vineri, 30 decembrie 2022

Elena Ospina, Columbia: "Sleep"

 

Fără Titlu, digital, IS&PSAS Ed. 3

 

luni, 26 decembrie 2022

 Merry Christmas! . Crăciun fericit! - Happy New Year 2023! . La mulți ani 2023!

 

 


 Merry Christmas! . Crăciun fericit!

Happy New Year 2023! . La mulți ani 2023!

 

 

vineri, 9 decembrie 2022

9 decembrie: ZIUA INTERNAȚIONALĂ ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI

 

ZIUA INTERNAȚIONALĂ ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI

a fost instituită de ONU, fiind marcată pentru prima oară în 2003, la Medina (Mexic). 
România a ratificat-o încă din 2004.


Și pentru că toți cunoaștem rarele locuri unde încă mai există corupție, acum ne-a mai rămas să aflăm răspunsurile la câteva întrebări minore, la numai câteva, care să consolideze teoriile despre acest fenomen pe cale de a fi pe deplin eradicat în România:

 . cum se descoperă și acoperă corupții?

. cât durează fenomenul

 

... și să închidem subiectul, pentru totdeauna, pe deplin mulțumiți de rezultatul analizei:
 
. "unde ești tu, Țepeș Doamne?"

 

(din însemnările unui cârcotaș care, în nopțile cu lună plină, încă mai caută acul în carul cu fân al istoriei)
 
Irina IOSIP
 

joi, 17 noiembrie 2022

Bobo Pernecky, Slovacia: "Sleep"

 

Fără titlu, acuarele, 21x29,7cm, IS&PSAS Ed. 3

 

vineri, 14 octombrie 2022

Henryk Cebula, Polonia: "Salt & Pepper"

 

Fără titlu, tuș, 21x29,7cm, IS&PSAS Ed. 3

 

miercuri, 28 septembrie 2022

Andreea RUS: “Lumini abisale. Omagiu sfinților închisorilor comuniste”, Biblioteca Națională a României

  

Vernisaj: 1 octombrie 2022, ora 14

Expoziția este realizată în colaborare cu CESI, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, București, la Biblioteca Națională a României, sala Scriptorium, Bd. Unirii, nr. 22, Sector 3, București. Curatorii expoziției sunt Smaranda Găbudeanu, Rafaela Bârlădeanu, Olivia Dobrea,coordonator, lector dr. Ana Negoiță.

„Această expoziție continuă un demers artistic de cercetare vizuală întreprins de către artistă și specific unei întregi perioade de creație, cu referințe istorice directe către martirajele petrecute în închisorile politice și lagărele de muncă din perioada comunistă. (...) - aș preciza faptul că firul care leagă semantic lucrările semnate de Andreea Rus cu un întreg compendiu de imagini literare sau documentare care descriu atmosfera temnițelor comuniste, este mai degrabă unul spiritual, o undă invizibilă care comunică empatic la mai bine de jumatate de secol distanță.” (dr. Ana Negoiță, text preluat din catalogul expoziției) 
 
Expoziția „vorbește” despre suferință, sacrificiu, iubire și înălțare sufletească. „În perioada comunismului, în România au fost privați de libertate mulți oameni în închisorile comuniste, printre ei mari personalități ale poporului român au suferit în aceste temnițe, nedorind să renunțe la valorile culturale și morale în care credeau. Nu pot să povestesc tot ce am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități. (Petre Țuțea) Este impresionant îndemnul lui M. Vulcănescu care le transmitea, Să nu ne răzbunați, supraviețuitorilor... Suferința adusă pe nedrept în sufletele și trupurile oamenilor poate fi transformată în bucurie atunci când converge spre înălțarea sufletească. Este uimitoare dorința de a deveni mai buni în ciuda chinurilor și umilințelor la care au fost supuși. Lumina despre care vorbesc mulți dintre cei care au suferit în închisorile comuniste, printre care și N. Steinhardt, este echivalată cu ideea de fericire totală, posibil vindecătoare. Exista în sufletele acestor martiri certitudinea că suferința lor poate fi identificată cu un dar, dat semenilor dintre care s-au ridicat, ce va duce la schimbarea acestei națiuni. Dar, cu atât mai prețios, cu cât mărturii diverse întăresc certitudinea că realitatea prin care s-a trecut depășește imaginația... Citim despre idei ale păstrării iubirii de neam și ale credinței că indiferent de cât de mult s-ar fi prelungit suferința, păstrarea integrității morale ar fi rămas aceeași. Călăuzitoare rămâne ținta morală și nu angajarea politică.” (Andreea Rus, text preluat din catalogul expoziției)
 
- Comunicat -

miercuri, 14 septembrie 2022

Picasso vs. Degas, într-o expoziție inedită

 

 Picasso versus Degas, într-o expoziție inedită

 

Într-o expunere comparativă dar mai mult explorativă, lucrările a doi maeştri, reprezentanţi a două curente de mare influenţă, s-au confruntat şi completat pe simeze, în anii din urmă, dând o lecţie unică de artă. O lecție de istoria artei exemplară pe pământ american, la The Sterling and Francine Clark Art Institute, din Williamstown, MA. din SUA, acolo unde domnește încă entuziasmul impresionist.

