Expoziția ALEXANDRU ANTIK, "BEYOND EXPERIMENTAL", 04 septembrie - 31 octombrie 2021

 

"BEYOND EXPERIMENTAL"

 

La Centrul Cultural "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului", Mogoșoaia în spațiile: Cuhnie, Ghețărie, Foișor

Alexandru ANTIK se constituie într-o "instituție arhivistică" în sine ca reprezentant al artei experimemtale și conceptuale metafizice românești din perioada ante-decembristă: arhive personale originale sau reconstituite sunt reconceptualizate într-un context muzeal de excepție. Evenimente vechi precum și unele mai  recente din ultimii 30 de ani, ca reîntrupare a primelor prin tehnologii și materiale contemporane -, puse în față în față, se potențează reciproc relevând adevăruri mereu actuale dar și stimulând la descoperirea altora noi.

Ceea ce a exprimat artistul, vizual și sonor în perioada comunistă - un exemplu fiind evenimentul "Visul n-a pierit" (1986), în spații restrânse, marginale, prin metode tehnice rudimentare, acum se revelează în ipostaze mult îmbunătățite tehnologic și cu materiale speciale, în spații generoase, care permit o vedere mai amplă a punerii în scenă. Un public obișnuit deja cu astfel de evenimente dar mai puțin cu gândirea și exprimarea adânc stratificată specifică perioadei antedecembriste caută similarități și deosebiri între cele două perioade, una puternic contestată și cealaltă într-un proces al contestabilității continue. Ceea ce era ascuns în trecut publicului larg, permis numai în anumite condițiii și numai tinerilor artiști, sub oblăduirea unor curatori curajoși și entuziaști, acum este la vedere, având în centrul evenimentelor în esență aceleași personaje.

Instalații noi, complexe, alcătuite din sculpturi, lumini, imagini și sonor, într-un pronunțat concept modern, își asumă rolul de profesor înțelept care nu dă răspunsuri concrete ci dirijează întrebările spre o înțelegere individual-personalizată a fiecărui vizitator. Evident, expoziția se adresează unui public de o anumită condiție intelectuală, în stare să perceapă sensurile și nuanțele multiple. Așadar, autorul a ales caracterele, evenimentele, exprimarea și contextul dar nu dă indicații precise ci lasă publicul să-și joace rolul de critic într-un spațiu muzeal care el însuși își pune amprenta cultural-istorică asupra expunerilor.

Noul și vechiul întră într-un dialog cultural și identitar, care integrează perfect expoziția în rândul celor mai notabile evenimente ale anului.

 

Text și credit foto Irina IOSIP

CĂRȚILE DIN BIBLIOTECA DE ACASĂ

 

CĂRȚILE DIN BIBLIOTECA DE ACASĂ

Oamenii vin, pleacă sau se așează în viața noastră precum cărțile într-o bibliotecă

Unele cărți le ții la căpătâi, le mângâi coperțile, le cercetezi și le consulți zilnic. Dacă nu-ți spun mereu ceva nou, cel puțin ești sigur că sunt acolo cu un scop, pentru tine, cel care ești sau care dorești să fii. Te gândești mereu la ele cu dragoste și respect chiar dacă nu ești un învățat sau un împătimit al lecturii.  Acestea sunt cărți pe care le prețuiești oricând. Poate îți aduc mângâiere sufletească, liniște sau echilibru. Tot cărți de căpătâi sunt și acelea care te povățuiesc sau îți aduc știință și cultură. Le apreciezi nu pentru coperta prețios cartonată și lucioasă sau ilustrațiile lor frumos colorate, ci pentru conținutul lor de idei și de învățătură. Trec anii și coperta lor este din ce în ce mai uzată, paginile din ce în ce mai șifonate, dar le păstrezi mereu la căpătâi sau în cel mai accesibil loc din bibliotecă. ... Așa este și cu oamenii, pe unii îi ții mereu aproape. Ei sunt acolo pentru tine, tu pentru ei.

„ACASĂˮ, Irina IOSIP

 Alte cărți, odată citite, realizezi că, nefiind neapărat frumoase, instructive sau de vreun folos pentru suflet sau intelect, sunt cel mult cărți de călătorie. Acele cărți le pui pe un raft în așteptare, poate mai trebuie răsfoite cândva. ...Așa și cu oamenii: te bucuri sau nu că ai călătorit alături de ei, dar amintirile rămân, bune sau rele. Nu trebuie să-ți pară rău după vreun om, cu atât mai mult pentru călătorie, care are un scop și un folos, chiar dacă nu imediat și chiar dacă nu l-ai înțeles încă.

Sunt și „cărțiˮ pe care le ții în bibliotecă numai pentru că ele există. Sunt  o întâmplare, poate le apreciezi cumva numai pentru aspectul sau importanța pe care le-o dau alții. Deci, dacă îți plac numai coperțile lor, să le pui acolo de unde crezi că te pot cauta ele pe tine.

Așadar, toate cărțile au o valoare a lor, fie că țin de amintirile tale fie că îți sunt de învățătură, pentru minte sau suflet. Toate trebuie iubite și prețuite chiar dacă nu par a fi utile. ... Fiecare om este o carte, mai subțire sau mai groasă și de mai mult sau mai puțin folos, dar care trebuie păstrată cumva, undeva. ...Să arunci o carte sau un om este păcat pentru călătoria făcută împreună.

Dar cel care te „vindeˮ o dată te va „vindeˮ și a doua oară, cel care te vorbește o dată de rău o va face și a doua oară. Prima dată poate ai greșit tu și trebuie să te ierți, a doua sau a treia poate a greșit el și trebuie să-l ierți, dar de la a patra oară cu siguranță tu ești de vină, căci nu ai înțeles că acea „carteˮ nu este importantă pentru tine. Nu trebuie să insiști, împrumut-o sau dă-o altcuiva, fără regret. Chiar dacă ai investit în ea timp, sentimente sau bani, fă curat în bibliotecă. ... Oamenii care nu te iubesc sau pe care nu ai pentru ce să-i prețuiești, lasă-i să plece în drumul lor. Nu sunt pentru tine.

Biblioteca de acasă trebuie mereu împrospătată. Cărțile vechi se cuvine să fie recitite din când în când sau, cel puțin, șterse de praful uitării. Poate ai mai învățat ceva între timp și le poți prețui altfel. ... Timpul pentru oameni nu trebuie să aducă uitare ci iertare și înțelegere.

 Dar importante, cele mai importante rămân cărțile de căpătâi, cele pentru spirit, minte și suflet, pe acestea nu le înstrăina niciodată și nu le lăsa să plece. ...Așa și cu oamenii care au o valoare specială pentru tine.

Expoziții și vernisaje septembrie - octombrie, 2021

 

 

 

Alexandru ANTIK: Beyond Experimental, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, București

 Alexandru ANTIK: Beyond Experimental

 Vernisaj: Sâmbătă, 4 septembrie; de la 16:30 la 19:00

COMUNICAT

Expoziția Alexandru ANTIK: Beyond Experimental, a artistului recunoscut drept una dintre cele mai inovatoare, critice și puternice voci în domeniul artei contemporane experimentale din România, va avea loc în perioada 4 septembrie - 31 octombrie 2021, la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului – Mogoșoaia.

Prezentată de Asociația ARTEWISER, în colaborare cu Galeria Sector 1 și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului – Mogoșoaia și gândită pentru spațiile Palatelor Brâncovenești, expoziția, curatoriată de Ana Negoiță, redă într-un sistem aproape caleidoscopic, interactiv și imersiv, diferite etape definitorii din creația artistului.

Alexandru Antik este un artist cunoscut pentru activitatea sa experimentală din zona acționismului și a video-instalației. Activitatea sa artistică a avut ca principal punct de interes, încă din anii 1970, abordarea de factură conceptuală a artei și demitizarea statutului obiectului de artă și a rolului autorului. Multe dintre lucrările sale au fost realizate în genuri efemere - acțiuni, performance, instalații, acestea nefiind documentate corespunzător în momentul realizării lor.

Beyond Experimental prezintă o serie de instalații cheie ale artistului, restructurate în relație cu galeriile Cuhnie, Foișor și Ghețărie din cadrul complexului de la Mogoșoaia. Abordând în mod sistematic problema memoriei și a reconstituirii, operele prezentate în cadrul expoziției sunt grupate în jurul unor momente definitorii din opera artistului. Expoziția integrează instalații obiect, instalații multimedia, video-uri și sound design.

Printre lucrările expuse se numară una dintre cele mai iconice lucrări semnate Alexandru Antik - Control in Training (2020), instalație care are la bază reconstituirea prin recuzite, accesorii și cadrul platformă a unui performance al artistului din 1997; Memoria acțiunii. Visul n-a pierit '86 (2018), instalație multimedia care reprezintă regândirea, într-o paradigmă vizuală nouă, a acțiunii artistice de la Sibiu Visul n-a pierit, 1986, și Ipoteze de obiecte (2019), un proiect de reconstituire al instalației cu același titlu din 1979-1982, din dorința unei prezentări în conformitate cu ideea conceptuală a instalației originale, dar care face mai vizibile motivațiile conceptuale ale artistului din perioada respectivă, evoluția ideilor sale și urmele procesului creativ.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Expoziția Alexandru ANTIK: Beyond Experimental face parte din proiectul IN TRUTINA – Despre experiment și echilibru, proiect realizat cu finanțare din partea Administrației Fondului Cultural Național (AFCN), în parteneriat instituțional cu Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI) – Universitatea București și Institutul Balassi – Institutul Cultural Maghiar București.


