Irina IOSIP: "Criza apei, criza climatică, criza economică, criza socială dar, mai ales, criza de conștiință a omului contemporan"

 

Criza apei, criza climatică, criza economică, criza socială dar, mai ales, criza de conștiință a omului contemporan

 

"Peștele de la cap..."

Criza apei și aerului, criza climatică

Strategiile locale de mediu privind regimul apelor nu au efectele scontate pe termen lung. Cândva, undeva în lume lucrurile nu mai funcționează și, în urma unor acțiuni precum ape stocate de unii sau deviate de alții, provocarea intemperiilor sau îndepărtarea acestora, se rupe echilibrul, pentru restabilirea căruia natura reacționează. Acest lucru evidențiază lipsa conștiinței umane comune, lipsa gândirii la unison asupra binelui general. Sună cunoscut? Sigur, este greu să mulțumești și să convingi pe toată lumea în același timp, asupra acțiunilor și metodelor necesare, mai ales că sunt multe cauze care concură la situația actuală privind schimbările climatice din ultima perioadă și toate trebuie luate în calcul.

 

Aerul a fost contaminat cu diverse substanțe (dintre care unele s-au dovedit a fi nocive pentru viața de pe Pământ; de exemplu, pentru a se reface stratul de protector de ozon al Terrei s-au înlocuit anumite substanțe cu altele care generează acidul trifluoroacetic -TFA, o substanță practic cu durată nelimitată de viață, care afectează negativ în multe feluri ecosistemele, dimensiunea acestora nefiind încă măsurată) și metale sau microplastice iar acum, se dezlănțuie un lanț de efecte negative dintre care: temperaturi extreme și schimbări bruște de vreme, schimbări de direcție a curenților marini, afectarea florei și faunei marine, modificări ale regimului precipitațiilor și afectarea sănătății oamenilor și chiar capacitatea acestora de reproducere. 

Războaiele în derulare, de tip convențional, produc poluare și modificări ale mediului (poluarea cu substanțe toxice a aerului, apei și solului) și ale vieții sociale - implicând schimbări succesive în echilibrul inițial iar cele neconvenționale - chimice, electronice, psihotronice sau cibernertice și informaționale (mult mai ascunse și de cele mai multe ori foarte greu de depistat) afectează în multe feluri natura (fenomene climatice extreme nenaturale, unde electronice perturbatoare a activităților și sănătății umane etc.), cât  și oamenii, fizic și psihic.

Criza socială

Nesiguranța economică și socială, teama în privința stabilității mediului și menținerea sănătății sunt principalele preocupări ale maselor largi, pentru prezent și viitor, indiferent de zona geografică și chiar de nivelul de dezvoltare al societăților din care acestea fac parte. Frica și lipsa de informare sau dezinformarea conduc la decizii greșite și instabilitate socială și, eventual, politică.

Numai în ultimele săptămâni, mesaje distribuite în social media de "boți" sau "hoți informaționali"  au declanșat o adevărată isterie în rândul oamenilor aflați în mare dificultate: zeci de mii de marocani, adulți, tineri și chiar copii, au încercat cu disperare emigrarea în Spania, în urma unor informații care s-au dovedit a fi false. Unele încercări au dus la deces. Oameni aflați deja într-o stare precară economică și psihică au fost aruncați într-o stare și mai dificilă. În urma întoarcerii forțate în țara lor, disperarea și frustrarea au atins cote maxime, iar de aici la un conflict social nu mai este mult. Fie el experiment social, fie provocare spre escaladarea unor conflicte deschizătoare de noi piețe de desfacere a dispozitivelor de securitate, a armamentului sau a "know how"-lui specific, rezultatele la nivelul societății umane este la fel de dăunător.

Black out-uruile recente, din Spania, Portugalia sau Franța, care au restrâns accesul la resursele esențiale asigurate în cadrul societăților dezvoltate, precum curentul electric și apa, respectiv facilitățile oferite de acestea, au provocat ample mișcări sociale. Prezentul nesigur și viitorul și mai nesigur sunt cauzele unor comportamente schimbate în societate, asemănătoare cu lupta pentru supraviețuire. Dacă efectele se văd, cauzele directe asemenea, scoputrile acestor evenimente rămân adesea în umbră.

Criza de conștiință a omului contemporan - criză de sistem

Toate au legătură în natură, care funcționează ca un sistem, în el fiind integrat și omul. Dacă acesta nu gândește în perspectivă și nu ia deciziile echilibrat pentru binele prezent și viitor al întregului sistem, atunci efectele negative vin pe rând, apoi în cascadă și, posibil, fără posibilitate de predicție și corecție. 

"Efectul fluturelui", definind o lege a haosului, spune că o mică bătaie din aripi a unui fluture într-o zonă obscură de pe Terra, poate provoca, la un moment dat, printr-un lanț de consecințe, efecte importante în orice alt loc, oricât de îndepărtat ar fi de primul. În consecință, dacă s-ar cunoaște cu exactitate starea inițială a sistemului, atunci s-ar putea gândi cu predictibilitate consecințele oricărei modificări față de starea inițială a acestuia.

Desigur, este imposibil a se ști totul despre toate, chiar și cu ajutorul AI, pentru a se putea prevedea viitorul mediului și resurselor esențiale precum apa și aerul, dar consecințele anumitor acțiuni au fost verificate în timpul istoric și, privind efectele negative ce pot apărea astăzi sau mâine din cauza unor acțiuni trecute, unii ori nu vrem să le gândim/recunoaștem ori urmărim ca ele să se producă și să profităm de situație, oricare dintre situații indicând o lipsă de conștiință a omului contemporan, respectiv o criză de sistem a civilizației actuale.