Aceasta expoziție a fost prima din lume, precum știm, care a explorat răspunsul plastic al lui Picasso la lucrările lui Degas şi a inclus lucrări care nu au mai fost expuse vreodată. Expoziţia a reunit peste o sută de lucrări din muzee şi colecţii private internaţionale și a fost apoi itinerată și la Muzeul Picasso din Barcelona.
Pablo Picasso, „ Femeie călcând” - 1904 
 
Edgar Degas, „Spălătoresele”- 1884
 
Curatorii Elizabeth Cowling – expert în arta lui Picasso şi Richard Kendall - cercetător in arta impresionistă, au studiat, timp de 10 ani, sute de lucrări ale lui Picasso şi Degas, au vizitat arhive, muzee, colecţii private din USA şi Europa şi au purtat discuţii cu unii dintre membrii familiei lui Picasso. Munca acestora a aruncat o lumină nouă asupra lui Picasso ca artist şi a adus un aport esenţial în istoria interpretativă a artei.

De-a lungul vieţii sale, Pablo Picasso (1881-1973) a fost fascinat de viaţa şi activitatea lui Edgar Degas (1834-1917). El a colecţionat picturile impresionistului Degas şi a reinterpretat continuu lucrările acestuia, iar la sfârşitul vieţii sale, a creat scene ce au inclus reprezentări ale lui Degas. El l-a privit pe Degas prin propriul ochi de artist, iar modul de răspuns al artistului spaniol a variat, cu timpul, de la emulaţie la confruntare, de la parodie la omagiu.

Picasso şi Degas au avut multe puncte comune în viaţă, fapt ce s-a concretizat apoi şi în arta lor. Au trăit în Paris, în apropiere unul de altul dar, probabil, nu s-au întâlnit niciodată. Au făcut studii academice de artă, au luat parte la viaţa boemă a oraşului luminilor, au avut de-a lungul vieţii aceeaşi obsesie pentru femeie, lucru vizibil în portretele şi imaginile de cântăreţe, balerine, spălătorese etc. Ambii au fost sculptori inovativi, desenatori de excepţie, pictori renumiţi şi gravori.

Pablo Picasso, „ Portretele lui Seastia Juger şi al lui Vidal” - 1903, ulei/pânză

Edgar Gegas, „ Absintul”- 1875-1876, ulei/pânză


Au stat pe simeze, lucru de neconceput într-o accepțiune clasică a unei expoziții, faţă în faţă, impresionistul Degas şi cubistul de mai târziu Picasso.

În artă, sunt adesea controverse referitor reproducerea unor lucrări sau la comanda unora similare. Privind acest exemplu expozițional, înţelegem că arta se creeaza şi recreeaza, se completează şi reinventează.

Revoluţia în artă, ca in orice domeniu de altfel, nu este un proces instantaneu, se stabilesc noile valori după acumulări continue şi confruntări îndelungate soldate cu pierderi şi câştiguri (meritate sau nu), între cei se osândesc în acest domeniu.
Pe de altă parte, sunt necesare exerciţiu artistic continuu ca şi permanenta raportare a fiecărui artist, la adevăratele valori, ca măsură de îmbunătăţire şi acceptare a propriei valori.

Avem aici exemplul unui mare pictor ce reproduce şi reinterpretează lucrări ale altui mare pictor care l-a precedat, istoric vorbind. 

N.A. : Imaginile prezente aici ilustrează tributul dar şi originalitatea lui Picasso versus Degas. Lucrările nu fac neapărat parte din expoziţia prezentată mai sus.

Pablo Picasso, „ Nud stând în picioare” - 1907, ulei/pânză
Edgar Degas, „ Mica dansatoare la vârsta de patrusprezece ani” - 1879-1881, bronz, tutu din pânză, şal din mătase

 Irina IOSIP

 

miercuri, 7 septembrie 2022

Call for application: miart, Milan / Italy, 2023

 

Gallery applications open

miart, Milan / Italy

April 14–16, 2023

Allianz MiCo
Viale Scarampo, Pavilion 3, Gate 5
Milan, Italy

www.miart.it

miart—Milan’s international modern and contemporary art fair—is now inviting galleries from all over the world to apply to its 27th edition, which will take place from April 14 to 16, 2023, with VIP preview on April 13. Direct link to the application can be found here.

Organised by Fiera Milano, and directed for the third year by Nicola Ricciardi, miart is divided in three sections—Established, Decades, Emergent—and represents the most extensive chronological art exhibition in Italy, offering Italian and international collectors the opportunity to discover masterpieces from the early twentieth century as well as creations by the latest generations and collectible design.

