marți, 28 septembrie 2021

CALL FOR: The 2022 Nasher Prize Graduate Symposium

 

 The 2022 Nasher Prize Graduate Symposium

Nasher Sculpture Center announces an open call for participation in the 2022 Nasher Prize Graduate Symposium, which aims to expand scholarship on the field of contemporary sculpture in its many forms. Submissions should address themes related to the work of the 2022 Nasher Prize Laureate Nairy Baghramian.


The Nasher Prize Graduate Symposium—dedicated to the work of Baghramian and open to graduate students from around the world, studying in any field—will take place virtually from January 18–21, 2022. The multi-day event will address a broad audience of art historians and museum professionals, allowing symposium participants to receive feedback from fellow presenters, the moderator, the keynote speaker, and audience members. Presentation proposals will be accepted through November 19. Students selected to participate will have their papers published in the annual Nasher Prize Graduate Student Symposium compendium which will be published in April 2022 in tandem with the award gala.

Suggested topics for the 2022 Nasher Prize Graduate Symposium:
–Reconsiderations of sculptural traditions
–Intersection of design and sculpture
–Architecture and the body
–Vulnerability and authority
–Failure as artwork

Complete proposals must include the followings:
–Contact information, participant’s field and university affiliation, and CV
–Paper title and abstract of no more than 200 words, and 3 to 5 keywords

Proposals are due by Friday, November 19, 2021.

Send submissions and questions to symposium@nashersculpturecenter.org.

About Nairy Baghramian, 2022 Nasher Prize Laureate
Nairy Baghramian is a German citizen born in 1971 in Iran. She is a visual artist living and working in Berlin since 1984. Her work explores the relation of modeling, molding, and casting—interrelated elements of sculpture production involving positive and negative forms, and she consistently humanizes this largely mechanical process through overt or oblique references to the body. Using an abstract vocabulary that often combines geometric and organic forms, as well as industrial materials and processes with elements that appear soft and supple, Baghramian highlights the subtle ligatures uniting disparate human activities.

Baghramian was a nominee of the Hugo Boss Prize 2020 and has been the recipient of the Malcolm-McLaren-Award with Maria Hassabi (2019); the Zurich Art Prize (2016); the Arnold-Bode Prize, Kassel (2014); the Hector Prize, Kunsthalle Mannheim (2012); and the Ernst Schering Foundation Award (2007). Her works are held in institutional collections including the Museum of Modern Art, New York; San Francisco Museum of Modern Art, San Francisco; Solomon R. Guggenheim Museum, New York; Walker Art Center, Minneapolis; Tate Modern, London; MUDAM, Luxembourg; Tamayo Museum, Mexico City; Jumex Museum, Mexico City; and the Art Institute of Chicago. Upcoming solo exhibitions of Nairy Baghramian include Secession, Vienna AT, 2021; and Carré d’Art, Nîmes, France, April 2022. Baghramian will be the subject of a long-planned solo exhibition at the Nasher Sculpture Center, unaffiliated with the Nasher Prize, in fall 2022.

See more on: www.nashersculpturecenter.org


sâmbătă, 25 septembrie 2021

Expoziția ALEXANDRU ANTIK, "BEYOND EXPERIMENTAL", 04 septembrie - 31 octombrie 2021

 

"BEYOND EXPERIMENTAL"

 

La Centrul Cultural "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului", Mogoșoaia în spațiile: Cuhnie, Ghețărie, Foișor

Alexandru ANTIK se constituie într-o "instituție arhivistică" în sine ca reprezentant al artei experimemtale și conceptuale metafizice românești din perioada ante-decembristă: arhive personale originale sau reconstituite sunt reconceptualizate într-un context muzeal de excepție. Evenimente vechi precum și unele mai  recente din ultimii 30 de ani, ca reîntrupare a primelor prin tehnologii și materiale contemporane -, puse în față în față, se potențează reciproc relevând adevăruri mereu actuale dar și stimulând la descoperirea altora noi.

Ceea ce a exprimat artistul, vizual și sonor în perioada comunistă - un exemplu fiind evenimentul "Visul n-a pierit" (1986), în spații restrânse, marginale, prin metode tehnice rudimentare, acum se revelează în ipostaze mult îmbunătățite tehnologic și cu materiale speciale, în spații generoase, care permit o vedere mai amplă a punerii în scenă. Un public obișnuit deja cu astfel de evenimente dar mai puțin cu gândirea și exprimarea adânc stratificată specifică perioadei antedecembriste caută similarități și deosebiri între cele două perioade, una puternic contestată și cealaltă într-un proces al contestabilității continue. Ceea ce era ascuns în trecut publicului larg, permis numai în anumite condițiii și numai tinerilor artiști, sub oblăduirea unor curatori curajoși și entuziaști, acum este la vedere, având în centrul evenimentelor în esență aceleași personaje.