Irina IOSIP

20 februarie: ZIUA MONDIALĂ A JUSTIȚIEI SOCIALE

20 februarie

ZIUA MONDIALĂ A JUSTIȚIEI SOCIALE

În anul 2007, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decretat data de 20 februarie ca fiind Ziua Mondială a Justiţiei Sociale, iar în 2008, Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat Declaraţia OIM privind justiţia socială pentru o globalizare echitabilă. Este o zi care conștientizează asupra egalității, a justiției și solidarității și amintește că fiecare dintre noi, prin gândul și faptele sale, poate contribui la o lume mai bună.

 

Agora în derivă

Suntem o țară mică comparativ cu altele de pe mapamond și medie la nivel european, dar mică prin modul în care ne apreciem pe noi înșine, românii. Suntem cunoscuți pentru mințile sclipitoare pe care le-am avut, oameni care și-au respectat obârșia, moștenirea culturală și pe cei care i-au precedat. Printre aceștia se numără și genialul Constantin Brâncuși, care a știut să simtă, să vadă și să înțeleagă spiritul profund al locului, pe care nu l-a negat ci l-a purtat cu mândrie și din care a edificat o artă nouă, majoră în istoria artelor, neegalată deja de un secol. A știut să vadă mai departe, tot mai departe, esența vie a frumosului universal. A știut să-i vadă, să-i recunoască și să-i prețuiască pe frații săi români ajunși în marea lume occidentală. Și-a creat propria ogradă țărănească în Paris, orașul luminilor. A fost selectiv în ceea ce privește prietenii apropiați români sau străini, dar celor rămași acasă a vrut le să le dăruiască suflet și spirit viu prin creațiile sale dar, poporul său, prin reprezentanții săi, nu le-a vrut 1;2, așa cum nu a vrut, la un secol distanță după confirmarea internațională a neegalabilul său geniu, nici achiziționarea lucrării „Cumințenia pământului”. Alături de alți creatori români, Brâncuși a fost negat ca frate român și geniu în același timp, de către însuși poporul său, familia sa de suflet, pe care l-a omagiat prin purtarea esenței lui spirituale și culturale în lumea întreagă.

Precum atunci și în cazul său, în societatea actuală românească, frate cu frate nu se apreciază, nu se înțeleg, nu se ajută ba chiar se invidiază și se urăsc. De ce oare, acest popor care a luptat secole împotriva asupririi străine, pentru a-și rezolva problemele interne apărute în societate, a apelat tot la străini: la protecția vecinilor de graniță, a porții otomane sau chiar la un rege străin? De ce românii vor să strălucească în ochii străinilor dar nu în ochii conaționalilor, a fraților lor de sânge?

Împotriva evoluției socioculturale firești, s-a ajuns la un primitivism de haită evidențiat de beligeranța teritorială și materială, incultură, de lipsa de empatie și înțelegere față de aproapele nostru. Se protejează în primul rând indivizi priviți ca entități independente de societate și nu aceasta din urmă și, în ciuda globalismului aclamat, se dă o importanță mai mare individului „special” decât colectivității, contrar unor norme de etică și morală socială integratoare, spre care aspirăm de secole.

În România de astăzi nu se mai poate da vina pe „greaua moștenire” sau pe forțele opresive totalitare. Este vorba despre ceva adânc înrădăcinat în caracterul și spiritul românesc, care se manifestă mai pregnant și mai distructiv ca niciodată, la numai o generație după decembrie 1989, căci nu mai sunt „îngrădiri” culturale, etice, morale, educaționale și nici măcar cele de bun simț elementar.

Lumina orbitoare „de aiurea” ne-a luat mințile iar acum ne ia și pâinea de la gură, căci ai noștrii nu mai gândesc pentru conaționalii lor ci pentru propria strălucire și bunăstare. Vor strălucire în fața străinilor, care nu pot (?) să vadă adevărul din spatele evenimentelor și nevoile locale.

În cele din urmă, dacă acum, aproape nu mai există proprietatea comună pentru a cărei perpetuare și bunăstare să luptăm cu toții, se aplică metoda „ce-i al meu este numai al meu și ce este al tău tot al meu este”.

Dar lucrurile nu se opresc aici, ci merg mai departe: ura, invidia și dorința de distrugere a fratelui de către frate a devenit scop și mod de viețuire.

În aceste condiții, se evidențiază o întrebare legitimă, înainte de orice analiză socioculturală științifică: ce șanse de supraviețuire are o societate în care fratele este dușmanul fratelui său, frații se urăsc, se sabotează reciproc, își fură unii altora bunurile și pâinea de la gură, sănătatea, speranța de viață și bucurie? Ce șanse are o societate în care delațiunea fratelui de către frate, la porțile străine, a devenit o practică și chiar un scop în sine? Ce șanse are o societate în care se rup legăturile de sânge, legăturile sociale și cele spirituale, în care valorile culturale moștenite sunt eludate dacă nu negate, în care fiecare este numai pentru sine și se asociază, oportunist, pe criterii materiale în grupuri elitiste?

Legile fizicii au demonstrat că ruperea coeziunii din cadrul unui sistem duce la distrugerea întregului, la fragmentarea și anihilarea valorii acestuia ca întreg.

Când agora este în derivă și lucrează chiar împotriva ei însăși, numai acei oameni frumoși și curajoși, prin coeziune și conlucrare, pot să-l împace pe frate cu fratele său și să aducă cunoaștere, iubire și speranță acolo unde sărăcia de toate felurile mutilează esența umană.

 

Irina IOSIP

 

1      Multe surse menționează că, în 1951, Brâncuși ar fi oferit statului român, pe gratis, atelierul din Paris cu toate lucrările ce le conținea, pe care însă acesta ar fi respins-o, în urma unei ședințe a Academiei Române prezidată de scriitorul Mihail Sadoveanu (fapt confirmată prin Procesul Verbal întocmit cu acea ocazie), categorisind arta sa drept decadentă și care nu ar ajuta cu nimic poporului român. Spre deosebire de alți biografi, Doina Lemny, doctor în istoria artei, fostă  muzeograf-cercetător la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris, specialistă în sculptura din  secolul XX și biograf recunoscut al lui Constantin Brâncuși infirmă oferta sculptorului ca atelierul său de la Paris să fie cedat statului român iar acesta l-ar fi refuzat.