The distribution of spaces experimented in 2022 was particularly appreciated by the operators and will be confirmed for the next edition, with the Emergent section positioned at the entrance of the exhibition, allowing young galleries to engage with a wider public. The physical event will also be supplemented by miart digital, the online platform designed to extend and enrich the dialogue and relationships between gallerists and collectors.

After Dismantling the silence in 2021 and Primo movimento in 2022, miart 2023 continues in the vein of musical metaphors shaping the identity of the new edition on and around the word "Crescendo". In technical language, the term refers to a gradual increase in the intensity of sound in a composition; but in this context it also refers to the growth in terms of quality, participation, audience seen in the previous two editions, and speaks to the desire to continue this ascending trajectory in the years to come.

The title Crescendo also alludes to the natural world and to the vital quest for sustainable development, emphasizing miart’s commitment to green practices with a lower environmental impact as well as its role as founding member and keen supporter of Gallery Climate Coalition Italy.

As per tradition, miart will be the catalyst for the Milano Art Week, an intense program of special events and grand openings organized in conjunction with the Municipality of Milan and in collaboration with the major public and private institutions in the city, including Pirelli HangarBicocca, Fondazione Prada, Triennale Milano, Palazzo Reale, Museo del Novecento, PAC - Padiglione d’Arte Contemporanea, Galleria d’Arte Moderna, and many more.

Concurrently, miart’s VIP program will ensure a special reception and a first-class experience to its prestigious invitees. During the week of the fair, VIP guests will engage with a network of international artists and connoisseurs and enjoy access to exclusive tours and receptions at some of Milan’s most prestigious estates and collections, including previews of the Milan Design Week, the biggest annual design event in the world taking place from 17 to 23 April 2023.

Please visit here for an overview of the 2023 edition, including information about the sections, the Selection Committee, the curatorial team, and the application process.

Applications must be submitted online by Friday, October 28, 2022

For more information on the application procedure, please contact: customer.miart@fieramilano.it.

 

miercuri, 24 august 2022

Darko Drljevic, Montenegru: "Sleep"

 

Fără titlu, tehnică mixtă, IS&PSAS Ed. 3

 

marți, 5 iulie 2022

Cornel Chiorean, România: "Sleep"

 

Fără titlu, pix cu gel, creioanécolorate, 21x29,7cm, IS&PSAS Ed. 3

 

 

joi, 19 mai 2022

ARMONII SONORE, la Galeria Simeza / București: Ana RUS și Gheorghe MIRON

   

ARMONII SONORE

 Galeria Simeza - București, aprilie/mai 2022

 Neașteptată dar surprinzător de firească alăturarea unor lucrări de pictură de mari dimensiuni cu sculpturi mici sau medii ca dimensiune. Dacă pictorul Gheorghe MIRON caută particularul și expresivitatea teatral-portretistică sau de atitudine în lucrările sale, spiritualitatea și reveria sculpturilor Anei RUS creează unitatea și profunzimea expoziției.

Constituind un front comun împotriva efemeridelor artistice, desenate sau sculptate, artiștii, ajunși la cotele de vârf ale experienței și măiestriei artistice, fiecare în domeniul său de lucru, pictură, respectiv sculptură, creează împreună un eveniment memorabil la Galeria Simeza, expoziția „Armonii sonoreˮ, o expoziție având de oferit din plin emoții intelectuale și vizuale.

Dar ceea ce îi leagă, în principal, pe cei doi artiști, este dimensiunea umană dată expoziției - un „pas în doiˮ, în care pictorul caută și imortalizează trăiri și revelații din prezentul care îl înconjoară, iar sculptorul visează și unifică un trecut cu un viitor prin metafora prezentului continuu al emoțiilor subtile.

 




În fiecare lucrare o regăsim pe Ana RUS, delicată, reflexivă, ludică, în armonie cu natura, sinceră căci, precum afirmă însăși artista, „arta nu minteˮ, caracterul și spiritualitatea autorului fiind esența care creează unicitatea și unitatea în opera sa.

Nealiniat tendințelor artistice actuale, fidel lui însuși și artei sale ca artist și om, Gheorghe MIRON recreează frumosul de lângă noi, nealterat de abțibilduri moderniste și conceptuale, ca o realitate palpabilă, recognoscibilă, care se regăsește oriunde și oricând, indiferent de era căreia îi aparțin costumele personajelor, în sensul universalității sentimentelor, trăirilor, gesturilor și situațiilor, care țin de caracterul uman.

Irina IOSIP (text ți credit foto) 



joi, 5 mai 2022

Icoanele vii ale Paulei TUDOR

 
 

Icoanele din perioada recentă a Paulei Tudor au ceva deosebit în alcătuirea lor, ieşit din tiparele stricte ale iconografiei ortodoxe: sunt mai aproape de simţirea simplă, în care optimismul şi bucuria se asociază cu reprezentarea realistică şi culorile luminoase, iar linia devine aspiraţie, culoarea dorinţă şi aura văpaie.