* Expoziția poate fi vizitată respectând normele de protecție și combatere COVID19, în vigoare.

Estetica banalului transfigurat - Sec. al XX-lea

Estetica banalului transfigurat - Sec. al XX-lea

Tema banalului transfigurat mai apare din când în când în secolul al XIX-lea și al XX-lea, îmbrăcând, însă alte forme, în corelare cu dezvoltarea societății și a cuceririlor tehnice și tehnologice.

Practica dislocării obiectului de uz cotidian (și produs indistrial) și transferarea lui în spațiul artei de către Marcel Duchamp „Fountain”, 1917 (v. https://www.wikiart.org/en/marcel-duchamp/fountain-1917), a fost prima cea mai șocantă dintre experiențele artistice din secolul trecut. Scopul prezentării unui obiect ready-made, asupra căruia nu s-a făcut nici o intervenție sau aproape de loc, a fost aceea de a atrage publicul către o receptare altfel decât cea senzorială, către o percepere a lucrurilor dincolo de ceea ce este evident.

O altă abordare creativă a ready-made-ului este cea a lui Andy Warhol, care a reprodus în bronz acoperit cu culoare, cutii „Brillo Boxes”, 1964-1970, atât de exact, încât nu se puteau deosebi de cele din magazine. Aceste obiecte, din imediatul uzual, aflate în spațiul expozițional al artelor, invită și ele la o abordare estetică conceptuală a expozeului.

O prezentare altfel a banalului obiect de uz casnic, o propune artistul de origine română Daniel Spoerri, prin amplasarea blatului unei mese cu toată vesela și restul unui dejun, pe peretele vertical, „La table Bleue”, 1971

(v. https://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Spoerri, http://www.dreamideamachine.com/en/?p=11269).        

Așadar schimbarea unghiului de vedere asupra lucrurilor obișnuite provoacă un șoc estetic și o interogare asupra intențiilor artistului și a sensului acestei acțiuni. Translatarea artefactului ready-made dintr-o situație obișnuită în o alta, neașteptată și în afara banalului provoacă ruperea acestuia de contextul inițial și translatarea imaginarului receptorului către perceperea și a altor sensuri posibile, artefactul încetând astfel, încadrat în poveste, să mai fie banal.    

Fotografa Nan Goldin, (v. http://www.artnet.com/artists/nan-goldin/) a decupat scene din realitatea cotidiană, surprinzând cadrele cele mai reprezentative referitoare la relațiile umane alienate, operând un minim de modificări artistice (raportul dintre lumini și umbre și suprasaturarea culorilor).    

Și alte metode ale unei noi estetici transfigurate se regăsesc în lucrările lui Jeff Wall – accentuarea unui element oarecare din ansamblul banal, ale japonezului Hirakawa Noritoshi prin fotografiile sale de tip erotic și intim – forțarea limitelor intime și ale legalității, ale francezului François Ponge – utilizarea eclerajului pentru a pune în prim plan și valoare lucrul ales sau ale lui rusului Oleg Duriagin (v. http://surrealistisch.blogspot.com/2013/11/oleg-duryagin.htm) care utilizează artele digitale (photoshop) pentru prelucrarea unor portrete pe care le înfrumusețează și ale căror trăsături le sublimează uneori până ce atinge supranaturalul.    

Secolul trecut ca și cel prezent, se caracterizează printr-un pluralism de stiluri, teme, abordări și un sincretism al stilurilor, artelor și mediilor, astfel încât cu greu se poate încadra întreaga operă a unui artist într-un stil anume sau o mișcare anume sau se poate caracteriza cu o singură unitate de măsură sau într-un singur mod. Împrumutul, alierea temporară, căutarea noului, a extraordinarului, le regăsim adesea îngemănate în aceeași lucrare și chiar se pot găsi interpretări conform ambelor forme ale esteticii banalului cum că se regăsesc în aceeași lucrare. Acest lucru, este mult mai evident în arta postmodernă, când conceptul pune stăpânire pe artă și mentalul oamenilor, manifestându-se în toate sferele societății, în arte și științe. La un nivel superior de comunicare, conceptul este prezent în lumea artei atât în practică cât și în teoriile care devin din ce în ce mai generale, transgresând domenii diferite ale artei, științelor exacte, filozofiei, politicii, psihologiei etc.

CALL FOR: Bienala Internațională de Gravură Contemporană N-E, ediția a IV-a, IAȘI, 2021

Bienala Internațională de Gravură Contemporană N-E, ediția a IV-a, IAȘI, 2021

EDIȚIE ONLINE

REGULAMENT

Concursul este deschis tuturor artiștilor profesioniști, studenților din anii terminali și masteranzilor din cadrul instituțiilor de învățământ artistic superior din țară și străinătate. Lucrările de licență nu vor fi admise.
Participarea este gratuită, nu este percepută nicio taxă de înscriere.
Sunt admise lucrări executate în toate tehnicile tradiționale de imprimare – tipar înalt (xilo și linogravură), tipar în adâncime/ intaglio – aquaforte, aquatinta, mezzotinta, ac rece, precum și tiparul plan – litografie, lito-offset, serigrafie, colografie, precum și procedeele de imprimare non-toxică. Nu vor fi acceptate lucrările executate în tehnica monotip și grafică digitală.
Dimensiunile minime ale hârtiei – 30 x 40 cm, iar cele maxime 70 x 100 cm.
Se acceptă doar lucrările executate în ultimii 2 ani, lucrări ce nu au mai fost expuse și premiate anterior în cadrul altor expoziții/competiții de profil.
PROCEDURA DE ÎNSCRIERE

1. Etapa preliminară
Înscrierea se va face exclusiv on-line pe site-ul bienalei: www.bigciasi.ro, rubrica Înscriere, în perioada 16 august – 25 septembrie.
Fotografiile lucrărilor (maxim 2), vor fi acceptate având o rezoluție de minim 300 DPI, maxim 5 MB. Este foarte important ca imaginile să fie de foarte bună calitate, pentru ca membrii juriului să poate face selecția într-un mod cât se poate de obiectiv.
Fotografiile vor fi însoțite de numele autorului și titlul lucrării/lucrărilor, scrise cu majuscule.

IMPORTANT
Prin semnarea formularului completat pe site, fiecare artist acceptă normele impuse de regulament și își asumă corectitudinea datelor personale comunicate, inclusiv faptul că deține dreptul de exclusivitate asupra lucrării / lucrărilor.

2. Selecția finală
Un juriu compus din artiști români și străini, precum și din reprezentanți ai instituțiilor organizatoare va selecta online lucrările participante în etapa finală și va nominaliza premianții acestei ediții. Aceștia sunt rugați să trimită lucrările premiate pe adresa Muzeului de Artă Iași prin curierat, pentru a fi integrate în colecția muzeului.

Rezultatele finale vor fi făcute public și vor putea fi accesate pe www.bigciasi.ro începând cu data de 19 octombrie.

Premiile
Premiul I – 4500 RON
Premiul II – 3500 RON
Premiul III – 2500 RON
Premiul tineretului – 1500 RON
Vor fi oferite, de asemenea, 2 premii onorifice, din partea Muzeului de Artă Iași și a Muzeului Național de Artă al Moldovei din Chișinău, Republica Moldova.

Expoziția acestei ediții a bienalei va fi prezentată în mediul online începând cu 19 octombrie.

O selecție cu lucrările premiate la cele trei ediții anterioare ale BIGC, 2015 – 2017 – 2019, vor fi expuse în spațiul Muzeului de Artă Iași, urmând ca în perioada 02 – 14 noiembrie a.c. expoziția să fie găzduită și de Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău, Republica Moldova.

Se va edita și un catalog în format electronic cu lucrările selectate, care va fi putea vizualizat online, în același spațiu virtual, în paralel cu expoziția bienalei.
 

DATE GENERALE
Organizatorii își rezervă drepturile de a fotografia și de a prezenta lucrările selectate în emisiuni TV, în presă, internet, broșuri, cataloage, video, filme, CD, precum și cele de a utiliza datele personale ale artiștilor participanți.