2     Brâncuși a trimis gratis României schițele pentru sculptura de utilitate publică „Coloana infinitului”, la care birocrații români ai momentului (n.a. perioada comunistă) au răspuns că lucrarea nu corespunde cerințelor estetice ale statului. Mai târziu, sculptorul a ridicat coloana, la Târgu-Jiu, pe propria cheltuială, în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial.

 

Sara Pleșa Popescu: "ÎNTR-O LUME CARE A UITAT SĂ PLÂNGĂ, PĂPUȘILE ÎNCĂ ȚIN DOLIU"

 

ÎNTR-O LUME CARE A UITAT SĂ PLÂNGĂ, PĂPUȘILE ÎNCĂ ȚIN DOLIU

 

- MANIFESTUL DOLIULUI UITAT -

 

Există imagini care nu ar trebui să existe. O jucărie rămasă tăcută lângă trupul inert al unui copil. Un leagăn gol pendulând în vânt, acolo unde râsul a fost frânt. Aici nu mai e metaforă, ci realul dus la extrem – realul care începe acolo unde gândirea tace. Într-o lume în care apusul cel veșnic se frânge la pământ cu aprobări tăcute, rugăciunile nu mai au cupolă, nu mai au cer să le asculte.

Poți să crezi ce vrei. Să te îmbeți cu idealuri, cu dogme, cu reflexii în oglinda unei morale de împrumut. Dar faptele sunt mai limpezi decât orice discurs. Și ele nu pot fi dezmințite. Nimeni nu va mai reda viață acelui suflet. Nimeni nu va mai alina brațele goale ale părinților. Iar cei care ar fi trebuit să privească drept în rană, privesc în altă parte. Pentru că e mai comod. Pentru că e mai profitabil. Pentru că nu e al lor. Ce rușine de umanitate.

Nu sunt mamă, dar știu: a pierde un copil nu e o experiență, e o explozie care lasă lumea în bucăți.
Și uneori mă întreb – chiar dacă aș fi fost sănătoasă, chiar dacă viața mea ar fi fost întreagă – cum aș fi putut fi cu adevărat fericită într-o lume care acceptă absurdul ca pe o normă? 

E suficient să-ți pui lentile roz peste ochii aproape închiși și să declari că e pace? Realitatea nu cere părerea noastră. Ea e. Și e cumplită. În colțuri îndepărtate sau aproape de noi. În aerul rarefiat al marilor puteri, dar și în colbul tăcut al drumurilor de țară. Nedreptul nu se oprește la granițe.

Unora li se dă. Alții sunt lăsați pradă zarurilor aruncate în plictis. Exilul din viață nu face statistici etice. Uneori pare aleatoriu. Alteori pare doar un gest repetat din inerție până la uitare. Și nimic nu mai șterge asta. Nici timpul. Nici discursurile. Nici tăcerile. La fel cum nimic nu mai șterge alte tragedii uitate, înfășurate frumos în amnezia colectivă. Poate doar uitarea, da – acea formă de politețe a istoriei. Am devenit doar uitare.

 

Text și credit foto Sara Pleșa Popescu

artist plastic, critic de artă, scriitor
https://www.facebook.com/sara.kuki
https://www.facebook.com/SaraPlesaPopescu

 

 

- Fragment din Jurnalul tinerei creatoare Sara, aflată în grea și îndelungată suferință. Povestea ei o puteți citi pe paginile Facebook de mai sus. La strigătul ei de ajutor, cât încă poate fi auzit, cei care doresc să o să susțină, o pot face urmând indicațiile de pe aceste pagini.

 Artist plastic, Sara este absolventă a Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei și a unui master în Literatură Comparată. A debutat ca scriitoare și critic de artă în  reviste de cultură naționale precum "Tribuna", "Arta", "Steaua" și "Egophobia". Este autoare a două volume de poezie "Paper Cut" și "Retrospectiva rănilor" -

 

 

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (7)

 

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (7)

CAPITOLUL IV
 

Avocatul Poporului

 

ARTICOLUL 58

Numirea şi rolul
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică. 

 

ARTICOLUL 59

Exercitarea atribuţiilor
(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.

(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.


ARTICOLUL 60

Raportul în faţa Parlamentului
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. 

 

(extras din Camera Deputaților, https://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?id=339&idl=1&par1=2 

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (6)

 

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (6)

ARTICOLUL 45

Libertatea economică
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

ARTICOLUL 46

Dreptul la moştenire
Dreptul la moştenire este garantat. 

ARTICOLUL 47

Nivelul de trai
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
...


ARTICOLUL 51

Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

ARTICOLUL 52

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

ARTICOLUL 53

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.



CAPITOLUL III

 

Îndatoririle fundamentale
 

ARTICOLUL 54

Fidelitatea faţă de ţară
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.
 

ARTICOLUL 55

Apărarea ţării
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.
 

ARTICOLUL 56

 

Contribuţii financiare
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

ARTICOLUL 57

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

 

(extras din Camera Deputaților, https://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?id=339&idl=1&par1=2

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (5)

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (5)

CAPITOLUL II

 
Drepturile şi libertăţile fundamentale
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă
 

ARTICOLUL 23

Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ARTICOLUL 24

Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. 

 ARTICOLUL 25

Libera circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

ARTICOLUL 26

Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

ARTICOLUL 27

Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

ARTICOLUL 28

Secretul corespondenţei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

ARTICOLUL 29

Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

ARTICOLUL 30

Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31

Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică. 

ARTICOLUL 32

Dreptul la învăţătură
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

ARTICOLUL 33

Accesul la cultură
(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume. ...

...

ARTICOLUL 39

Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

ARTICOLUL 40
Dreptul de asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise. ...
...