Ineditul icoanelor, însă, constă în utilizarea nodurilor şi fibrelor lemnului suport, care nu numai că dau tonul la forma, mărimea şi orientarea tuşelor de culoare, învolburând rigiditatea clasică de expresie, dar, mai mult, intervin în spaţiul imaginii-simbol - spaţiul aurei fiind considerat tabu, de unii specialişti. Această tehnică și măiestrie a unificării cu natura, a fost înregistrată la OSIM ca inovație în arte. Desenul, pictura reprezintă, adesea, numai o parte a întregului: suportul de lucru, lemnul, este adesea decupat cu diverse forme, lucrarea finală căpătând forme sculpturale.

Acea parte a neregularităților fibrei lemnoase inclusă în grafia imaginii, dau un sentiment de seninătate, de cald și firesc, mai apropiat de simțămintele unui privitor obișnuit, care se simte mai profund atras de personajele biblice reprezentate.

Icoanele Paulei Tudor sunt vii, pulsează în ritmul fluxului de energii (materializat prin linii şi culoare contrast), ce se răspândesc de jur-îmrejurul imaginii sfinților, Maicii Domnului și îngerilor.

Am reţinut mărturia autoarei, dintr-un interviu mai vechi, prin care îşi asumă transformările subtile cu debut în copilărie. Cuvinte ca veşnicie”, sfinţenie”, mântuire”, rugăciune” i-au populat copilăria, căci vacanţele le petrecea la mânăstirea unde surorile tatălui erau călugăriţe. Ascultarea slujbelor religioase reprezenta o obligaţie şi, la acea vreme, un efort.

Cu timpul, însă, cuvintele şi învăţăturile de atunci au rodit fructe dulci şi înmiresmate în tablourile mele”, iar rugăciunea şi recunoştinţa faţă de Făuritor fac parte din ritualul zilnic de curăţire spirituală şi pregătire a zilei de lucru”, spune Paula Tudor.

Irina IOSIP


 

Henryk Cebula, Polonia" "Sleep"

 

 

Fără titlu, tuș, 21x29,7cm, IS&PSAS Ed. 3

duminică, 24 aprilie 2022

marți, 12 aprilie 2022

Cornel Chiorean, România: "Salt & Pepper"

 

Fără titlu, px cu gel, 21x29,7cm, IS&PSAS Ed. 3

 

sâmbătă, 2 aprilie 2022

PARADOXUL CULTURII ȘI A SUSȚINĂTORILOR ACESTEIA

 

PARADOXUL CULTURII ȘI A SUSȚINĂTORILOR ACESTEIA


Sunt cunoscute cazurile în care mari companii transnaționale producătoare de arme sau medicamente aduc largi sponsorizări în domeniul culturii dar, la fel de cunoscut, este faptul că ele lucrează pentru propriul interes comercial și financiar. Industria cinematografică, industria sportului, bienalele de artă de anvergură sau muzeele beneficiază de susținere financiară din partea unor entități producătoare sau care comercializează produse care nu fac bine omenirii. Privitorul, sedus de spectacolul de artă sau sport nu mai observă duplicitatea prin care sunt promovate și asociate ideea de război sau de boală cu cele mai alese creații și simțăminte umane. Condamnabile aceste acțiuni care se substituie, insidios și ferm, ideii de etic, moral și frumos. Dar, ne întrebăm, eliminarea acestor practici ar aduce un beneficiu artelor, spre exemplu? Cine, oare, dispune de fonduri uriașe și este dispus să le utilizeze pro-bono? Averile uriașe deținute de aceste companii și de proprietarii lor sunt bazate pe politici de putere și interese financiare, scopul asocierii cu artele sau sportul și chiar științele, fiind totdeauna în consens cu interesul sporirii puterii proprii. Producerea artei, a spectacolelor sportive, practicarea sportului de performanță sau cercetarea științifică necesită sume uriașe, pe care puțini le pot susține individual sau colectiv. Doresc sau nu, consumatorii de cultură sunt și ei prizonierii necesității unor spectacole accesibile financiar, care pot fi realizate numai prin sponsorizări și susțineri financiare care sunt mai mult sau mai puțin vizibile.

