Andreea RUS: “Lumini abisale. Omagiu sfinților închisorilor comuniste”, Biblioteca Națională a României

  

Vernisaj: 1 octombrie 2022, ora 14

Expoziția este realizată în colaborare cu CESI, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, București, la Biblioteca Națională a României, sala Scriptorium, Bd. Unirii, nr. 22, Sector 3, București. Curatorii expoziției sunt Smaranda Găbudeanu, Rafaela Bârlădeanu, Olivia Dobrea,coordonator, lector dr. Ana Negoiță.

„Această expoziție continuă un demers artistic de cercetare vizuală întreprins de către artistă și specific unei întregi perioade de creație, cu referințe istorice directe către martirajele petrecute în închisorile politice și lagărele de muncă din perioada comunistă. (...) - aș preciza faptul că firul care leagă semantic lucrările semnate de Andreea Rus cu un întreg compendiu de imagini literare sau documentare care descriu atmosfera temnițelor comuniste, este mai degrabă unul spiritual, o undă invizibilă care comunică empatic la mai bine de jumatate de secol distanță.” (dr. Ana Negoiță, text preluat din catalogul expoziției) 

 

Expoziția „vorbește” despre suferință, sacrificiu, iubire și înălțare sufletească. „În perioada comunismului, în România au fost privați de libertate mulți oameni în închisorile comuniste, printre ei mari personalități ale poporului român au suferit în aceste temnițe, nedorind să renunțe la valorile culturale și morale în care credeau. Nu pot să povestesc tot ce am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități. (Petre Țuțea) Este impresionant îndemnul lui M. Vulcănescu care le transmitea, Să nu ne răzbunați, supraviețuitorilor... Suferința adusă pe nedrept în sufletele și trupurile oamenilor poate fi transformată în bucurie atunci când converge spre înălțarea sufletească. Este uimitoare dorința de a deveni mai buni în ciuda chinurilor și umilințelor la care au fost supuși. Lumina despre care vorbesc mulți dintre cei care au suferit în închisorile comuniste, printre care și N. Steinhardt, este echivalată cu ideea de fericire totală, posibil vindecătoare. Exista în sufletele acestor martiri certitudinea că suferința lor poate fi identificată cu un dar, dat semenilor dintre care s-au ridicat, ce va duce la schimbarea acestei națiuni. Dar, cu atât mai prețios, cu cât mărturii diverse întăresc certitudinea că realitatea prin care s-a trecut depășește imaginația... Citim despre idei ale păstrării iubirii de neam și ale credinței că indiferent de cât de mult s-ar fi prelungit suferința, păstrarea integrității morale ar fi rămas aceeași. Călăuzitoare rămâne ținta morală și nu angajarea politică.” (Andreea Rus, text preluat din catalogul expoziției)

 

- Comunicat -

Picasso vs. Degas, într-o expoziție inedită

 

 Picasso versus Degas, într-o expoziție inedită

 

Într-o expunere comparativă dar mai mult explorativă, lucrările a doi maeştri, reprezentanţi a două curente de mare influenţă, s-au confruntat şi completat pe simeze, în anii din urmă, dând o lecţie unică de artă. O lecție de istoria artei exemplară pe pământ american, la The Sterling and Francine Clark Art Institute, din Williamstown, MA. din SUA, acolo unde domnește încă entuziasmul impresionist.

Aceasta expoziție a fost prima din lume, precum știm, care a explorat răspunsul plastic al lui Picasso la lucrările lui Degas şi a inclus lucrări care nu au mai fost expuse vreodată. Expoziţia a reunit peste o sută de lucrări din muzee şi colecţii private internaţionale și a fost apoi itinerată și la Muzeul Picasso din Barcelona.

Pablo Picasso, „ Femeie călcând”

 - 1904

 

 

Edgar Degas, „Spălătoresele”- 1884

 

Curatorii Elizabeth Cowling – expert în arta lui Picasso şi Richard Kendall - cercetător in arta impresionistă, au studiat, timp de 10 ani, sute de lucrări ale lui Picasso şi Degas, au vizitat arhive, muzee, colecţii private din USA şi Europa şi au purtat discuţii cu unii dintre membrii familiei lui Picasso. Munca acestora a aruncat o lumină nouă asupra lui Picasso ca artist şi a adus un aport esenţial în istoria interpretativă a artei.

De-a lungul vieţii sale, Pablo Picasso (1881-1973) a fost fascinat de viaţa şi activitatea lui Edgar Degas (1834-1917). El a colecţionat picturile impresionistului Degas şi a reinterpretat continuu lucrările acestuia, iar la sfârşitul vieţii sale, a creat scene ce au inclus reprezentări ale lui Degas. El l-a privit pe Degas prin propriul ochi de artist, iar modul de răspuns al artistului spaniol a variat, cu timpul, de la emulaţie la confruntare, de la parodie la omagiu.

Picasso şi Degas au avut multe puncte comune în viaţă, fapt ce s-a concretizat apoi şi în arta lor. Au trăit în Paris, în apropiere unul de altul dar, probabil, nu s-au întâlnit niciodată. Au făcut studii academice de artă, au luat parte la viaţa boemă a oraşului luminilor, au avut de-a lungul vieţii aceeaşi obsesie pentru femeie, lucru vizibil în portretele şi imaginile de cântăreţe, balerine, spălătorese etc. Ambii au fost sculptori inovativi, desenatori de excepţie, pictori renumiţi şi gravori.

Pablo Picasso, „ Portretele lui Seastia Juger şi al lui Vidal” - 1903, ulei/pânză

Edgar Gegas, „ Absintul”- 1875-1876, ulei/pânză

Au stat pe simeze, lucru de neconceput într-o accepțiune clasică a unei expoziții, faţă în faţă, impresionistul Degas şi cubistul de mai târziu Picasso.

În artă, sunt adesea controverse referitor reproducerea unor lucrări sau la comanda unora similare. Privind acest exemplu expozițional, înţelegem că arta se creeaza şi recreeaza, se completează şi reinventează.

Revoluţia în artă, ca in orice domeniu de altfel, nu este un proces instantaneu, se stabilesc noile valori după acumulări continue şi confruntări îndelungate soldate cu pierderi şi câştiguri (meritate sau nu), între cei se osândesc în acest domeniu.
Pe de altă parte, sunt necesare exerciţiu artistic continuu ca şi permanenta raportare a fiecărui artist, la adevăratele valori, ca măsură de îmbunătăţire şi acceptare a propriei valori.

Avem aici exemplul unui mare pictor ce reproduce şi reinterpretează lucrări ale altui mare pictor care l-a precedat, istoric vorbind. 

N.A. : Imaginile prezente aici ilustrează tributul dar şi originalitatea lui Picasso versus Degas. Lucrările nu fac neapărat parte din expoziţia prezentată mai sus.

Pablo Picasso, „ Nud stând în picioare” - 1907, ulei/pânză

Edgar Degas, „ Mica dansatoare la vârsta de patrusprezece ani” - 1879-1881, bronz, tutu din pânză, şal din mătase

 Irina IOSIP