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(extras din Camera Deputaților, https://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?id=339&idl=1&par1=2

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (4)

 

 

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (4)

TITLUL II
Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I
Dispoziţii comune


ARTICOLUL 15

Universalitatea
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

ARTICOLUL 16

Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

ARTICOLUL 17

Cetăţenii români în străinătate
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

ARTICOLUL 18

Cetăţenii străini şi apatrizii
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi
(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 19

Extrădarea şi expulzarea
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1) , cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.


ARTICOLUL 20

Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

ARTICOLUL 21

Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.


(extras din Camera Deputaților, https://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?id=339&idl=1&par1=2

 

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (3)

Constituția României (3)

ARTICOLUL 10

Relaţii internaţionale
România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

ARTICOLUL 11

Dreptul internaţional şi dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.


ARTICOLUL 12

Simboluri naţionale
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române".
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice. 

ARTICOLUL 13

Limba oficială
În România, limba oficială este limba română.

ARTICOLUL 14

Capitala
Capitala României este municipiul Bucureşti.

(extras - Camera Deputaților, https://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba1m)

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (2)

Constituția României

ARTICOLUL 5

Cetăţenia

 (1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.
(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

ARTICOLUL 6

Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

ARTICOLUL 7

Românii din străinătate
Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.

ARTICOLUL 8

Pluralismul şi partidele politice
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

ARTICOLUL 9

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale
Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

(extras - Camera Deputaților, https://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba1m)

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI (1)

 

Constituția României

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003
Modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003 , publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicata, art. 156). Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003 a fost aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003 si a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotarârii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei României. Constitutia României, în forma initiala, a fost adoptata în sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat în vigoare în urma aprobarii ei prin referendumul national din 8 decembrie 1991.

 

TITLUL I

Principii generale

ARTICOLUL 1

Statul român
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
 

ARTICOLUL 2

Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 3

Teritoriul
(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

ARTICOLUL 4

Unitatea poporului si egalitatea între cetateni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

 

 

(extras - Camera Deputaților, https://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba1m)

 

Irina IOSIP: Manipularea timpului, un experiment social?

MANIPULAREA TIMPULUI, UN EXPERIMENT SOCIAL?

- Vreme de câteva luni din ultima perioadă, unele rețele de socializare nu au permis afișarea datei publicării postărilor -

Pentru început, iată un exemplu cât se poate de edificator privind evenimente relativ recent încheiate în 2023: articole și postări despre pandemia de SARS-CoV-2 s-au rostogolit în ultimele 3-4 luni, în social-media, fără a se eticheta momentul postării, astfel că nu s-a putut înțelege dacă am fost, suntem în pandemie sau va urma una. Deși, practic, pandemii au fost și vor mai veni. Dar starea continuă de suspans legată de pericolul pandemiei rămâne și se răspândește în toate direcțiile, amenințător, apocaliptic chiar, deoarece nu ne mai putem raporta corect la o realitate prezentă, aceasta constituind veriga dintre trecut și viitor. Nu ne-am mai putut asocia unei logici a desfășurării cronologice a evenimentelor. Timpul s-a dorit a fi fragmentat, logica începutului și sfârșitului desfășurării evenimentelor fiind destructurată. 

 

Timpul, în ciuda imaterialității sale, cel puțin din punctul de vedere actual al nivelului nostru de cunoaștere și acceptare, este, în sens unic, continuu curgător. Iar noi oamenii, ființe finite din punct de vedere temporal, ne aflăm în raport de determinare față de de a patra dimensiune a spațiului nostru, timpul. Fiecare dintre noi, ca ființe limitate la o perioadă existențială foarte redusă, trăim prin marcarea curgerii timpului cu secunde, minute, ore, zile, luni și ani asociate unor evenimente trăite într-un fel sau altul.

Omul își desfășoară activitatea marcând temporal evenimentele, fapt ce îi dă o anume siguranță a adevăratei produceri a evenimentelor, având o anumită cauzalitate și scop previzibil, într-o anumită ordine și cu anumită localizare. Lipsind aceste marcaje, se pierde esența evoluției individuale și a societății, iar valorizările se perturbă deoarece omul acționează conform unor reevaluări continue, a comparației între evenimente, momente, stări trecute și prezente, în ordinea apariției și desfășurării lor. Dacă ordinea / cronologia acestora este perturbată atunci și ordinea interioară a sinelui este perturbată.

 

Precum în exemplul de mai sus, pe unele dintre rețelele de socializare, postările nu au mai fost datate, acestea nemaiputând fi regăsite în ordinea apariției lor. Dispariția raportării la timp a evenimentelor a dus la o primă destabilizare care a generat incertitudinea, stările psihice determinate de evenimentele și momentele malaxate temporal variind de la incertitudine și neliniște la angoasă și, ca urmare, ajungând la dezinteresul indivizilor față de prezent și viitor.

Fără o structurare a evenimentelor trecute omul își pierde țelurile - scopurile, clădite pe baza ordinii temporale a evenimentelor interioare și exterioare sinelui, care ar marca și produce o evoluție.

Se pierde timp prețios în a recupera și aranja temporal evenimentele, astfel că oamenii își pierd capacitatea de a acționa la momentul oportun, în sensul logic și benefic fiecăruia. A te întreba secundă de secundă „care a fost primul oul sau găina”, în cursul firesc al vieții de zi cu zi, devine obositor, frustrant iar traiul dificil.

Așadar, omul ajunge în imposibilitatea adaptării la condițiile impuse în viața reală, care apar a fi când noi când vechi, când trecute când viitoare, pierzând logica desfășurării evenimentelor și a faptelor ca o consecință a acestora. Atâta vreme cât omul nu știe dacă a depășit anumite situații, bune sau rele, va rămâne ancorat într-o buclă a timpului, nu va ști unde se află și când, nu va putea să planifice nimic, nici să-și mențină scopurile în viață. Se va constata, în cele din urmă, o lipsă a progresului individual și social.

Prin lipsa marcajelor temporale sau redistribuirea lor în mod aleatoriu în spațiul media și prin căutările multiple necesare, se distrug ordinea și logosul interior. Ca urmare se pierd verigile logice necesare evoluției, ori logica și ordinea sunt legate de legile care guvernează viața, în planul, chiar și minuscul, al omenirii așa cum o știm sau o percepem noi. Logica evoluției se bazează pe ordine temporală.