Tel: +40 232 275 979 / +40 232 218.383
Fax: +40 332 408 166

Descărcați varianta PDF (538kb) Regulament 2021 

bienala.gravura.iasi@gmail.com
https://bigciasi.ro; http://palatulculturii.ro

 

Mihai IGNAT: „satira desenată a fost și va fi gustată mereu”

 

Mihai IGNAT: „satira desenată a fost și va fi gustată mereu”

 

 

Mihai Ignat (n. 1954), unul dintre graficienii satirici români cei mai premiați în lume, reprezintă generația cu experiența dublă a traiului în regimul comunist precum și cea din vremurile actuale. O viață trăită cu măsura rațiunii și demnității. De obicei mai puțin comunicativ, graficianul, probabil cu regretul excesului de vorbe în dauna desenului, a răspuns în cele din urmă afirmativ demersurilor de a împărtăși o parte dintre experiențele și gândurile care l-au făcut ceea ce este acum.

II: Domnule Mihai Ignat, în general, memoria este selectivă, reținând numai anume evenimente, restul fiind date uitării. Descoperim cu surprindere, uneori, cât de interesante și importante pentru noi au fost și cele din urmă, toate acele lucruri pe care le trecem cu vederea considerându-le inutile, inoportune sau fără importanță. Consider că aceasta este una dintre ocaziile de a face o dezarhivare și valorizare a evenimentelor din viața dvs., care să aducă o frumoasă și sper, cât mai completă imagine a întregului OM-ARTIST Mihai Ignat. Mă bazez pe sinceritatea și rațiunea dvs și, vă rog, să-mi faceți bucuria de a răspunde la câteva întrebări....

MI: Din păcate noi artiștii suntem foarte subiectivi și avem obiceiul de a exagera. Știu că răspunsurile mele nu pot fi total obiective, dar am să încerc să răspund cât pot eu de sincer. Când răspunzi la astfel de întrebări este ca atunci când faci streaptease cu sufletul...
 

II: Să pornim de la tehnicile și maniera dvs. de lucru: sunteți una dintre rarele prezențe artistice din zona ilustrației și a artelor satirice care a utilizat și poate utilizează, încă, tehnicile reproductive. O tehnică care necesită migală și rigoare. Cum se împacă rigiditatea expresiei și posibilitățile oarecum reduse de culoare ale acestei tehnici cu ceea ce simte și poate crea artistul Mihai Ignat, în acest secol al diversității și minunatelor posibilități ale tehnicii contemporane?

MI: La primele saloane internaționale am trimis gravură. Această tehnică o stăpâneam cât de cât. Debutul meu a fost în anul 1987 la Gabrovo (n.a. Bulgaria) și am fost admis la secțiunea ilustrație și gravură. Norocul începătorului.
Am vrut să particip la mai multe saloane unde trebuiau făcute multe lucrări. Între timp am renunțat la gravură și am început să lucrez în tuș și acuarelă, deoarece gravura necesita un timp îndelungat de execuție. Faptul că am renunțat la gravură este unul dintre marele mele regrete. Gravura te modelează, trebuie să „tai”mult pentru a căpăta experiență. Necesită un desen stilizat, făcut special pentru a fi gravat. Necesită și exercițiu permanent pentru că pierzi ușor îndemânarea prin ne-practicare. Trebuie să ai sculele tale cu care te obișnuiești și care îți devin un fel de prelungire a degetelor.
Nu am avut niciodată un simț cromatic deosebit, alb, negru și gri, mi-au fost îndeajuns. Chiar și azi, după ce fac un desen colorat și nu îmi place cromatica îl transform în sepia.
Când ești tânăr vrei să faci multe lucruri și strângi în sac tot ceea ce ți se oferă. Muncind mai mult într-un domeniu, pe celelalte le neglijezi. În timp, îți dai seama că trebuie să alegi dacă vrei să te specializezi. Începi să arunci ceea ce ai în sac și păstrezi doar ceea ce te definește.
 

II: Tehnicile reproductibile de tip gravură sunt mari devoratoare de timp și manoperă, necesită utilaje costisitoare și materiale speciale care nu sunt tocmai la îndemâna oricui. Pe de altă parte, înainte de 1989, existența atelierelor de gravură și utilizarea unui astfel de utilaj de reproducere trebuia să fie declarată oficial. Utilajele de acest tip erau puține și ele existau numai în ateliere ale universităților și școlilor de artă. Unde ați imprimat lucrările dvs.?

Mihai IGNAT, Premiul 3 la IS&PSAS Ed. 2

MI: La liceul de artă am urmat secția de grafică. Profesorul meu mi-a arătat primele gravuri. Lucrarea de licență a lui Ion State, gravură lemn în cap arăta o execuție perfectă pe desen de tip realist. Am văzut gravuri de Chirnoagă și Mircia Dumitrescu. Aceștia au fost colegii profesorului meu la facultate. Văzând aceste lucrări am simțit o dorință puternică de a face gravură. Nu se învață ușor gravură. Are multe subtilități pe care le înveți lucrând singur. Am început să învăț linogravura. Acest procedeu nu necesită neapărat o imprimare la presă. Linoleumul îl luam de la magazin. Linoleumul de atunci era mai „dus” și mai subțire, diferit de ceea ce găsim astăzi - care este bun numai de pus pe jos. Astăzi se poate achiziționa materialul corespunzător numai de la magazinele de artă, însa este mult mai scump. Gravura în metal îmi plăcea, iar curiozitatea mea era mare. Ajutați de părinți, eu și prietenul meu, am făcut o presă de acvaforte. Timid, am început să fac pointe sèche. Nu am simțit niciodată linia așa cum o simțea soția mea, așa că m-am întors la linogravură. Absolut toate sculele pentru gravură au fost făcute de noi iar rulourile, cerneala tipografică și acidul ni l-am procurat ajutați de unchii și rudele noastre.


II: Cum apreciați manifestările de grafică satirică din țară față cele din străinătate? Ce speranțe aveați înainte, dar acum? Cum vedeți partizanatul politic în țară față de cel din alte colțuri ale lumii? Libertatea de exprimare din România este altfel decât cea de afară?

MI: Cred că specificul evenimentelor artistice de afară este tradiția. Când un festival are tradiție, are timp să își corecteze toate defectele. Sunt festivale care numără mulți zeci de ani, festivale în care s-au lansat mulți artiști, din care unii au devenit celebrii. Mă gândesc la festivalele de la Tolentino (Italia), Aydin Dogan (n.a. Turcia), Knokke Heist (n.a. Belgia).... și multe altele care au devenit motiv de mândrie pentru localitate și organizatori. Artistul care este invitat, este primit ca un prinț. Ai impresia că te confundă cu altcineva. Peste tot ești primit bine, ți se acordă atenție, ești plimbat, dar dintre toți, turcii întrec măsura. Deci vorbim de tradiție, cu tot ce implică ea. Oameni profesioniști care rezolvă toate problemele la superlativ. Au fonduri pentru acest lucru, pentru ca salonul să își crească prestigiul în lume. Nu știu prea multe detalii, dar ceea ce le iese, este absolut remarcabil. Există Uniunea Caricaturiștilor Turci, care are fonduri pentru a face foarte multe evenimente. Au politici culturale prietenoase artiștilor. Ce să mai spun, au festivale ca afară!

Mihai IGNAT, Premiul 1 la IS&PSAS Ed. 3

Să vorbim și despre festivalurile noastre, care sunt ca stelele de pe cer. Pâlpâie o dată și se sting. Apare alta pe cer și se stinge și ea. De obicei festivalurile rezistă până la schimbarea politică. Dacă vrei să inviți prieteni pe care i-ai făcut dincolo, nu poți pentru că uniunea noastră a caricaturiștilor, nu primește niciun fond. Simți o senzație de neputință. Marin Sorescu spunea odată, „băieții aceștia care ne conduc, nu au nimic împotriva culturii, nu știu nici măcar că există”. Cei care au auzit de cultură, știu că nu scoate bani, ci doar consumă și o tratează ca atare.
Îmi cereți să răspund la întrebări care mă depășesc. Vă pot spune ce am înțeles în câteva zile la festivitățile de premiere din străinătate. Ca să faci comparație, trebuie să cunoști foarte bine problemele din acea țară. Nu cred că în România este o restricție în ați expune părerea...câinii latră, ursul merge. Poți să behăi cât vrei, nu te ia nimeni în seamă. Behăitul este interzis în cadrul partidelor care încalcă disciplina de partid. Behăie toată mass-media, dar degeaba. Conducătorii noștri merg mai departe. Avea dreptate ministrul Petre Daea când spunea: „Oaia este simbolul poporului român”.


II: Practicați cu prietenii: mini-expoziții, mini-evenimente, reuniuni colegiale etc.? Considerați că anumite lucruri trebuie să se petreacă în privat?

MI: Când am început să mă ocup de caricatură eram foarte deschis la manifestările artistice din țară. Am participat la toate expozițiile împreună cu colegii mei caricaturiști. Eram în anii '90 și toți aveam speranțe mari. Am donat lucrări unor colegi care aveau veleități de curator, Crihană, Topan iar aceștia au făcut expoziții atât în țară, cât și în străinătate. Între timp, participând la saloanele de caricatură din străinătate, am început să câștig premii și mi-am atras antipatia unora dintre colegi. Astfel, am renunțat la expozițiile organizate în țară, dar am trimis la câteva saloane, dintre care salonul de la Brăila sau la „International Salt & Pepper Satirical Art Salon”.