Un personaj complex, care suscită controverse la ora actuală având în vedere presupusa afiliere la puterea de la Moscova, este și oligarhul rus Roman Abramovitch, care a fost, până de curând, proprietarul și susținătorul clubului sportiv Chelsea. Lucru mai puțin cunoscut despre el, este faptul că a fondat și sponsorizat multe asociații și fundații vizând domenii precum cultura, sportul, sănătatea, problemele sociale și ale copiilor, educația și problemele veteranilor, că a susținut mulți artiști și performeri ruși sau internaționali, că este administratorul Teatrului Balșoi din Moscova precum și co-fondatorul celebrului Muzeu privat „Garageˮ din Moscova. Născut din mamă ucrainiană și tată bielorus, Roman Abramovitch, absolvent al Academiei Juridide de Stat din Moscova, este un om de afaceri și politician care avea, înainte de conflictul ucrainean o avere estimată la 15,5 miliarde de dolari, avere care a scăzut dramatic în contextul acuzațiilor de partinitate rusă. Membru al Dumei de Stat (1999-2001), guvernator al districtului autonom Chukotka între 2000 și 2008, (situat la extremitatea de nord-est a Rusiei), în 2003, Abramovitch a cumpărat clubul sportiv englez Chelsea, după care s-a lansat și în lumea artei. Inițial, a achiziționat lucrări de artă (dintre care lucrări ale artiștilor Lucien Freud și Francis Bacon) și a fondat în 2008, împreună cu fosta sa soție Doria Joukova (fiica unui potent om de afaceri), Centrul privat de artă contemporană „Garageˮ.

Muzeul, amplasat în centrul parcului moscovit Gorky, o uriașă construcție transparentă, care oferă un spațiu de 5400 m.p. distribuit pe trei nivele, plus alte cădiri adiacente (Hexagonul, cinematograful), este deja bine ancorat în grupul centrelor instituționale internaționale de artă contemporană, vizând cu precădere educația, dezvoltarea și expunerea tinerelor generații de artiști emergenți în diverse ramuri ale artei. Instituția deținând deja un important tezaur artistic și o arhivă importantă, susține cultura rusă dar și pe cea internațională, oferă granturi și burse și un program de cercetare și dezvoltare artistică, pentru vârste începând cele de la adolescență.

Arta este și ea o afacere, pârghiile puterii sunt tot cele politice și economice, așadar se înțelege de ce Abramovitch este în continuare un jucător în zona politicii, în acest moment erijându-se într-un mediator al păcii, între Ucraina și Rusia. Dar, pe cât de ispititoare și ofertantă, politica actuală se arată a fi un joc pe teren instabil, periculos, aglomerat de jucători performanți având interese proprii, care are efecte imprevizibile chiar și pe termen scurt: un joc deopotrivă al inteligenței, vitezei de reacție, al perseverenței și riscului, în care dreptatea, etica și moralitatea ocupă un loc minor.

Spectatorii, în acest marasm ce se derulează cu o viteză amețitoare, în care părțile adverse își schimbă adesea rolurile, chiar dacă acum empatizează cu una sau cealaltă dintre țările aflate în război, în cea mai mare parte rămân atașați unei imagini a personajelor jucătoare care îi flatează, deci să nu ne mirăm că ei vor uita repede de războiul vecin nouă sau altora și vor aprecia în continuare spectacolul oferit, fie în domeniul artei fie în cel al sportului, indiferent de afinitatea lor la una sau alta dintre părțile beligerante. Lumea va accepta în continuare, din necesitate sau atrofie reacțională, imersiunea politicului și banului în cultură și științe, așa cum acceptă imersiunea acestora și în cultele religioase.

Totuși, evenimentele și personajele importante de astăzi - precum este și Roman Abramovitch, indiferent de oferta lor sinceră sau interesată în domeniul cultural, vor rămâne în memoria colectivă, în istorie și cultură, numai în conformitate cu anume criterii schimbătoare, adesea ocultate de politici și politicieni.
Irina IOSIP

 

joi, 31 martie 2022

Hiperrealistul Ron MUECK

 

 Hiperrealistul Ron MUECK



Unul dintre cei mai bine cotați artiști contemporani, sculptorul australian Ron Mueck (n. 1958), a crescut într-o familie de producători de păpuși și, înainte de a se dedica în exclusivitate artei, a lucrat pentru televiziune și film, unde și-a perfecționat tehnicile de lucru. Artistul a fost descoperit la Londra

și propulsat, prin galeriile sale, de către celebrul colecționar de artă britanic de origine irakiană Charles Saatchi, la ora actuală fiind curtat de cele mai importante muzee și galerii de pe mapamond, printre care: Muzeul de Arte Huston, Muzeul de Artă Contemporană Daneză ARoS din Aahus, Galeria Națională a Canadei, TATE Museums, DTR Modern (SUA), Brooklin Museum (SUA), Hirshhorn Museum și Sculpture Garden din Washington și MoMA.

Artistul lucrează acum în Anglia și, împreună cu stafful său, adesea numeros și divers specializat, edifică structuri din rășină polimerică, pe rețele din fibră de sticlă sau metal, adăugând reprezentărilor sale antropomorfe, pentru sporirea percepției contemplatorului, păr - din fibră acrilică dar cel mai des păr natural și își finisează lucrările până la detaliu, căutând să obțină luciul adecvat fiecărui milimetru al lucrării. Specialiști în domenii de activitate precise, artiști sau non-artiști, lucrează pentru sculptorul Mueck, realizând artefacte de dimensiuni gigantice sau liliputane comparativ cu realitatea, reprezentând, în general, personaje cu chip distinct și excesiv de detaliat, după modele umane recognoscibile.