Un alt exemplu edificator. Legislația oricărei țări urmează fapte și întâmplări indisolubil legate de marcaje temporale. În momentul în care omul nu mai știe între ce limite să se desfășoare, în societate va apărea dezordinea, iar frustrarea generată de penalizările impuse de lege va fi greu sau imposibil de suportat de cei care nu înțeleg de ce sunt sancționați. De aici se întrevede care ar fi posibila urmare: distrugerea unor vieți omenești la propriu și figurat, anarhia, distrugerea societăților așa cum le avem acum.

Un val de informații, repetate la nesfârșit într-un unume interval de timp, au permanentizat evenimente care altfel au fost singulare, izolate dar care, în genere, nu influențează în bine starea societății. Astfel, a fost generalizată neliniștea și s-a produs o dezagregare a societății în indivizi izolați, fiecare cu propriile lor concluzii, decizii și scopuri care, în cele din urmă nu au putut fi armonizate în societate cu logica evenimentelor și a desfășurării lor. Ceea ce nu a realizat pandemia decât parțial, a accentuat social media: o distanțare socială și o alienare socială.

 

Au fost permanentizate nesiguranța, stările confuzionale, neliniștea, frica, angoasa, frustrarea, stări din care se poate ieși cu greu sau chiar de loc. Iar un om nesigur este vulnerabil, maleabil, mai ușor de influențat și direcționat, mai supus.

Nevoia oamenilor de siguranță și stabilitate fizică, socială, psihică, materială este esențială. Oamenii au nevoie de confirmări, de apreciere și susținere, din partea semenilor și a societății. În lipsa acestora, oamenii se vor îndrepta spre ocultism, astrologie și se vor îndepărta de trăirile specifice prezentului și cele autentice spirituale. În aceste condiții apar falși profeți iar oamenii își pierd capacitatea de a înțelege prezentul și realitatea , devenind sclavii acestor profeți sau moderatori ai vieților lor private.

Manipularea timpului înseamnă manipularea informației, unul dintre rezultatele finale posibile fiind mistificarea istoriei: evenimentele nu sunt prezentate în ordinea lor cronologică sau unele dispar și sunt înlocuite cu altele, care nu s-au produs niciodată. Atunci apare minciuna, care nu scuză, nu este scuzabilă dar poate deveni o armă de nimicire a culturii, științelor și a spiritualității, a moralității și eticii de la toate nivelurile și în toate domeniile de activitate în societatea actuală.

 

În cele din urmă se poate pune problema manipulării unei mari mase de oameni, care nu a știut, nu știe sau nu va ști ști când, cum și de ce apar anumite evenimente care le influențează viața. Ca urmare, nu va fi posibilă o previzionare a viitorului și nu se vor mai putea atinge scopurile legate de bunăstarea fizică, psihică sau, nici individual nici ca societate.

La nivel global, așa cum se poate manifesta în rețelele de socializare, pe termen lung, manipularea timpului poate influența și determina chiar schimbări majore la nivel planetar, în ceea ce privește sănătatea, securitatea și viața fiecărui individ în parte și a tuturor laolaltă.

Dacă, în contextul globalizării, cu cele de mai sus se asociază și incertitudinea apartenenței la o națiune, la un grup, gen, sistem socio-economic, unui sens al curgerii vieții, atunci tabloul apocaliptic se poate considera a fi în plină desfășurare în cadrul unei societăți dezagregate, gregare, uniformizate acultural, lipsită de scopuri și țeluri spirituale și, în ansamblu, lipsită de motivație și de putere creatoare. 

 

Deoarece nu lipsa de spațiu media sau economia de mijloace și timp poate fi cauza acestor schimbări în social-media ne putem întreba care a fost scopul acestei alterări a informației cauzate prin lipsa marcajelor temporale ale postărilor.

Ca o concluzie, în lipsa unei certitudini a cauzelor și a intențiilor care au generat o manipulare a timpului și informațiilor, ne exprimăm speranța și dorința ca teoriile catastrofice expuse mai sus să nu se confirme niciodată și nicăieri în această lume... chiar dacă istoria ne indică unele precedente.

 

Irina IOSIP

Prea mult sau prea puțin? Prea devreme sau prea târziu?

PREA MULT SAU PREA PUȚIN? PREA DEVREME SAU PREA TÂRZIU?

 

Conform The New York Times, Grecia va restricționa vizitele de croazieră datorită supraaglomerării cu turiști a insulelor sale. Într-o țară în care turismul reprezintă cheia economiei (o cincime din producția economică națională), prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis adoptă o tendință europeană de reglementare mai strictă a turismului, în condițiile în care Grecia, cu istoria sa grandioasă și salba sa de insule cu peisaje exotice feerice reprezintă ținta a milioane de turiști, cu preponderență europeni, a promovat, până acum, un turism lejer și celor de condiție financiară medie sau chiar redusă.

Se pare că afluxul aparent nesfârșit de turiști din ultimii ani a provocat neplăceri la nivel local în unele dintre cele mai populare destinații, de aceea premierul grec a propus o serie de măsuri menite să reducă unele efecte ale aglomerației în creștere. Modificările includ creșteri importante ale taxelor de andocare pentru navele de croazieră pe unele dintre cele mai populare insule ale Greciei și limite ale sosirilor zilnice ale acestora. Regulile urmăresc să reducă presiunea pe care industria turismului o pune asupra comunităților locale și, datorită impactului social, să răspundă unei respingeri a supraaglomerării sau afectării mediului în alte câteva destinații importante.

Argumentația aduce în atenția publicului noile evenimente și reglementări impuse în marile zone turistice europene: Veneția a introdus o taxă de intrare de 5 euro în anumite zile și vizitele se fac cu programare, localnicii din Barcelona au ajuns să protesteze exasperați de numărul prea mare de turiști, Amsterdam a redus la jumătate traficul de croazieră până în anul 2026.

