luni, 24 octombrie 2011

Mircea Cantor, recompensat cu premiul "Marcel Duchamp" la Targul International de Arta Contemporana (FIAC), Paris

   
Artistul vizual, românul Mircea Cantor, este câştigătorul, din acest an, al premiului "Marcel Duchamp", decernat ce către "L’Association pour la diffusion internationale de l’Art français" (ADIAF). Această recunoaştere i-a revenit pentru instalaţia-sculptura "Fishing flies", fiind apreciată de către Alfred Pacquement, preşedintele juriului, astfel : "densă şi proteiformă, ce stăpâneşte, printr-o reprezentare simbolică, fenomene ale societăţii contemporane". 


Lucrarea, realizată din materiale simple, se prezintă ca o plasă de pescuit suspendată, în ale cărei cârlige aurite s-au prins avioane confecţionate din cutii de conserve. 

Idea şi realizarea, care se încadrează în specificul nonconvenţionalului promovat de către ADIAF, a fost recompensată cu o expoziţie de trei luni la Centrul Pompidou în toamna anului 2012 şi de o alocare financiară de 35000 de eur.

 Alături de această lucrare autorul a mai prezentat altele două, între care, "Vertical Attempt" (2009), un film poetic, în care un copil taie jetul de apă cu o foarfecă.

Fondat în anul 2000, premiul  "Marcel Duchamp" este acordat de unsprezece ani deja, artiştilor francezi cu lucrările considerate a fi cele mai inovatoare ale generaţiei.

Mircea Cantor, s-a născut în Oradea în 1977, dar trăieşte şi lucrează la Paris. Este un artist complet, deja experimentat, multe lucrări ale sale, fie sculpturi, fie picturi sau filme au fost prezentate publicului în mari muzee ale lumii

În arta sa, puternic personalizată de o încărcătură emoţional-ideatică, din elemente simple, din firescul de zi cu zi, sintetizează simboluri ce devoalează înţelesurile subtile. 
 
Irina IOSIP

duminică, 2 octombrie 2011

Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917 – 2007, Muzeul Naţional de Artă al României



 Expoziţia este organizată cu ocazia preluării de către Polonia a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene şi a aniversării a 10 ani de activitate a Institutului Polonez din Bucureşti fiind rezultatul colaborării dintre Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Afişului din Wilanów şi Institutul Polonez din Bucureşti.


Afişele provin din colecţia Muzeului Afişului din Wilanów (secţie a Muzeului Naţional din Varşovia), primul muzeu din lume dedicat afişului, a cărui integrală depăşeşte 55.000 de piese, fiind una dintre cele mai mari din lume.


Cele 192 de lucrări selectate de Maria Kurpik, curatorul expoziţiei, definesc succint,  „fenomenul afişului polonez” – sintagmă folosită de criticii internaţionali pentru a denumi producţia originală şi de un înalt nivel artistic a afişului din Polonia în perioada 1960-1970 care a influenţat grafica de afiş în multe ţări europene.
Ilustrând aproape un secol de istorie şi cultură a poporului polonez, cu toate convulsiile şi schimbările specifice din secolului trecut până azi, războaie, comunism, postcomunism până la capitalismul actual, autorii, personalităţi artistice sau anonimi, străbat un drum sinuos, uneori contestabil ideatic, de la descriere la evocare, de la angajament la refuzul acceptării acestuia, de la declaraţie la insinuare.

Indiferent de stilul sau tehnica utilizată, reprezentând o oportunitatate stradală sau marcând un act artistic, afişul prin specificul său de manifestare publică este intim legat de evenimentele contemporane lui, fiind un răspuns adaptat la cerinţele societăţii.

"La sfârşitul secolului al XIX-lea afişul era considerat în Europa „arta marelui peisaj urban” ce colora şi însufleţea spectacolul vizual-decorativ al străzii, fiind ridicat la acest rang de creaţiile remarcabile ale maeştrilor afişului precum Jules Chéret, Eugène Grasset, Théophile A. Steinlen, Leonetto Cappiello, Henri de Toulouse-Lautrec sau Alphonse Mucha, care au înţeles specificitatea acestui mijloc de comunicare, îmbogăţindu-l prin soluţii grafice inovative. Şi artiştii polonezi precum Juliusz Kossak, Teodor Axentowicz sau Piotr Stachiewicz se aliniază acestei tendinţe, după cum demonstrează şi expoziţia de afişe organizată la Cracovia în 1898.