Mueck își concepe sculpturile din aproape în aproape: pornind de la desen modelează machete mici de lut pentru a-și rafina ideile. Machetele sunt treptat redimensionate până la a crea un model detaliat la dimensiunea lucrării finale. Din acest model de lut, Mueck creează o serie de secțiuni pentru a contura sculptura finală din fibră de sticlă, care apoi este pictată, acoperită cu păr și în cele din urmă i se adaugă ochii.

[...]

Se pare că, tendința generală în artă, însușită și de Mueck, este încercarea de a acapara spațiul public, lumea artei și interesului publicului larg, prin realizarea unor lucrări ale căror mari dimensiuni conferă importanță artefactului, flatând publicul, dornic de a face parte din eveniment și de a se supune magiei într-un elan contemplativ nestăvilit, căci mare sau mic, ceea ce este în afara dimensiunii obișnuite, este misterios și fermecător și face parte dintr-o poveste pe care dorim să o ascultăm, ieșind din marasmul cotidian.

Irina IOSIP


Irina IOSIP, fragment din "Ron MUECK - hiperrealismul la granița dintre banal și extraordinar -", ARTE și SOCIETATE 2 -3 | 2021

 

joi, 10 martie 2022

The mathematics of Love: 1+1=1

 

Irina IOSIP, "The mathematics of Love 1+1=1"

marți, 8 martie 2022

luni, 28 februarie 2022

ARTA ÎN VREME DE RĂZBOI - Pavilioanele Ucrainei și Rusiei de la Bienala de la Veneția / 23 aprilie - 27 noiembrie 2022-

 

 

ARTA ÎN VREME DE RĂZBOI

- Pavilioanele Ucrainei și Rusiei de la Bienala de la Veneția / 23 aprilie - 27 noiembrie 2022 -



Tema pentru cea de a 59-a bienală de la Veneția este ,,The Milk of Dreams”, denumire ce provine inspirațional dintr-o carte a scriitoarei suprarealiste Leonora Carrington, care "descrie o lume magică în care viața este în mod constant re-vizuită prin prisma imaginației. Este o lume în care toată lumea se poate schimba, se poate transforma, deveni ceva sau altcineva; o lume eliberată, plină de posibilități. Dar este și alegoria unui secol care a impus o presiune intolerabilă asupra definiției sinelui" [1]. Tema generală se axează pe trei categorii de interes: reprezentarea corpurilor și metamorfozele lor, relația dintre indivizi și tehnologii, legătura dintre corpuri și Pământ. Curatoarea Cecilia Alemani atrage astfel atenția asupra lumii actuale, oarecum previzionar având în vedere acțiunile actuale beligerante extreme ale Rusiei asupra Ucrainei și amenințarea recentă cu arma nucleară - care pune sub semnul incertitudinii însăși existența umană.
 
Cu două luni înainte de deschiderea bienalei, artiștii selectați ai Rusiei, Alexandra Sukhareva și Kirill Savchenkov, precum și curatorul Raimundas Malašauskas au anunțat că nu-și vor mai reprezenta țara la eveniment, prin neparticipare. "Nu există loc pentru artă când civilii mor sub focul rachetelor, când cetățenii Ucrainei se ascund în adăposturi, când protestatarii ruși sunt făcuți bucăți”, au scris artiștii în media de socializare.

Pe fondul unei atitudini reticente și chiar protestatare a instituțiilor de artă și a artiștilor ruși față de invadarea Ucrainei, prin sistarea evenimentelor, închiderea temporară a instituțiilor sau alte acțiuni publice, Pavilionul Rusiei a anunțat online că va rămâne închis în acest an.

Pe de altă parte, artistul ucrainian Pavlo Makov precum și curatorii săi Lizaveta German, Maira Lanko și Borys Filonenko, care urmau să participe la Pavilionul Ucrainei, au declarat că sunt marcați de pericolul iminent al morții și nu pot continua să lucreze în aceste condiții.

Așadar și participarea Ucrainei la bienală stă sub semnul incertitudinii, dar avem siguranța că, Ucraina ar fi primită cu adâncă simpatie de către întreaga comunitate artistică de pe mapamond. Să nu uităm că, Bienala de la Veneția, urmărind evoluția artelor contemporane încă din 1895, de la fondarea sa,  este cel mai important eveniment artistic care, prin modul său de organizare, reunește în câmpul artelor, toate țările de pe mapamond, prin intermediul echipelor lor reprezentative, .