NY amintește de faptul că 33 de milioane de persoane au vizitat anul trecut Grecia, conform declarației Băncii Naționale grecești, iar cifrele au crescut cu încă 15,5% în prima jumătate a anului 2024.

Conform oficialului grec citat, restricțiile ar urma trendul european, printre motivele invocate fiind și scăderea nivelul chiriilor impus de numărul mare de vizitatori, de numeroasele construcții noi care reduc sursele de apă necesare pe insule, de impactul aglomerării asupra mediului și de supradimensionarea infrastructurii, care nu pot fi suportate de comunitățile locale în condițiile reale actuale.

Presa amintește și de reacția rezidenților de pe o insulă, în mumăr de aproximativ 15.000, care, într-o zi deosebit de aglomerată din iulie a.c., au fost îndemnați de oficialii locali să rămână acasă pentru a face loc celor 17.000 de vizitatori așteptați.

Alături de facilitățile financiare create pentru localnici, în Grecia sunt anunțate majorări de taxe, precum: taxele de debarcare ale vaselor de croazieră (de exemplu, creșterile vor fi, în Santorini, care este cea mai populară destinație de croazieră din Grecia, având 1,3 milioane de vizitatori de croazieră anul trecut, de la 35 cenți la 20 euro), taxele hoteliere și de cazare, precum și reducerea dezvoltării infrastructurii cu case de vacanță.

Privind din altă perspectivă, aceste măsuri pot fi asociate și altor tendințe europene recente, printre care: căderea economică generală și îngrădirea intrării pe la granițele terestre în unele țări (vezi Germania și Austria) - deci reducerea liberei circulații europene și reducerea valului de imigranți provenind din Africa sau Asia.

Cauze ale situației de cădere economică în Comunitatea Europeană sunt și recenta pandemie, care a secat financiar statele și populația dar și suprapopularea, în special a orașelor, cu imigranți fără posibilități financiare și calificare profesională, provenind din țări cu nivel sociocultural scăzut, care impun obiceiuri și culturi ce devin majoritare în țările europene.

Este de la sine înțeles că, este necesar ca fiecare țară să-și protejeze populația indigenă prin orice căi și mijloace posibile, care să îi asigure siguranță financiară, materială și spirituală. Statele europene înțeleg, cu întârziere, că facilitățile și libertățile excesive oferite unor mari mase de oameni inclusiv imigranți vin cu responsabilități și mari eforturi financiare și chiar pierderi ale propriilor valori culturale și sociale. De exemplu, acolo unde populația locală nu se mai regăsește în cultura diferită devenită majoritară, devine instabilă ori cedează moral și spiritual puțin câte puțin și regresează socio-cultural. În loc de a se consolida și asigura pentru populația locală un nivel de viață ridicat, regulile impuse cu forța în Comunitatea Europeană au produs modificări cu efect negativ: viața s-a scumpit și a devenit nesigură, calitatea socio-culturală cunoscută și apreciată ca atare s-a destrămat, valorile naționale au fost subminate, empatia oamenilor a fost înlocuită de neîncredere, frică, nesiguranță iar uneori, respingere, au fost generate tensiuni sociale. Acum se înțelege că, ceea ce este prea mult, prea repede și impus cu forța, fără consultarea largă și informarea corectă a populației, fără studii care să cerceteze implicațiile deciziilor Comisiei Europene, devine nociv, distructiv, dezbinator: siguranța și nivelul de trai au scăzut, cultura și spiritualitatea s-au degradat, stabilitatea populației și libera circulație a persoanelor și a valorilor culturale au de suferit, pacea și unitatea europeană devin chestionabile. Nici persoanele venind din afara UE nu se mai simt confortabil și, poate, nu consideră că evoluează conform așteptărilor. Recent, Spațiul Shenghen pare să nu mai fie agreat de țările care l-au produs și promovat până acum. Puterile politico-economice s-au reconfigurat și polarizat. S-au deschis sau redeschis supapele nemulțumirilor, care proliferează și își lărgesc spațiul de influență. Rezolvarea conflictelor pe căile clasice se arată a fi o iluzie.

Oare măsurile ce se iau în prezent în spațiul Uniunii Europene se dovedesc a fi prea mult sau prea puțin? Este prea devreme sau prea târziu pentru a se mai putea rezolva ceva? Ceea ce s-a estimat a fi un disconfort temporar de adaptare și acceptare ne transformă ca UE, oare, în ceva chestionabil „prin a fi sau a nu mai fi”?

Irina IOSIP

Ioan BRATILOVEANU: "Câteva reflecții despre dezvoltarea persoanală și relația ei cu Frumosul"

 

Câteva reflecții despre dezvoltarea personală și relația ei cu Frumosul

Dezvoltarea personală (care ar include vorbitul în public, educația financiară, managementul timpului, inteligenta emoțională etc.) e bună și folositoare, ar fi însă mult mai bine dacă s-ar cultiva în mod conștient și valorile estetice autentice din viața noastră, adică Frumosul: exprimat prin artă, muzică, poezie etc., fără de care nu există o dezvoltare armonioasă și completă și nici măcar nu poate fi vorba de pretenții de spiritualitate!

Cam toți înțeleg prin dezvoltare personală să devii mai eficient, cu bani fără număr și să îti atingi obiectivele. Care obiective? Tot materiale, desigur: smartphone-ul, tableta, BMW-ul, Mercedes-ul, pantofii și hainele de firmă, excursia în Dubai, Bitcoin-ul, banii, prosperitatea și „libertatea financiară”. Excesul de confort, care devine un scop în sine, dăunează grav sănătății mintale și duce la lenevirea spiritului!