Începutul secolului XX însă, marcat de Primul Război Mondial, mută accentul de la dimensiunea culturală a afişului spre cea politică, propagandistică. Afişe cu rol mobilizator prin imagini ample, expresive, tipărite în tiraje mari şi adresându-se tuturor categoriilor sociale au animat campaniile pentru aparărea graniţelor ţării din anii 1918-1920.

În perioada interbelică dezvoltarea vieţii economice şi cultural-artistice duce la proliferarea afişelor comerciale, turistice, sportive şi culturale, create în stil modern de artişti care experimentează formule îndrăzneţe de design arhitectural şi experimente tehnice inovative, precum asocierea graficii cu fotografia sau fotomontajul. Printre aceşti artişti se numără Bohdan Bocianowski, Jerzy Karolak, Roman Syałas sau Antoni Wajwód.

Invazia Poloniei de către trupele naziste şi declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial  determină apariţia afişelor care cheamă populaţia la înrolare, la apărarea ţării, încurajând spritul de luptă al polonezilor. Afişele sunt prezente pe zidurile oraşelor pe toată perioada ocupaţiei.

După capitularea Germaniei şi instalarea regimului comunist în Polonia, afişul a devenit principalul instrument de propagandă a noului guvern şi a noii ideologii, un mijloc de „agitaţie vizuală”, care preamăreşte noua ordine socială şi îi ironizează pe capitaliştii occidentali. Ca stil, aceste afişe se înscriu în retorica realismului socialist, ilustrând chipuri idealizate ale proletarilor ce privesc optimist spre un viitor „luminos”.

După 1956, odată cu speranţa de eliberare de sub influenţa Uniunii Sovietice şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, afişul se dezvoltă ca un mediu de comunicare aparte între artist şi public. În ciuda cenzurii, el reuşeşte să transmită discret mesaje ce pot fi interpretate ca o ironie sau chiar critică voalată la adresa regimului. Mai mult decât atât, valoarea artistică a afişelor şi participarea acestora la expoziţii şi târguri internaţionale le conferă recunoaştere pe plan european. Zbigniew Kaja, Henryk Tomaszewski, Roman Cieślewicz sau Józef Mroszczak sunt câţiva dintre „graficienii străzii” activi în această perioadă.

În anii 70 se manifestă un grup de artişti cunoscuţi ca graficienii afişului „contra-culturii” care practică o artă contestatară, determinată de criza socio-economică şi grevele muncitoreşti şi studenţeşti. Printre reprezentanţii acestui curent se numără Jan Jaromir Aleksiun, Jerzy Czerniawski, Eugeniusz Get-Stankiewicz sau Jan Sawka.

După instituirea legii marţiale în anul 1981, care limita drastic orice manifestare cultural-artistică, apar o serie de edituri clandestine care tipăreau şi difuzau afişe de o mare forţă expresivă. Adevărate instrumente de propagandă, de această dată împotriva regimului, afişele acrestei perioade s-au bucurat de o mare popularitate.

După primele alegeri prezidenţiale libere în Polonia postbelică, perioadă în care apar numeroase afişe electorale, anii 90 au adus debutul unor creatori de afişe ale căror lucrări nu au putut fi admirate în trecut din cauza situaţiei politice. Afişele din ultimul deceniu prezente în expoziţie, realizate de artişti care urmează o bogată tradiţie, au revenit la funcţia iniţială, promovând produse, evenimente culturale, campanii sociale şi educative." (extras din http://www.mnar.arts.ro)

Polonia este una dintre tările foste comuniste care şi-au asumat propria istorie, au  înţeles mecanismele şi subtilităţile transformării. Expoziţia în curs este un bun argument  în acest sens.
 
Irina IOSIP