Privitor la contextul beligerant, Bienala a publicat pe site-ul său următoarea declarație: "Biennale di Venezia, un loc în care toate popoarele se întâlnesc în artă și cultură, este alături de toți cei care suferă ca urmare a atacului rusesc asupra Ucrainei. Invocăm pacea și respingem cu fermitate toate formele de război și violență, confirmând că La Biennale rămâne un loc de dialog între instituțiile, artiștii și cetățenii din fiecare țară, de orice limbă, etnie sau religie. Ne exprimăm speranța că diplomația internațională va găsi puterea de a oferi o soluție pașnică comună în cel mai scurt timp posibil. În acest scop, confirmăm că cea de-a 59-a Expoziție Internațională de Artă se va deschide pe 23 aprilie 2022." 
Irina IOSIP

1. "Statement of Cecilia Alemani", www.labiennale.org, URL: https://www.labiennale.org/en/art/2022/statement-cecilia-alemani

Alte informații pe https://www.labiennale.org/en

 

sâmbătă, 19 februarie 2022

Ne aducem aminte, Cristian MARCU!

Născut pe 29 ianuarie 1959 (Galaţi) - decedat pe 25 iunie 2012 (Bucureşti)

Studiile şi le-a început în Huşi continuând apoi, în Bucuresti, cu studii private de grafică şi pictură având ca profesori pe Ion Ganju şi Nicolae Aurel Alexi.
Artist plastic – grafician şi realizator de filme de animatie din anul 1981, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, al Uniunii Cineaştilor din România şi membru fondator al Asociaţiei Culturale „Punct”, iniţiator şi director artistic al Salonului de Grafică Satirică „Damigenius”, de la Huşi - ajuns la a 17- a ediţie, şi Preşedintele Asociaţiei Culturale „Damigenius”.

Mulţi ani a activat ca grafician şi caricaturist - editorialist la „Jurnalului Naţional”, a fost colaborator la săptămânalul „Formula As” şi ocazional, la cotidianul francez "Courrier International". Mult timp, în fiecare miercuri, desenul sau editorial realizat pentru „Jurnalul National”, a fost prezentat pe postul de televiziune „Antena 3, în cadrul emisiunii „Revista presei”, de Radu Cazan.

Activitatea în cadrul Studioului cinematografic „Animafilm” a adăugat în palmaresul său animaţia a 32 de filme pentru copii şi regia a două filme de autor, având onoarea să colaboreze cu importanţi regizori precum Nell Cobar, Zaharia Buzea, Gopo, Virgil Mocanu, Liana Petruţiu, Lucian Profirescu, Mihai Badica, Zoltan Szilagy ş.a.m.d.

În timp a adunat peste 9 expoziţii personale, zeci de expoziţii de grup, lucrări în diverse muzee şi colecţii private, în ţară şi străinătate, fiind recompensat cu 44 de premii naţionale şi 23 internaţionale.

În oraşul de adopţie Huşi, acolo unde îşi avea cel de al doilea atelier de lucru şi unde, cel mai important, locuia şi trăia mama sa, a îniţiat înfiinţarea a două spaţii dedicate artelor contemporane: Galeria de Artă „PrimArt” – din incinta primăriei Municipiului şi Muzeul de Artă Modernă. 


Printre altele, a realizat coperti şi ilustraţii de carte, cărţi poştale şi afişe, iar unul dintre ultimele sale volume ilustrate a fost „Codul Zambaccian 2”, al lui Adrian Năstase, apărut la Editura Niculescu. 

În ultimii ani ai vieții, Marcu a patronat şi curatoriat, doua dintre cele mai importante expoziţii de grafică satirică din Bucuresti „ArheTICURI la români”- Cărtureşti din septembrie 2005 şi „Damigenius” - Cărturesti din octombrie 2006. 
De-a lungul timpului, lucrările sale au trezit interesul unor critici de artă precum Tudor Octavian, Ion Truică, Virgil Mocanu, Calin Căliman, Corneliu Stoica și Valentin Ciucă, care au exprimat aprecieri elogioase despre arta sa.

Toate cele de mai sus şi desenele alăturate ne-au fost transmise chiar de Cristian Marcu, cu ceva timp înainte de plecare, în scopul realizării unei documentări asupra activităţii sale şi a unui interviu, care din păcate nu s-a mai finalizat.

În ultimul timp înainte de marea plecare, artistul a lucrat la câteva proiecte şi experimente interesante de animatie, în regim privat. Dacă acestea nu au fost duse la bun sfârşit, nu s-a datorat lipsei talentului sau zelului său, ci a stării de sănătate şi mai ales a timpului, care nu i-a fost aliat. Pasionat de munca sa, o dată cu accesul la tehnologiile moderne, aducea mereu vorba, în discuţiile cu colegii şi prietenii săi, de alte şi alte descoperiri din tehnicile graficii pe computer, pentru realizarea şi prezentarea desenelor sale: alte pattern-uri, o altfel de animaţie etc.