Nu există dezvoltare personală completă fără dezvoltarea a gustului estetic!
Din păcate, putini dintre oamenii prosperi financiari din România se preocupă și de latura estetică a dezvoltării lor. Nu mă refer la cei de azi care cumpără arta din snobism, ca „investiție”. În general, oamenii care aveau bani acum 200, 300 sau 600 de ani erau oameni rafinați, cunoscători de artă, iubitori de muzică și literatură, adevărați mecena ai artelor și culturii. Așa-numita dezvoltare personală cuprinde nevoile umane din piramida lui Maslow, care este însă incompletă pentru că nu menționează explicit nevoile estetice și spirituale autentice care se află de fapt în vârful piramidei!

Aș dori să mai adaug un singur lucru: măsura dezvoltării unei societăți este dată nu de progresul tehnologic ci de realizările în domeniul culturii și de spiritual, iar prosperitatea financiară nu trebuie să fie un scop în sine, ci ar trebui folosită pentru a-ți face viața mai Frumoasă. Trăim acum o epocă de decadență când banul a devenit, din păcate, un scop în sine. Din nefericire, societatea din România, după 1990, a fost manelizată în mare măsură, și la propriu și la figurat.

Aspectul estetic este important pentru simplul motiv ca peste 90% din informații le primim prin intermediul văzului, asta o spun oamenii de știința. Deci, ceea ce este urât sau Frumos în exteriorul nostru ne va influenta pozitiv sau negativ starea interioara. Un exemplu mai clar: în Italia, Anglia și Elveția nu poți schimba culoarea acoperișului sau a fațadei casei după bunul plac, ci trebuie să se încadreze în gama cromatică din jur. La noi s-a construit în ultimii 30 de ani haotic, în dulcele stil mioritic manelizat și astfel, peisajul urban din multe localități din țară este deseori pestriț și dizarmonios. Cauza? Nu a fost vorba de lipsa banilor ci de lipsa de interes și educație față de aspectul estetic. Ne place sau nu, gradul de civilizație al unui popor este dat și de acest aspect.

Fără cultivarea unor valori estetice autentice, omul este condamnat să penduleze între planul de jos al instinctelor animalice și lumea rece, a intelectului și a tehnologiei digitale, care ne dezumanizează, ne robotizează.

Din păcate, realitatea tristă este că elita financiară, politică și intelectuală de azi nu mai este atât de interesată ca în trecut de promovarea unor valori estetice autentice.

Din păcate, astăzi, spațiul vizual este acaparat de cinema si fotografia digitala, internet, tablete și telefoane. Din acest motiv pictura propriu-zisă a fost devalorizată masiv. Iar așa-zisa elită financiară și politică nu mai este interesată de promovarea / susținerea Frumosului. Mai este ceva: prea multă tehnologie digitală l-a înstrăinat pe omul contemporan de natură, de el însuși și de Divinitate. Sensibilitatea / inima lui prin urmare s-a răcit... de aici criza.

Pictura (la fel și muzica) înseamnă de fapt să te exprimi pe tine însuți... Adică, când cineva pictează ceva, nu poate falsa nimic ci își exprimă propriile sentimente.
Ca artist / muzician nu poți minți sau păcăli pe alții... nu poți ascunde emoțiile dinlăuntrul tău.
Astfel, există o diferență importantă între muzică și pictură pe de o parte și avocați, jurnaliști, cei din mass media, politică, religie, spiritualitate și dezvoltare personală - pe de altă parte . Toți cei care folosesc arta oratoriei / public speaking nu au neapărat nevoie să fie autentici, să vorbească din proprie experiență sau să fie sinceri. E suficient să aibă o bună abilitate oratorica pentru a fi convingători sau pentru a-i manipula pe alții. O mare parte dintre aceștia vorbesc adesea despre lucruri pe care nu le-au experimentat personal absolut deloc.

Un aspect interesant: pe măsură ce s-a dezvoltat tehnologia și a crescut interesul oamenilor pentru ea, în aceeași măsură a scăzut interesul pentru pictură; toți doresc ca ecranele telefoanelor, tabletelor și televizoarelor să fie cu calitate și rezoluție cât mai mari... iar pictura a devenit tot mai simplă, simplistă, simplificată, mai facil de executat, mai abstractă și... cu „rezoluție” minimă. Asta se poate observa începând cu arta de la 1890 încoace. Sunt și excepții, dar tot mai puține, din păcate. Cauza? Fiecare apreciază doar pictura / muzica cu care „rezonează”.

...Un om superficial -caracteristic societății de consum actuale- poate aprecia doar o pictură / piesă muzicală lipsită de consistență. E mai ușor de ascultat o manea decât o muzica de Bach, care este mult mai greu de „digerat”.

Din ceea ce am observat eu dar și alți colegi pictori cu care mai discut, cei mai câștigați în treaba asta cu arta - sunt cei care vând pensule, culori, materiale și mai puțin pictorii. Care este cauza? Simplu: lumea nu mai apreciază pictura în general, nu o mai consideră drept valoare, pentru că tot spațiul vizual a fost invadat în ultimele decenii de imaginea digitală, printuri, cinematografie, youtube, internet, facebook... toate acestea au condus direct sau indirect la devalorizarea masivă a picturii propriu-zise. Ce consideră lumea drept valoare: Mercdes-ul, BMW-ul, smartphone-ul, tableta, laptopul, pantofii și hainele de firmă, distracția și manelele. Societate de consum... care consumă pâine și circ.
 

O pictură sau o piesă muzicală de calitate este greu de făcut dar și greu de digerat de privitor pentru că presupune un anumit nivel de cultură și sensibilitate.

Ioan BRATILOVEANU
Licență în Istorie – Filosofie, U.S.V. din Suceava
Master în Istorie - Protejarea, valorificarea și conservarea Patrimoniului
Pictor bisericesc

 

În căutarea Paradisului...