Instalații noi, complexe, alcătuite din sculpturi, lumini, imagini și sonor, într-un pronunțat concept modern, își asumă rolul de profesor înțelept care nu dă răspunsuri concrete ci dirijează întrebările spre o înțelegere individual-personalizată a fiecărui vizitator. Evident, expoziția se adresează unui public de o anumită condiție intelectuală, în stare să perceapă sensurile și nuanțele multiple. Așadar, autorul a ales caracterele, evenimentele, exprimarea și contextul dar nu dă indicații precise ci lasă publicul să-și joace rolul de critic într-un spațiu muzeal care el însuși își pune amprenta cultural-istorică asupra expunerilor.

Noul și vechiul întră într-un dialog cultural și identitar, care integrează perfect expoziția în rândul celor mai notabile evenimente ale anului.


 

Text și credit foto Irina IOSIP



vineri, 10 septembrie 2021

CĂRȚILE DIN BIBLIOTECA DE ACASĂ

 

CĂRȚILE DIN BIBLIOTECA DE ACASĂ

Oamenii vin, pleacă sau se așează în viața noastră precum cărțile într-o bibliotecă


Unele cărți le ții la căpătâi, le mângâi coperțile, le cercetezi și le consulți zilnic. Dacă nu-ți spun mereu ceva nou, cel puțin ești sigur că sunt acolo cu un scop, pentru tine, cel care ești sau care dorești să fii. Te gândești mereu la ele cu dragoste și respect chiar dacă nu ești un învățat sau un împătimit al lecturii.  Acestea sunt cărți pe care le prețuiești oricând. Poate îți aduc mângâiere sufletească, liniște sau echilibru. Tot cărți de căpătâi sunt și acelea care te povățuiesc sau îți aduc știință și cultură. Le apreciezi nu pentru coperta prețios cartonată sau ilustrațiile lor frumos colorate, ci pentru conținutul lor de idei și de învățătură. Trec anii și coperta lor este din ce în ce mai uzată, paginile din ce în ce mai șifonate, dar le păstrezi mereu la căpătâi sau în cel mai accesibil loc din bibliotecă. ... Așa este și cu oamenii, pe unii îi ții mereu aproape. Ei sunt acolo pentru tine, tu pentru ei.

„ACASĂˮ, Irina IOSIP
 Alte cărți, odată citite, realizezi că, nefiind neapărat frumoase, instructive sau de vreun folos pentru suflet sau intelect, sunt cel mult cărți de călătorie. Acele cărți le pui pe un raft în așteptare, poate mai trebuie răsfoite cândva. ...Așa și cu oamenii: te bucuri sau nu că ai călătorit alături de ei, dar amintirile rămân, bune sau rele. Nu trebuie să-ți pară rău după vreun om, cu atât mai mult pentru călătorie, care are un scop și un folos, chiar dacă nu imediat și chiar dacă nu l-ai înțeles încă.

Sunt și „cărțiˮ pe care le ții în bibliotecă numai pentru că ele există. Sunt  o întâmplare, poate le apreciezi cumva numai pentru aspectul sau importanța pe care le-o dau alții. Deci, dacă îți plac numai coperțile lor, să le pui acolo de unde crezi că te pot cauta ele pe tine.

Așadar, toate cărțile au o valoare a lor, fie că țin de amintirile tale fie că îți sunt de învățătură, pentru minte sau suflet. Toate trebuie iubite și prețuite chiar dacă nu par a fi utile. ... Fiecare om este o carte, mai subțire sau mai groasă și de mai mult sau mai puțin folos, dar care trebuie păstrată cumva, undeva. ...Să arunci o carte sau un om este păcat pentru călătoria făcută împreună.

Dar cel care te „vindeˮ o dată, te va „vindeˮ și a doua oară, cel care te vorbește o dată de rău o va face și a doua oară. Prima dată poate ai greșit tu și trebuie să te ierți, a doua sau a treia poate a greșit el și trebuie să-l ierți, dar de la a patra oară cu siguranță tu ești de vină, căci nu ai înțeles că acea „carteˮ nu este importantă pentru tine. Nu trebuie să insiști, împrumut-o sau dă-o altcuiva, fără regret. Chiar dacă ai investit în ea timp, sentimente sau bani, fă curat în bibliotecă. ... Oamenii care nu te iubesc sau pe care nu ai pentru ce să-i prețuiești, lasă-i să plece în drumul lor. Nu sunt pentru tine.

Biblioteca de acasă trebuie mereu împrospătată. Cărțile vechi se cuvine să fie recitite din când în când sau, cel puțin, șterse de praful uitării. Poate ai mai învățat ceva între timp și le poți prețui altfel. ... Timpul pentru oameni nu trebuie să aducă uitare ci iertare și înțelegere.

 Dar importante, cele mai importante rămân cărțile de căpătâi, cele pentru spirit, minte și suflet, pe acestea nu le înstrăina niciodată și nu le lăsa să plece. ...Așa și cu oamenii care au o valoare specială pentru tine.
Irina IOSIP