Vivace şi foarte acut în conversaţii, Cristian Marcu a animat spaţiul "Clubului Caricaturiştilor" încă de la înfiinţare, comentariile sale analitice fiind exprimate într-un mod foarte de personal. Temperamentul și spiritul analitic, au impregnat stilul său artistic, cu un umor de calitate, exprimat plastic prin linia clară, continuă și culoarea delicat pastelată. La timpul său, Marcu a fost unul dintre puținii graficieni satirici, cu o pronunțată plasticitate a lucrărilor și o originală încadrare a ilustrației. Ideile sale converg către o universalitate a spiritului și ideaticii general umane, fapt ce l-a făcut foarte apreciat printre caricaturiști și recunoscut pe plan internațional. De altfel, unul dintre cele mai prestigioase site-uri de grafică satirică - precum îl aprecia el însuşi în anii 2000, „Iran Cartoon”, l-a inclus în spaţiul rezervat celor mai importanţi artişti străini, prezentând doua pagini permanente cu lucrările sale.

În ultimii ani i-am cunoscut şi partea spirituală a personalităţii sale, care l-a apropiat mai mult de ceruri şi de graţia divină. Această stare mi-a împărtăşit-o ca totdeauna, cu pasiune şi elocvenţă, cu credinţă şi speranţă.

Se împlinesc 20 ani de la plecarea pentru totdeauna, a lui Cristian Marcu, personalitate a graficii româneşti, care s-a exprimat umoristic într-un mod atât de original şi convingător, omul ce se dorea cât mai complet şi mai împlinit. 

Irina IOSIP



duminică, 13 februarie 2022

2022 - SECOND HAND

"2022 - Second hand" by Irina IOSIP

 

sâmbătă, 5 februarie 2022

Damien HIRST: craniul din platină acoperit de diamante nu a fost vândut

 

Opera de artă contemporană și strategiile de marketing

Revista "Le Journal des Artistes" anunță, în numărul său din 31 ianuarie 2022, faptul că lucrarea lui Damien Hirst reprezentând un craniu uman confecționat din platină și acoperit cu 8601 diamante, nu a fost vândut niciodată. Artistul a admis de curând că "For the Love of God"[1] din 2007 (din platină, diamante și dinți umani), pentru care s-au investit peste 17 milioane de lire, estimată la aproximativ 50 milioane de lire, nu a ajuns niciodată să fie vândută, rămânând în colecția sa și a Galeriei White Cube, care partajează proprietatea cu un grup de investitori anonimi. Aceasta se află de peste 15 ani în depozitele bijutierilor din Londra.

Damien Hirst [2]

Craniul, expus pentru prima oară în 2007 este una dintre cele mai aclamate dar și contestate lucrări sau expoziții ale autorului, alături de "The Miraculous Journey" (2018) / Doha, Qatar și "Treasures from the Wreck of the Unbelievable" (2018) / Veneția. 

Hirst, unul dintre cei mai bogați artiști contemporani în viață, de-a lungul timpului, a șocat publicul cu imaginația sa uneori hilară, adesea arogantă dar mereu uluitoare. Lucrările imense, asociate sculpturii, cuprinzând animale moarte și conservate în formol în acvarii (rechini, vaci sau oi), întregi sau secționate, una sau mai multe în aceeași instalație, fac parte dintr-o realitate augmentată prezentată publicului dintr-o perspectivă filozofică sau socială asupra vieții și morții. Ele cuprind o realitate firească, dar realizarea întregului ansamblu și percepția finală ating nivelul extraordinarului și, uneori, depășesc limitele suportabilului etic și moral. Inimaginabilului transformat în artă îi este adesea asociat un titlu care atrage publicul sensibil la neașteptat, nemaivăzut și miraculos. Lucrările artistului contrariază, creează dileme și adesea suscită controverse și scandalizează o parte a publicului și a criticii de artă.

Operele contemporane de circulație în lumea artei, în a căror realizare au fost investite sume uriașe,  sunt astăzi promovate printr-un marketing costisitor și el. Revenind la "For the Love of God", posibil că și anunțul vinderii a făcut parte dintr-o strategie publicitară considerată a fi necesară parcursului financiar ulterior al lucrărilor lui Damien Hirst.

Irina IOSIP


Notă:

1    Imaginea: https://www.theguardian.com/artanddesign/2008/sep/07/damienhirst.art
2    "Love's Paradox (Surrender or Autonomy, Separateness as a Precondition for Connection)", 2007 și "2-Amino-5-Bromobenzotrifluoride", 2011 autor Jonathan Deamer, https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Damien_Hirst_Room_at_ARKEN_gallery,_Ish%C3%B8j,_Denmark.png; Jonathan Deamer, CC BY 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/4.0>, via Wikimedia Commons


sâmbătă, 1 ianuarie 2022

Henryk Cebula, Polonia: "Sleep"

 

Fără titlu, tuș, 21x29,7cm, IS&PSAS Ed. 3