Vernisaj: 1 octombrie 2022, ora 14
Expoziția este realizată în colaborare cu CESI, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, București, la Biblioteca Națională a României, sala Scriptorium, Bd. Unirii, nr. 22, Sector 3, București. Curatorii expoziției sunt Smaranda Găbudeanu, Rafaela Bârlădeanu, Olivia Dobrea,coordonator, lector dr. Ana Negoiță.
„Această expoziție continuă un demers artistic de cercetare vizuală întreprins de către artistă și specific unei întregi perioade de creație, cu referințe istorice directe către martirajele petrecute în închisorile politice și lagărele de muncă din perioada comunistă. (...) - aș preciza faptul că firul care leagă semantic lucrările semnate de Andreea Rus cu un întreg compendiu de imagini literare sau documentare care descriu atmosfera temnițelor comuniste, este mai degrabă unul spiritual, o undă invizibilă care comunică empatic la mai bine de jumatate de secol distanță.” (dr. Ana Negoiță, text preluat din catalogul expoziției)
„Această expoziție continuă un demers artistic de cercetare vizuală întreprins de către artistă și specific unei întregi perioade de creație, cu referințe istorice directe către martirajele petrecute în închisorile politice și lagărele de muncă din perioada comunistă. (...) - aș preciza faptul că firul care leagă semantic lucrările semnate de Andreea Rus cu un întreg compendiu de imagini literare sau documentare care descriu atmosfera temnițelor comuniste, este mai degrabă unul spiritual, o undă invizibilă care comunică empatic la mai bine de jumatate de secol distanță.” (dr. Ana Negoiță, text preluat din catalogul expoziției)
Expoziția „vorbește” despre suferință, sacrificiu, iubire și înălțare sufletească. „În perioada comunismului, în România au fost privați de libertate mulți oameni în închisorile comuniste, printre ei mari personalități ale poporului român au suferit în aceste temnițe, nedorind să renunțe la valorile culturale și morale în care credeau. Nu pot să povestesc tot ce am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități. (Petre Țuțea) Este impresionant îndemnul lui M. Vulcănescu care le transmitea, Să nu ne răzbunați, supraviețuitorilor... Suferința adusă pe nedrept în sufletele și trupurile oamenilor poate fi transformată în bucurie atunci când converge spre înălțarea sufletească. Este uimitoare dorința de a deveni mai buni în ciuda chinurilor și umilințelor la care au fost supuși. Lumina despre care vorbesc mulți dintre cei care au suferit în închisorile comuniste, printre care și N. Steinhardt, este echivalată cu ideea de fericire totală, posibil vindecătoare. Exista în sufletele acestor martiri certitudinea că suferința lor poate fi identificată cu un dar, dat semenilor dintre care s-au ridicat, ce va duce la schimbarea acestei națiuni. Dar, cu atât mai prețios, cu cât mărturii diverse întăresc certitudinea că realitatea prin care s-a trecut depășește imaginația... Citim despre idei ale păstrării iubirii de neam și ale credinței că indiferent de cât de mult s-ar fi prelungit suferința, păstrarea integrității morale ar fi rămas aceeași. Călăuzitoare rămâne ținta morală și nu angajarea politică.” (Andreea Rus, text preluat din catalogul expoziției)
- Comunicat -
Postări
