sub influenţa Uniunii Sovietice şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, afişul se dezvoltă ca un mediu de comunicare aparte între artist şi public. În ciuda cenzurii, el reuşeşte să transmită discret mesaje ce pot fi interpretate ca o ironie sau chiar critică voalată la adresa regimului. Mai mult decât atât, valoarea artistică a afişelor şi participarea acestora la expoziţii şi târguri internaţionale le conferă recunoaştere pe plan european. Zbigniew Kaja, Henryk Tomaszewski, Roman Cieślewicz sau Józef Mroszczak sunt câţiva dintre „graficienii străzii” activi în această perioadă.

În anii 70 se manifestă un grup de artişti cunoscuţi ca graficienii afişului „contra-culturii” care practică o artă contestatară, determinată de criza socio-economică şi grevele muncitoreşti şi studenţeşti. Printre reprezentanţii acestui curent se numără Jan Jaromir Aleksiun, Jerzy Czerniawski, Eugeniusz Get-Stankiewicz sau Jan Sawka.

După instituirea legii marţiale în anul 1981, care limita drastic orice manifestare cultural-artistică, apar o serie de edituri clandestine care tipăreau şi difuzau afişe de o mare forţă expresivă. Adevărate instrumente de propagandă, de această dată împotriva regimului, afişele acrestei perioade s-au bucurat de o mare popularitate.

După primele alegeri prezidenţiale libere în Polonia postbelică, perioadă în care apar numeroase afişe electorale, anii 90 au adus debutul unor creatori de afişe ale căror lucrări nu au putut fi admirate în trecut din cauza situaţiei politice. Afişele din ultimul deceniu prezente în expoziţie, realizate de artişti care urmează o bogată tradiţie, au revenit la funcţia iniţială, promovând produse, evenimente culturale, campanii sociale şi educative." (extras din http://www.mnar.arts.ro)

Polonia este una dintre tările foste comuniste care şi-au asumat propria istorie, au  înţeles mecanismele şi subtilităţile transformării. Expoziţia în curs este un bun argument  în acest sens.


miercuri, 31 august 2011

Last minute pentru vizitarea expoziţiei "Muştele lui Crihană", Clubul Caricaturiştilor "Sorin Postolache", Bucureşti

   
 

Muştele lui Crihană” poposesc cu zgomot de reactoare pe platoul expoziţional de la „Cuptorul cu lemne”, la Clubul Caricaturiştilor "Sorin Postolache", şi cuceresc Bucureştiul.
O specie asemănătoare şi nu prea cu fiinţele mici şi sâcâitoare - oriunde inoportune, muştele lui Crihană însă, sunt primite cu aplauze şi laude unanime de către breaslă.
Au făcut obiectul unei expoziţii tematice cândva, la Galaţi, iar acum aduc cu ele un „roi” de alte idei care, probabil nu-i dau de loc pace autorului: relaţia dintre părinte şi copil sau între generaţii, fragilitatea vieţii, valorile morale ş.a.m.d.


Născut în 1958, Florian-Doru Crihană, de profesie inginer, acumulează premii după premii începând cu 1989, la mari concursuri de grafică satirică. 
Evoluând în timp, sub diverse expresii artistice în presa scrisă şi în spaţiul expoziţional, Crihană a devenit naratorul umoristic ce mânuieşte cu dezinvoltură şi inspiraţie penelul şi uleiurile, organizatorul de expoziţii şi saloane de artă umoristică, respectiv colecţionarul de artă satirică de azi.

Rememorăm, aici, numai succesul ultimelor sale expoziţii personale "Veneţia" şi "Titanic" care i-a adus invitaţii de a expune în Polonia, Germania, Italia, Belgia, acolo unde au fost omagiaţi mari creatori de umor grafic.