II: Sigur, vă mulțumim încă o dată pentru participarea la salonul nostru și sperăm că veți fi și membru al juriului într-o ediție ulterioară. Revenind, mai există cenzură la noi? Cum se manifestă ea pe alte meridiane ale lumii?

MI: Concitadinul meu Caragiale, dacă ar fi trăit într-o societate ca cea norvegiană, nu știu ce fel de satiră ar fi făcut... probabil ca aceia din „Stâlpii societății” de Ipsen. Norocul lui și mai ales al nostru, este că a trăit în România și talentul său a rodit în toată splendoarea sa. În România, în ciuda condiției grele a artistului, el poate să găsească infinite subiecte de inspirație, mai ales în satiră. Spun asta ca să arăt că România are și lucruri bune. 

Mihai IGNAT, Premiul „Salt & Pepper” Magazine, Ed. 3

Să revenim la Nenea Iancu, opera sa este extraordinară și noi românii înțelegem toate subtilitățile acesteia. Și chiar dacă este o critică foarte acidă a mentalităților noastre, Caragiale este foarte iubit în România. Dacă prezentăm „O scrisoare pierdută” norvegianului, ce ar înțelege acesta din ea? Că este o fantezie cu accente grotești și multe exagerări. Asta datorită coordonatelor educației sale.

La fel se întâmplă și cu caricatura. Caricatura noastră a fost ca un strigăt de ajutor, un strigăt de ajutor sub cenzura comunistă iar în perioada de tranziție - fără sfârșit, către o „democrație”.... Cred că cenzura lor este dată de cererea publicului lor, pentru a nu-i epata pe burghezi.

Occidentalii gustă în special gag-ul, mai puțin umorul nostru de „râsu - plânsu”. De asemenea, cred că ei nu apreciază caricaturile care atacă subiecte tabu, de tipul non-politicaly correct.


II: Care este părerea dvs. privind „similitudinea” și „plagiatul” în artă, dar despre importanța lor în desenul satiric? Ce le deosebește și de ce se face atât de des referire la ele? De ce sunt atât de căutate de către unii membrii ai breslei? 

MI: Acest fenomen a început o dată cu apariția internetului. Înainte de revoluție exista cortina de fier. În România intrau foarte puține cărți sau reviste de specialitate. Majoritatea acestora erau în bibliotecile tehnice ale instituțiilor. Informația era completată de cataloagele expozițiilor unde participam. În ele erau publicate un număr minim de caricaturi. Dacă debutai în anii '80 nu aveai cum să știi ce s-a făcut în lume, în domeniu, în anii '50, '60 sau '70. În România exista o singură revistă de umor „Urzica”, cu almanahul ei. Astăzi, odată cu internetul s-a deschis larg o fereastră către informație. Putem vedea ce s-a desenat de la Lascaux până azi. Vă dați seama că pot fi descoperite toate similitudinile pământului. Unii au înțeles că orice ar desena are similar anterior. Ei au lăsat creația și au început să caute similitudini în caricatură. Am observat că sunt preocupați de cei care i-au premii, de topul caricaturiștilor contemporani și bineînțeles că la fiecare festivitate de premiere ei găsesc o similitudine. Asta înseamnă că cel care a fost premiat astăzi este un hoț care a furat de la celălalt, anterior. Dar nu întotdeauna această clasificare este făcută onest. Să îl învinuiesc pe cel care a scris „Love story” că la copiat pe Shakespeare? Când știu că și Shakespeare a avut înaintea lui foarte multe lucrări care tratau dragostea nefericită. Poate fi o clasificare foarte subiectivă și autorul îngroașă anumite trăsături și pe celelalte le ignoră.

II: Rolul artei desenate satirice este același acum, aici sau în străinătate, precum în alte perioade istorice (și în perioada comunistă)? Mai poate avea un rol modelator, constructiv în societate? S-au mai domolit luptele, s-au mai tocit armele sau interesul?

MI: Imaginea este foarte importantă în ziua de astăzi, mult mai importantă decât scrisul, pentru că viteza vieții noastre este foarte mare. O imagine bine făcută este ca un editorial scris pe o pagină de ziar. Publicarea caricaturilor pe internet a făcut o revoluție și au făcut ca artistul să nu mai depindă de edituri sau ziare. Șansa vizibilității sale a crescut foarte mult. Satira desenată a fost și va fi gustată mereu pentru că are ceva subversiv. Ea face oamenii să gândească, să se îndoiască de ceea ce li se introduce cu sila în cap, există peste tot în lume și are „slavă Domnului”, multe de spus.

 

Apreciind răbdarea graficianului de a răspunde la numeroasele întrebări, am redat mai sus un grupaj din interviul mult mai larg desfășurat pe o perioadă destul de îndelungată, incluzând și perioada pandemică. Se alăturează aici imaginile a câtorva dintre lucrările premiate în cadrul concursului „International Salt & Pepper Satirical Art Salon” (IS&PSAS), publicate în conformitate cu regulamentul acestuia.

 

Ilustrații:

Mihai IGNAT, Premiul 3 la IS&PSAS Ed., 2 Tema „Human Being”, http://1stsaltandpeppersalon.weebly.com/2nd-edition.html
Mihai IGNAT, Premiul 1 la IS&PSAS Ed. 3 - Tema „Sleep”, http://1stsaltandpeppersalon.weebly.com/3rd-edition.html
Mihai IGNAT, Premiul „Salt & Pepper” Magazine Ed. 3, Tema „Sleep”, http://1stsaltandpeppersalon.weebly.com/3rd-edition.html

O NOUĂ EUGENIE, DE TIP GLOBALIST?

 

O NOUĂ EUGENIE, DE TIP GLOBALIST?

Ca teorie, disciplină a biologiei și ramură a geneticii, eugenia vizează începând cu ameliorarea genetică a individului uman și a populațiilor, până la ameliorarea genomului uman, prin măsuri genetice precum: selecția părinților, sterilizarea, interzicerea procreării și, mai recent, prin modificări genetice la nivel cromozomial.

Sensul termenului și practicile corespunzătoare au diferit și evoluat în timp, de la experimente pe un număr redus de indivizi, la cele pe grupuri largi de oameni, în general, scopul variind funcție de influențele și interesele unor grupuri reduse de indivizi.

Segregarea ca formă preexistentă a selecției și apoi eugeniei, a existat întotdeauna în societate, împărțind lumea pe diverse criterii: cea rasială - având omul alb ca specimen cu o inteligență superioară, cea sexuală - femeia fiind considerată inferioară intelectual bărbatului, cea a libertății individuale - stăpâni și sclavi, cea a cantității de bunuri deținute - bogați și săraci ș.a.m.d., fiecare categorie fiind multi-structurată și variabil structurabilă pe baza a numeroase alte criterii asociate unor interese și scopuri declarate sau nu. Dar cel mai cunoscut exemplu de eugenie, a fost în perioada nazismului, în numele rasei superioare ariene fiind comise atrocități asupra unor populații numeroase, precum cea a evreilor sau a țiganilor dar și asupra altor indivizi necorespunzători politic, social, din punctul de vedere al sănătății sau a celor închiși sub diverse alte motive în lagărele de concentrare.

În toate cazurile descrise mai sus, au fost denunțate tare individuale sau de grup, incompatibile cu un viitor al omenirii, care trebuia deținut de o populație (sau o parte a acesteia) cu caracteristici genetice superioare. 

 

Chiar și crearea "omului nou" din perioada comunistă a reprezentat, prin implicațiile sale, o segregare eugenică pe criterii ideologice însă, având ca scop epurarea societății de cei indezirabili politic sau social și crearea unei așa-zise clase sociale unice, obediente, clasa poporului muncitor, singura  declarată capabilă de a-și făuri un viitor luminos...

De-a lungul istoriei, scopul de apărare și de ameliorare a zestrei genetice a speciei umane a fost unul dintre stindardele celor cere s-au auto-declarat superiori și s-au instalat în poziții de influență și decizie - nu se iau în considerare aici oamenii de știință.

Utilizând metode psihologice și propagandistice, se lucrează astăzi asupra oamenilor, inducând dorințe, necesități, modele și practici în acord cu o anume "corectitudine politică" globalizată, impusă tot de către anumite structuri de interese. Se produc segregări la nivel planetar, vizând spargerea în secțiuni majore a întregii omeniri. Cei nealiniați la ideile și practicile politice actuale au drepturi și libertăți restrânse față de restul populației, începând cu liberul arbitru, libera circulație, accesul la sănătate, învățământ, muncă, cultură și la dreptul de a decide pentru propria persoană în ceea ce privește sănătatea, dar cu certitudine fără limitarea la acestea - precum se conturează pentru viitor. În această ultimă formă de segregare, în numele protecției sanitare a umanității, se încadrează, mai nou, și împărțirea populației planetei în numai două mari categorii: vaccinații și nevaccinații. Mari mase de oameni sunt determinate, prin manipulare sau chiar prin obligativitate, să se vaccineze cu serurile experimentale actuale contra virusului Sars-Cov-2, care creează dependență fiziologică și psihologică  dar și mai periculos, care produc, precum afirmă din ce în ce mai mulți oameni de știință1, posibile modificări ireversibile la nivelul genomului uman.

Departe de a nu aprecia rolul științei în evoluția civilizației noastre, se constată, însă, producerea unei cotituri importante în istoria umanității prin aplicarea la scară planetară a rezultatelor cercetării științifice insuficient verificate și cu atât mai puțin testate, situație care relevă, încă o dată dacă mai era necesar, necesitatea punerii în acord a științei cu legile generale de etică și moralitate, valabile pentru toți, oriunde și oricând.

Notă:

1 ***, Cercetătorii Harvard spun că vaccinurile anti-COVID-19 ar putea altera permanent ADN-ul genomic uman, din 27.04.2021, în www.imuno-medica.ro, https://www.imuno-medica.ro/noutati/Cercetatorii%C2%A0Harvard-spun-ca-vaccinurile-anti-COVID-19-ar-putea-altera-permanent-ADN-ul-genomic-uman-29

Festivalul A.R.T.E. 2021 - "CALEA SUFERINȚEI", Iași

Festivalul A.R.T.E. 2021, "CALEA SUFERINȚEI": "... un REMEMBER care să insufle omenirii dorința de pace, de armonie universală și aspirație spre lumina interioară, în care «noaptea minții» să nu mai fie posibilă și ororile aberante, comise în trecut sub teroare, să nu se mai repete vreodată."

Ofelia Huțul - fondator, manager și curator al Festivalului A.R.T.E.

De peste 10 ani se desfășoară la Iași sub coordonarea doamnei Prof. Dr. Ofelia Huțul, Festivalul Internațional A.R.T.E - fiecare majusculă corespunzând unei secțiuni, unui domeniu de activitate, oferit ca sursă de inspirație artiștilor vizuali participanți: Arte, Reciclări, Terapii, Educații. Cu ocazia încheierii celei mai recente ediții, imediat după festivitatea de premiere, curatoarea a răspuns invitației de a oferi câteva detalii despre acest eveniment, care s-a desfășurat de-a lungul timpului în mai multe orașe: Iași, Blaj, Galați, Vaslui și Chișinău.

"2021 este al Xl-lea an de când sunt managerul acestui proiect INTERNAȚIONAL și, până acum vreo doi ani, funcționând ca profesor de EDUCAȚIE PLASTICO-VIZUALĂ în învățământul preuniversitar, prin Inspectoratul Școlar Județean Iași, am tot solicitat și obținut AVIZUL FAVORABIL al MINISTERULUI EDUCAȚIEI pentru a figura cu acest proiect în C.A.E.N., C.A.E.J. sau C.A.E.R.I., adică în CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE la niveluri superioare. Mi-am dorit ca această manifestare artistică să continue și după pensionare, căci... ARTIST rămâi toată viața!

Artiștii au avut de ales între 4 DOMENII: Arte, Reciclări, Terapii și Educații iar în fiecare dintre aceste secțiuni TEMATICA A FOST LIBERĂ, la latitudinea și după preferințele autorilor. În iunie 2021 s-au împlinit 80 de ani de la POGROMUL de la Iași, evenimentul fiind dedicat comemorării victimelor acestuia și holocaustului, așadar tematica expozițiilor a venit de la sine.

Aproape de fiecare dată Proiectul a fost trecut în Calendarul activităților Ministerului Educației din România iar în acest an se află în "Programul Activităților Primăriei Ieșene" ale lunilor iunie și iulie. Inițiat sub semnul dorinței de pace planetară, Proiectul "CALEA SUFERINȚEI", fondat și manageriat de subsemnata Prof. Dr. Ofelia Huțul - artist vizual, este unul "de suflet" și, pentru ca acesta să se contureze și-au dat concursul importante instituții ieșene: Primăria Iași, U.A.P. din România - filiala Iași, Comunitatea Evreilor din Iași, personalități din cadrul Universității de Arte "G. Enescu" Iași dar și din mass media: TeleMoldova Plus și altele.

Așadar, ediția din acest an este dedicată comemorării victimelor Pogromului și Holocaustului și se dorește a se constitui într-un REMEMBER care să insufle omenirii dorința de pace, de armonie universală și aspirație spre lumina interioară, în care "noaptea minții" să nu mai fie posibilă și ororile aberante, comise în trecut sub teroare, să nu se mai repete vreodată...

Manifestarea artistică s-a desfășurat aproape concomitent în mai multe locații ieșene."

În 2021, evenimentul a căpătat o dimensiune superioară, atât prin numărul de locații de expunere cât și prin participarea care pare a fi cea mai largă de până acum. Puteți detalia?

"Comunitatea locală - Primăria Municipiului Iași a primit cu bucurie Proiectul și tema acestuia și ne-a oferit două galerii expoziționale: Galeriile Municipale "Dan Hatmanu" și ale Muzeului Municipal "Regina Maria", la fel și Comunitatea Evreilor din Iași care a fost de acord să expună lucrări de-ale participanților în Sinagoga Merarilor. Deci în trei locații s-au etalat lucrări în total, dar ...cam atât! Așadar, neprimind nicio finanțare pentru proiect, albumul final a fost oferit spre achiziționare oricărui artist care și l-a dorit!

Profund sensibilizați, pictori, graficieni, sculptori și alți autori care practică tehnici mixte, din cadrul celor mai importante filiale ale U. A. P. din România dar și profesioniști din alte țări, au răspuns cu promptitudine invitației. Este vorba de artiști de elită care, prin participarea lor la acest festival de interes internațional, i-au adus un plus de valoare.

Au participat în total 215 artiști dintre care 41 din alte 14 țări: Israel, Ecuador, India, Rep. Moldova, Muntenegru, U.S.A., Sri Lanka, Anglia, Jamaica, Rusia, Serbia, Germania, Italia și Canada."

Câteva cuvinte despre jurizare și festivitatea de premiere acum la închiderea ediției acestui eveniment comemorativ închinat sacrificiilor umane produse de Pogrom și Holocaust dar care, privind într-o notă optimistă, considerăm a fi și un omagiu adus vieții și demnității umane pe care încă ne luptăm să o recuperăm...

"Juriul în acest an a fost compus din Profesorii Universitari Doctori: Eleonora Brigalda (Rp. Moldova), Petru Bejan și Mihai Păstrăguș - toți aceștia trei fiind și critici de artă, Președintele Filialei ieșene a U.A.P. din România Felix Aftene și Vicepreședintele acesteia Prof. Univ. Dr. C-tin Tofan. De asemeni, din juriu au mai făcut parte: Directorul Muzeului Municipal "Regina Maria" Dr. Aurica Ichim, Președintele Comunității Evreilor din Iași Benjamina Ides Vladcovschi, curatorii: Prof. Dr. Mariea Boz și subsemnata, Prof. Dr. Ofelia Huțul. Lista membrilor evaluatori se încheie cu Președinta Juriului Conf. Univ. Dr. Emanuela Ilie, critic.

Fiecare dintre cele trei expoziții a fost vernisată de către: curatori, directorii locațiilor, eseistul Prof. Dr. Cristina Talpan și criticul de artă Prof. Univ. Dr. Petru Bejan.

Cât privește festivitatea de premiere, aceasta a avut loc la galeria "Dan Hatmanu" în 15 iulie a.c. și a reprezentat încă un moment de recunoaștere a meritelor artiștilor participanți și, în același timp, a subliniat calitatea și anvergura Festivalului Internațional A.R.T.E."

Catalogul expoziției este martorul ce va păstra peste ani în memoria colectivă, atitudinea, sentimentele și arta autorilor participanți privind aceste atrocități care s-au petrecut, trebuie să subliniem, într-o mare parte a lumii, în care parte, din păcate, s-a aflat și România. Și, poate, conținutul lui va influența generațiile și politicile viitoare, astfel încât acest tip de deraieri ale umanității de la morală și spiritul său să nu se mai repete sub nici o motivație, nicicând și niciunde...

"Cu alese mulțumiri criticului Prof. Univ. Dr. Petru Bejan, citez cuvântul acestuia aflat în deschiderea  catalogului:

« Calea suferinței. Despre penitență, rezistență și sacrificiu

Potrivit unei rezoluții asumate în 2005 de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, 27 ianuarie a fiecărui an este Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului. În felul acesta, evocarea dramelor individuale și colective presărate în decursul istoriei devine o bună ocazie de a denunța ideologiile intolerante și represive la adresa celuilalt. Supralicitarea orgoliilor identitare, a urii și neîncrederii între state, îndeosebi înainte și pe durata Celui de-al Doilea Război Mondial, a avut ca pandant afirmarea unui naționalism găunos, xenofob, proclamând superioritatea unor comunități asupra altora.

Etimologic, termenul „holocaust” trimite la semnificații precum cele de ardere în foc, ofrandă adusă zeilor, jertfă, sacrificiu. Prin extensie, și adaptat la realitățile ultimului secol, cuvântul a căpătat înțelesul de crimă în masă, masacru colectiv, exterminare a unei populații de către alta, genocid. Principele ținte ale voinței de excluziune? Străinul, diferitul, educatul, înstăritul, întreprinzătorul, minoritarul... Stigmatizați și demonizați în propaganda oficială, astfel de „țapi ispășitori” preluau de pe umerii populației majoritare povara „vinei” și a „răului” pentru frustrările și precaritățile de moment. Pentru mulți nefericiți ai sorții - persecutați, exilați și deportați de tot felul -, calea vieții însumează experiențele tragice ale penitenței, rezistenței și sacrificiului. Printr-un concurs ostil de împrejurări, calea suferinței devine, în fapt, și calea mântuirii.

Asumată cu responsabilitate și discernământ de Ofelia Huțul și Mariea Boz, în dublă ipostază, de curatori și artiști expozanți, Calea suferinței reprezintă un omagiu vizual adus victimelor Holocaustului. Transpus în limbajul imaginilor, evenimentul din capitala Moldovei a reunit în trei spații de expunere importante (Muzeul Municipal „Regina Maria”, Galeria „Dan Hatmanu”, Sinagoga Merarilor) circa 220 de artiști din 13 țări, propunând o întreită miză: comemorativă, artistică și educativă.

Concepută ca un necesar „arc peste timp”, expoziția s-a dorit a fi o contrapondere simbolică la amnezia generalizată care ne face uneori neatenți sau indiferenți față de marile traume ale trecutului. Asemenea lui Francisco Goya altădată, artiștii atrag atenția asupra momentelor insurmontabile de cumpănă și conflict, când „somnul rațiunii” poate naște monștri. Sunt de evitat, așadar, situațiile în care „teroarea istoriei” resimțită în plan comunitar îmbracă formele extreme ale discriminării, violenței și morții. Proiectul este, totodată, și o invitație de a privi cu empatie, cu înțelegere „afectivă”, la suferința celuilalt, căutând să ne transpunem, pe cât posibil, „în pielea”, firea și în sufletul acestuia.

Care ar fi liniile de forță ale expoziției ? Evoc, doar schițat și selectiv, lucrări excelent situate în câmpul problematic delimitat de organizatori... Tabloul lui Horia Gherghina, înfățișând un peisaj crepuscular, apocaliptic, aducând în prim-plan figura încruntat-amenințătoare a lui Hitler, deasupra căreia se ridică o zvastică incandescentă, susținând corpul incendiat al unui prizonier. Eugen Dornescu schițează ipostaze ale omului revoltat, căutând să se descătușeze din strânsorile opresiunii psihice, fricii și prejudecăților. Aurel Bica-Denuța pictează chipurile deformate de suferință ale prizonierilor unui lagăr. Bogdan-Dumitru Enache surprinde moartea unui deținut ce încerca să treacă dincolo de sârma ghimpată, spre lumea libertăților interzise. Maria Mănucă alcătuiește un tablou cu chipuri de copii, victime inocente ale războiului, în ochii cărora se citește atât tristețea, cât și spaima necunoscutului. Viorica Toporaș pictează un vultur negru, planând amenințător deasupra unui peisaj idilic, alb, imaculat, metaforă vizuală a păcii și armoniei pe cale a fi tulburate. Virgiliu Parghel alege tot negrul pentru a simboliza Neantul, dar și regretul, tristețea sau doliul.

Lucrări deosebit de expresive, dovedind deopotrivă rafinament și suplețe plastică, sunt semnate de pictori precum Răzvan Caratănase, Eleonora Brigalda, Silla Maria Campanini, Lucia Pușcașu, Sorin Iacob, Florența Ionescu, Amy Vasilescu, Ciprian Radovan, Viorel Vasiliu, Liviu Șoptelea, Georgeta Gheorghiu, Adriana Podoleanu, Carmen Gâtlan, Dan Neamu, Doru Cernea, Daniela Isache, Marinela Rusu, Victoria Taroi, Codruț Duduman, Florin Mocanu, Lavinia Dima, Lisandru Neamțu, Sabina Drinceanu, dar și de sculptori importanți - Sorin Purcaru, Cosmin Mihai Iațeșen, Gabriel Obreja, Gh. Drăgan, Dumitru Gârea...

Care sunt atúurile de necontestat ale expoziției? O impresionantă mobilizare de forțe, dând evenimentului o anvergură internațională; echilibru optim între subiectul propus de curatori și conținutul lucrărilor etalate; realizări plastice de o certă valoare artistică; un proiect de atitudine, prin care artiștii arată că refuză eschiva și neutralismul, dovedindu-se interesați și de trecut, dar și de ceea ce se poate întâmpla în viitor. Arată, altfel spus, că le pasă. Spre lauda lor... »

Întradevăr, catalogul-album se va regăsi în curând la Biblioteca Națională a României - depozitarul central al memoriei culturii scrise române dar și la alte biblioteci regionale și va fi oferit spre răsfoire publicului larg, mult timp de acum încolo.

Mi-a mai rămas să mulțumesc pe această cale tuturor participanților și colaboratorilor pentru aportul adus la îndeplinirea dezideratelor actualei ediții a festivalului, care parcă au fost mai multe și mai greu de îndeplinit decât în anii precedenți."

Irina Iosip

Call for: Concurs de proiecte arhitectură urbană, Iași

 

Fondul @Iași #SMART_CITY

 

Fundația Comunitară Iași, alături de Ness România și Banca Comercială Română, lansează acest demers de investiție în comunitate sub forma unui fond tematic pe revitalizare urbană #smart prin care pasionații de arhitectură urbană și inovație digitală pot să-și pună amprenta în Iași.

Crearea acestui fond este ca un răspuns al unei nevoi firești din interiorul comunității urbane: nevoia de exprimare, de conectivitate, de frumos. Ne gândim la prototipuri de bănci inteligente care să reflecte diversitatea și unicitatea ideatică a pasionaților de arhitectură urbană.

Concursul este creat pentru persoanele care pot să declanșeze schimbări pe termen lung prin exemple concrete de piese de mobilier urban #smart care pot crește calitatea vieții în oraș, dar până acum, n-au găsit nici contextul, și nici resursele ca să-și pună ideile în aplicare. Concursul de idei se adresează în special designerilor, arhitecților, artiștilor, dar și tuturor pasionaților care își doresc să transforme spațiile publice din Iași.

Această competiție de proiecte urmărește să aibă efecte asupra creatorilor tineri sau cu experiență pentru a conștientiza responsabilitatea acestora asupra materialelor utilizate. Câștigătorii concursului de proiecte sunt responsabili de punerea în practică a proiectului finanțat, inclusiv de obținerea autorizațiilor necesare.

Limita maximă de buget a unui proiect înscris în concurs este de 4.000 $, iar valoarea totală a fondului de finanțare pentru acest concurs de proiecte este de 16.000 $.

Înscrierea proiectelor în concurs se realizează prin intermediul unui FORMULAR DE ÎNSCRIERE și a unui FORMULAR DE BUGET, pe care le descărcați de pe site-ul Fundației Comunitare Iași.

Formularul de înscriere și formularul de buget vor fi expediate pe adresa doris.cojocariu@fundatiacomunitaraiasi.ro. În termen de max. 24 de ore, veți primi un e-mail de confirmare a primirii formularelor completate. În cazul neprimirii acestui e-mail, vă rugăm să ne contactați la telefon: 0751.944.730.

Calendarul proiectelor înscrise în concurs trebuie să aibă aprox./cel mult 6 săptămâni de implementare și execuție. Cu alte cuvinte, soluțiile de mobilier urban #smart înscrise în concurs trebuie să fie executate în aprox. 6 săptămâni; dacă un proiect va fi selectat pentru finanțare, el va trebui să fie executat și amplasat propriu-zis în Iași până la data de 1 octombrie 2021.

Calendarul concursului de proiecte
Lansarea concursului de proiecte: 5 iulie 2021.
Desfășurarea concursului de proiecte: 5 iulie – 2 august 2021.
Termenul limită de înscriere a proiectelor în concurs: 2 august 2021, orele 00:00.
Întâlniri consultative cu potențialii candidați (pentru suport tehnic, sfaturi, recomandări etc.): 5 iulie – 2 august 2021.
Selecția proiectelor înscrise în concurs: 3 – 9 august 2021.
Anunțarea proiectelor selectate: 9 – 10 august 2021.
Contractarea proiectului/proiectelor câștigătoare: 10 – 11 august 2021.
Implementarea soluțiilor câștigătoare: 12 august – 1 octombrie 2021.
Raportarea financiară și narativă se va face în primele două săptămâni după finalizarea proiectului, iar evaluarea va avea loc în următoarele două săptămâni de la raportarea financiară și narativă.
Ness România, reprezentată prin două centre, la Iași din 2005 și la Timișoara din 2015, totalizând împreună aproximativ 550 de angajați, proiectează, construiește și integrează platforme digitale și software, care ajută organizațiile și companiile să atragă clienți, să-și diferențieze mărcile și să își crească afacerile.

Ness Iași Technology Innovation Center servește piețe verticale cheie care includ: Educație, Media și Editura, Servicii financiare, Transporturi, Divertisment, Software și High-End Technology.

Banca Comercială Română (BCR), membră a Erste Group, este unul dintre cele mai importante grupuri financiare din România, incluzând operaţiunile de bancă universală (retail, corporate & investment banking, trezorerie şi pieţe de capital), precum şi societăţile de profil de pe piaţa leasingului, pensiilor private și a băncilor de locuinţe.

BCR oferă o gamă completă de produse și servicii financiare, printr-o rețea de 18 centre de afaceri și 16 birouri mobile dedicate companiilor și 370 de unități retail situate în majoritatea orașelor din țară cu peste 10.000 de locuitori. BCR este banca nr.1 în România pe piața tranzacțiilor bancare, clienții BCR dispunând de cea mai mare rețea națională de ATM-uri și mașini multifuncționale – aproape 1.800 de echipamente, aproximativ 11.400 POS-uri și servicii bancare complete prin Internet banking, Mobile banking, Phone-banking și E-commerce.

* Persoane de contact pentru detalii suplimentare despre dezvoltarea @Iași – #smarter_city:
Doris-Amalia Cojocariu, Grant Manager Fundaţia Comunitară Iaşi,

E-mail: doris.cojocariu@fundatiacomunitaraiasi.ro
Corina Farcaș, Manager Comunicare Fundația Comunitară Iași,

E-mail: corina.farcas@fundatiacomunitaraiasi.ro

Ghidul de finanțare, Formularul de înscriere și Formularul de buget pot fi accesate aici:
https://www.fundatiacomunitaraiasi.ro/fondurile/fondul-iasi-smart-city/?fbclid=IwAR0yUo1mgOEx4Np3bsf_5XwaabAzdGQXW76Uxa8wVuCxKsycuMepNTalZl0 

Expoziții și vernisaje iulie 2021 - august 2021

 

 

 

 

 

Sinergii ieșene: Ofelia HUȚUL și Mariea BOZ în expoziția "ALTErNATIVE II", la Căminul Artei (etaj), București / 21 iunie - 5 iulie 2021

Sinergii ieșene: Ofelia HUȚUL și Mariea BOZ în expoziția "ALTErNATIVE II", la Căminul Artei (etaj), București

Ofelia HUȚUL și Mariea BOZ, două artiste ieșene, ambele profesoare deținătoare a titlului de doctor,  având o deosebită reprezentare expozițională în țară și străinătate, formează o echipă atât în curatoria unor proiecte de arte vizuale de anvergură cât și pe simeze. 

Simbiotic, atât, cât și cum poate oferi grupului personalitatea fiecăreia - mai mult sau mai puțin introvertită, lucrările alternează pe pereții galeriei "Căminul Artei" din București, în jocuri de forme și culori luminoase (cu preponderență), generând o stare de relaxare constructivă. Cel puțin tema sondării sinelui interior și  paleta de griuri delicate sau de roșu prelucrat - de la cel mai puternic la cel mai diafan, le apropie pe cele două autoare. Nivelul de abstractizare a informației le deosebește însă, generând un incitant dialog al prieteniei empatice.

În contextul în care prin evenimentul "ALTErNATIVE II" - ce joc de cuvinte ingenios -, se revendică a fi o a doua prezență în duo pe simeze, după ce prima a avut loc la Iași, cu câțiva ani mai devreme, se remarcă cu plăcere o stabilitate în timp a grupului constituit din cele două autoare, care, de altfel, evoluează cu mult succes și individual și în cadrul unor alte grupuri mult lărgite.

CALL FOR: Simpozionul Internațional de Sculptură „Drumuri Brâncușiene”

 

Simpozionul Internațional de Sculptură „Drumuri Brâncușiene”, ediţia a IX-a (mai-august 2021)

Desfășurare: mai 24 - 10:00 / august 31 - 16:00

Simpozionul Internațional de Sculptură “Drumuri Brâncușiene” ediția a IX-a va reuni la Craiova, în perioada 1-31 August 2021, artiști din România care vor realiza creații de sculptură din piatră, și, în premieră anul acesta, instalații artistice. Tema Simpozionului este: Tudor Vladimirescu – Ecoul unui Erou. Compoziția sculpturilor și a instalațiile este la libera alegere a artiștilor, cu precizarea că nu vor fi acceptate sculpturile reprezentând personalități istorice. Instalațiile artistice pot include reprezentări ale personalităților Revoluției de la 1821.

Tema acestui an are în centru pe Tudor Vladimirescu și Bicentenarul Revoluției de la 1821, privită ca început al României moderne. Anul 1821 marchează în istorie sfârșitul evului mediu în cele două Principate și trecerea la epoca modernă. Momentul a fost ales de către istoricii români prin prisma urmărilor pe termen lung pe care le-a avut Revoluția condusă de Tudor: sfârșitul perioadei fanariote, începuturile unor dezbateri susținute și în mare măsură încununate de succes cu privire la modernizarea politică și administrativă, a justiției, învățământului și a societății celor două țări românești.

Personalitatea lui Tudor Vladimirescu este strâns legată de regiunea Olteniei. Născut la Vladimiri, în județul Gorj, în preajma anului 1780, el își strânge armată din rândurile pandurilor olteni, iar mai apoi ale țărănimii locale. Oltenia nu este doar punctul de plecare al Revoluției, ci și baza fortificată a acesteia. Plănuind să se retragă aici pentru a continua rezistența, în cazul în care Bucureștiul ar fi fost pierdut, Tudor fortifică mănăstirile oltenești, le aprovizionează cu arme și merinde.

Asasinarea sa în noaptea de 27/28 mai 1821, deși pune capăt Revoluției, nu pune capăt și aspirațiilor de modernizare și dreptate socială și națională pe care Revoluția le-a clamat. Deceniile următoare vor marca emanciparea treptată de sub dominație otomană a celor două țări românești, modernizarea instituțiilor și, în cele din urmă, unirea lor și independența deplină. Mai mult decât în alte momente importante ale istoriei românilor, care sunt rezultatul efortului comun al unor elite naționale, personalitatea lui Tudor este determinantă pentru desfășurarea și programul mișcării căreia îi este conducător.

Calendarul evenimentului
24 mai – 22 iunie 2021 – perioada de înscriere a proiectelor în concurs;
25 iunie 2021 – evaluarea proiectelor de către juriul de specialitate;
26 iunie 2021 – publicarea rezultatului selecției de proiecte pe wwww.tradem.ro;
1 august 2021, ora 10:00 – festivitatea de deschidere a evenimentului;
31 august 2021 – festivitatea de închidere a evenimentului.

Înscrieri concurs de proiecte

Înscrierea se va realiza prin trimiterea la adresa de e-mail: tradem@tradem.ro a următoarelor documente:
1. Formular de înscriere;
2. Regulament simpozion;
3. Curriculum Vitae;
4. Portofoliu cu lucrările reprezentative ( 5-7 lucrări realizate în piatră sau instalații, după caz);
5. Fotografii ale machetei lucrării propuse, respectând tema de inspirație, prezentată din 4 perspective – față, lateral dreapta, lateral stânga și spate, cu precizarea dimensiunilor (înălțime, lungime, adâncime), dimensiuni ce nu vor mai putea fi modificate ulterior și, dacă este cazul, a consumabilelor necesare ;
6. O fotografie recentă a artistului.

CALL FOR: Hors les Murs at Jardin des Tuileries, FIAC, Paris

 

Hors les Murs at Jardin des Tuileries

FIAC, Paris

October 21–24, 2021

Jardin des Tuileries

Place de la Concorde
75001 Paris
France

www.fiac.com

FIAC is now accepting applications for the 2021 edition of its Hors les Murs programme.

FIAC Hors les Murs
FIAC Hors les Murs is an exhibition of outdoor artworks presenting sculptures and installations in emblematic public spaces throughout the city. Providing a unique opportunity for artists to enter into a dialogue with Parisian heritage sites, the programme favors ease of access to contemporary creation and encourages broader knowledge through on-site cultural mediation.

FIAC Hors les Murs is housed in prestigious Parisian venues including the Jardin des Tuileries, the Musée national Eugène Delacroix and the Place Vendôme.

Jardin des Tuileries
In collaboration with the Musée du Louvre, FIAC Hors les Murs presents a careful selection of some 20 artworks in the Jardin des Tuileries, deployed in the garden’s fountains, basins, lawns, alleys and groves. Sculptures, installations, site-specific projects, performances and sound pieces are exhibited in the garden, resonating with this heritage setting in the heart of Paris and responding to its scale, perspectives and history.

Applications for FIAC Hors les Murs are free of charge and open to all galleries, whether or not they are exhibiting at the Grand Palais Ephémère during FIAC.

Application deadline: July 2 

The Selection Committee of FIAC Hors les Murs in the Jardin des Tuileries is presided by Dominique de Font-Réaulx, Director of programmes and cultural mediation at the Musée du Louvre. Members include Bernard Blistène, Director of the Centre Pompidou, Jean de Loisy, Director of the Ecole nationale Supérieure des Beaux-Arts de Paris, Cécile Debray, Director of the Musée de l’Orangerie, Guy Tosatto, Director of the Musée de Grenoble, and Quentin Bajac, Director of the Jeu de Paume.

How to apply—FIAC Hors les Murs—Jardin des Tuileries
Application forms are available for completion online and will be open until Friday, July 2. For all queries relating to your applications, please contact the Exhibitor Relations service.

 

AMINTIRI DESPRE VIITOR sau SOMNUL RAȚIUNII NAȘTE MONȘTRI

AMINTIRI DESPRE VIITOR

 

Masca

Pe perioada "pandemiei" de Covid-19, obiceiuri și mentalități pe care le-am acceptat sau cu care ne-am acomodat în timp s-au schimbat. Societatea nu mai este aceeași, pornind de la structura sa de bază până la așteptările, funcțiile și relațiile dintre membrii ei. Sentimente precum frica și vulnerabilitatea s-au accentuat, au devenit omniprezente și generatoare de sciziuni în societate. Dacă în vremea comunismului, salopeta de lucru era cea care asigura aclamata demnitate umană - conform politicii de stat, acum altă înfățișare asigură statutul în societate, cea a purtătorului de mască.

Stawomir Luczynski, Polonia¹

Masca oferă o falsă demnitate celui aliniat la noile norme de comportament impuse de stat prin oficialii săi, sub care, în ne-vederea publică se dezvoltă nestingherite lipsa empatiei, intoleranța, narcisismul, indiferența sau sentimentul de ură, care conduc la încălcarea eticii comportamentale și a moralei - de consens până acum, la auto-justificatele fapte de violență asupra concetățenilor. Se reiterează vechi segregări precum anti-semitismul și se reîncarcă vechi dușmănii istorice, în timp ce se promovează iubirea infinită și necondiționată pentru cei diferiți sexual și rasial, precum și o intoleranță generală a fiecăruia împotriva oricui și a orice nu satisface nevoile personale. Lumea s-a întors la începuturile civilizației, căci singura experiență utilă și valabilă este cea a prezentului personal.

Masca ascunde atât mimica specifică sentimentelor de moment cât și caracterul și nivelul intelectual sau moral. Masca dă drepturi suplimentare precum exercitarea abuzului de putere asupra celui mai slab și mai în nevoie, a aceluia care se consideră deasupra judecății și a legilor morale și de bun simț. Purtătorul de mască, sub anonimatul asigurat de bucata de plastic, poate spune și face orice, poate apostrofa pe oricine. Starea generată de pandemie a produs mici monștrii care au găsit o modalitate de a-și trăi fanteziile dominatoare.

A pornit o luptă a oricui cu oricine și cu toți, a celui sănătos împotriva celui bolnav, a celui puternic împotriva celui slab, a tânărului împotriva vârstnicului, a elevului împotriva profesorului etc. Frica, cunoscut blocator al judecății, a determinat eliminarea omeniei, a stratului superficial de cultură socială pe care am crezut că l-am dobândit în ultimii 30 de ani, care admite și cultivă diversitatea de opinii.

Frica și Învățăturile fiului către părinții săi

Darko Drljevic, Muntenegru²

Sub imperiul omniprezentei frici, au ieșit la iveală sentimente și mentalități ascunse. Frica de boală și de moarte, accelerată și întărită de informații mistificatoare venind pe toate canalele de propagandă socio-politică a declanșat modificări profunde în cadrul societății.

Prețioasele învățăminte acumulate și verificate în timp s-au spulberat, căci fără iubire, înțelegere și judecată nimic nu poate fi. Noțiuni preluate din zbor, prin intermediul internetului nu suplinesc sfatul înțelept al experienței de ani a vârstnicilor. Și oricum viteza acumulării de informații nu este de nici un folos pentru păstrarea echilibrului și unității întregului ci calitatea și adevărul conținut de ele.

Frica desparte. Frica învrăjbește. Frica și lipsa legilor clare au determinat, la nivelul profund al societății, schimbări esențiale care se manifestă prin individualism, spirit de "gașcă" - noi versus ceilalți, exagerarea libertăților proprii și îngrădirea libertăților celorlalți și spiritul de "turmă", dar teama resimțită o perioadă îndelungată, nu dispare ușor și chiar provoacă societății boli incurabile.

Din punct de vedere social, masca a anonimizat sub semnul egalitarismului persoane, generații, niveluri de cultură, profesii, realizări și chiar a anulat drepturi presupuse a fi prioritare, precum cele ale copiilor și a dat liber la exprimare unor indivizi cu incerte calități morale, psihologice, intelectuale sau profesionale. Însăși această egalizare forțată reprezintă un atac la sănătatea societății, egalitarismul de orice natură eliminând vârfurile purtătoare de evoluție prin cel puțin a următoarelor mecanisme: lipsa competențelor, a plusvalorii intelectuale și a competiției.

În perioada recent încheiată, reacțiile abuzive și discriminatoare ale lucrătorilor comerciali din magazine, ale personalului din spitale și policlinici sau din instituții private și de stat au avut o frecvență și intensitate ce a atins limitele penalului: lucrătorul dintr-un magazin impune prezentarea cărții de identitate clientului necunoscut aflat la vârsta mijlocie iar unui client cunoscut având peste 70-80 de ani i se permite accesul; un copil cu handicap ADHD este dat afară din magazin dacă masca i-a alunecat sub nas, fără a se ține cont de părintele aflat alături care putea remedia situația, pacienții fac rând la fereastra cabinetului medical, fie ploaie fie vânt sau frig și prin deschiderea cât mai redusă a ferestrei primesc consultația și rețetele solicitate - bineînțeles respectarea secretului actului medical; actul medical din spital este condiționat mai mult decât oricând de vârsta pacientului - dacă este de vârsta a treia tot moare și nu merită banii investiți în tratamente și operații iar bolnavul cronic tot trebuie să moară cândva.

Din situațiile de mai sus se poate deduce și lipsa culturii generale, în afară de lipsa ju­decății, a empatiei, a respectului față de ceilalți și a civismului, compatibile cu o societate ma­tură și prosperă, precum am sperat că avem.

Trebuie să conștientizăm că abuzurile, de orice fel și mărime, în nici un caz nu trebuie să fie tolerate deoarece se vor întoarce și rostogoli asupra societății ca un bulgăre de zăpadă, din ce în ce mai mari și mai greu de controlat și că trebuie să acționăm pentru a remedia devierile apărute.

În timp ce libertatea de exprimare face parte din agenda de lucru a tuturor guvernelor, exercitarea acesteia însă se întoarce ca un bumerang asupra celor care o practică. Acum ne "bucurăm" de o libertate cu pereții din ce în ce mai strâmți și mai strâmbi.

Recompensa pentru ne-muncă

Istoria a demonstrat că societatea a evoluat pe baza muncii. Fizică sau intelectuală, munca a permis recompense care au stimulat creșterea efortului spre satisfacerea nevoilor individuale și sociale. Când a fost sistat lucrul în cadrul firmelor de stat sau private, au fost oferite stimulente-recompensă pentru a acoperi nevoile individuale. Chiar dacă acestea au fost necesare, astfel a fost încurajată ne-munca în condițiile în care pretențiile celor recompensați au rămas la nivelul din timpul prestării unei munci și chiar au crescut. Acest lucru ar fi fost exclus dacă se prevedeau și obligații compensatoare ulterioare.

Vladimir Kazanevsky, Ucraina³

Somnul rațiunii naște monștri

"Pandemia", care se poate denumi astfel și numai datorită implicațiilor sociale, această experiență traumatizantă a cărei cauză naturală sau artificială nici nu mai contează, a modificat definitiv felul de a fi al societății, care a devenit mai fragmentată structural și mai gregară ca oricând.

Mult promovata distanțare socială chiar asta s-a dorit a fi și nu numai o distanțare fizică. Individul singur este irelevant la nivelul umanității, nu are semnificație și nici destin. Mai mulți indivizi, însă, pot crea un curent, pot contura o intenție dar numai întreaga societate are semnificație la nivelul devenirii umanității.

Așadar, în lipsa capacității societății, prin toate pârghiile ei, de a-și selecta valorile pe baza calității indivizilor și a posibilității acestora de a aduce plusvaloare și a se constitui într-o unitate funcțională și superioară calitativ, atunci ea va fi numai o sumă de indivizi ghidați de noroc și instincte primare și va fi împinsă spre sărăcire materială și intelectuală, morală și culturală.

Dacă pandemii au fost descrise în literatura științifico-fantastică cu mult timp înainte și chiar în cea științifică previzionară (?) mai recentă, se pare că în realitatea prezentă ne deplasăm spre punctul "zero" al umanității, al primitivismului la nivel global.

 -------

Notă:

1,2 și 3: Lucrări participante la International Salt & Pepper Satirical Art Salon, Ed. 1 și 2