 

"În căutarea Paradisului",  Irina IOSIP

Liviu Stănilă, România: "Filozofi de ieri și de azi"

 

Liviu Stănilă, România, "Filozofi de ieri și de azi", culori de apă, 21x29,7cm

 

 

15 aprilie, ZIUA MONDIALĂ A ARTEI

 

Începând cu 2012, "ZIUA MONDIALĂ A ARTEI", sărbătorită în fiecare an la 15 aprilie, celebrează contribuţia artei şi artiştilor la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale. A fost declarată prin iniţiativa "Asociaţiei Internaţionale de Artă", în cadrul Adunării generale din 2011, de la Guadalajara, Mexic.

Asociaţia Internaţională de Artă (IAA/AIAP) este o organizaţie nonguvernamentală (ONG), asociată oficial cu UNESCO, din care fac parte artiști din diverse domenii ale creației. IAA a fost înființată în 1952, la Veneţia, pe baza declarațiilor a peste 20 de guverne şi multe asociaţii de artişti din 19 ţări care au dorit formarea unei asociaţii internaţionale cuprinzătoare.

De "Ziua mondială a artei", sunt sărbătorite domeniile creative precum: arhitectura, pictura, sculptura, muzica, literatura, dansul și cinematografia.
 

Data amintește, astfel, de pictorul, sculptorul, arhitectul, inginerul, omul de știință, inventatorul şi umanistul italian, LEONARDO DA VINCI (n.15 aprilie 1452 - d. 2 mai 1519, v. https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci), vizionar cunoscut în lumea artelor și științelor. Leonardo  da Vinci este considerat ca fiind complet diferit de savanți precum Isaac Newton sau Galileo Galilei, el căutând să integreze arta cu știința în cel mai pur spirit renascentist (Frtijof Capra).

În timpuri când omenirea se scindează în profesii și preocupări din domenii din ce în ce mai înguste de specializare, dictate de dezvolatarea rapidă a științelor și tehnologiilor, o abordare de tip renascentist a tururor acestor domenii, pare să aducă beneficiul bunăstării spirituale și culturale, care să împlinească ființa umană și să permită evoluția societății în parametrii de coerență, echilibru, etică și, nu în ultimul rând, morală.

 În sensul celor de mai sus, ni se pare firească apropirea tuturor creatorilor și practicienilor din deversele domenii ale științei și culturii (arte vizuale, muzică, literatură, arhitectură, teatru și cinematografie, istorie, sociologie, psihologie, științele exacte, istorie, sociologie etc.) unii de alții și
toți de ARTE.

 

INVITAȚIE

Așadar, îi așteptăm, pe cei care doresc, să-și exprime gândurile / statementul prin răspunsul, de maxim o pagină, la întrebarea:

"CE ÎNSEAMNĂ ARTA PENTRU DUMNEAVOASTRĂ?"

Artiștii vizuali sunt rugați să alăture trimiterii și imaginea unei lucrări semnate.
Textele și imaginile se vor trimite pe adresa
Revistei "Salt & Pepper": salt.pepper.m@gmail.com.

 

Irina IOSIP

Salt & Pepper Magazine

 

Controlul norilor, o problemă economică, ecologică și militară, de interes mondial

 

29 martie este „Ziua Internațională a Norilor”. Este o inițiativă lansată de fostul avocat Mathieu Simonet care a propus includerea norilor ca sit al patrimoniului mondial UNESCO. Astfel, se recunoaște importanța norilor în domenii precum ecologie, economie și militară.

„France Culture”, citând informații difuzate pe podcastul „Le Biais” de Bernard Weber, confirmă, încă o dată, dacă mai era cazul, existența și practicarea de ani buni a controlului climei de către numeroase state de pe mapamond, prin influențarea precipitațiilor. Dacă la începuturi (aprox. 1946) s-a pornit de la experimente ale producerii ploii prin însămânțarea norilor, în scopuri ecologice, în anii ce au urmat, metodele au evoluat o dată cu scopurile propuse.

America a făcut experimente în anul 1946 prin însămânțarea norilor cu particule de iodură de argint, care, ajunși în vaporii de apă aia cestora, aglomerează particulele de apă și formează particule suficient de grele încât să formeze ploaia. Metoda cu iodura de argint este poluantă și toxică, chiar dacă este invocată dispersia substanței pe arii largi, cantitățile devenind insignifiante pe unittea de suprafață. Substanța era dispersată din avioane și rachete.

Chiar și la noi, în perioada de după 1960 au avut loc experimente, în zona Ploieștiului, cu scopul de a opri grindina asupra zonelor viticole, dar,nstalațiile nu au rămas în funcțiune. 

Ulterior, influențarea norilor a fost utilizată și în scopuri militare precum în: Franța – operațiunea AVERSE (1954), în războiul din Indochina pentru a îngreuna avansarea armatei comuniste, în lupta de la Diên Bien Phu și America – proiectul POPEYE, în războiul din Vietnam (1966), prin care s-a intensificat artificial puterea musonului, pentru a îngreuna transportul trupelor comuniste.

Proiecte mai ample, care influențează și alte state, au fost declanșate în China, spre exemplu, prin înființarea unui centru de control al vremii folosind zeci de mii de oameni pe platoul tibetan, cu funcționalitate din 2025, care ar trebui să controleze precipitațiile sub formă de zăpadă și ploaie în regiune. Dar, având în vedere cele peste zece surse de apă majore, care izvorăsc de aici și alimentează  mai multe state, acest proiect a produs îngrijorare și proteste oficiale în zonă.

Pentru desfășurarea în condiții climatice favorabile, a unor evenimente importante social-politice, anumite țări au recurs, și recurg în continuare, la influențarea norilor, precum China, cu ocazia Jocurilor olimpice (2008) sau înaintea unor evenimente cunoscute și Rusia, înaintea paradelor militare și a evenimentelor politice.


 

Dar, peste 50 de țări investesc, studiază sau utilizează influențarea norilor (controlul „cloud”), dintre care Australia, Maroc, India, Etiopia și Emiratele Arabe Unite, pentru combaterea deșertificării. În unele cazuri, aceste metode de a produce ploaie pe anumite areale statale, au produs nemulțumiri ale țărilor limitrofe, precum cazul Iranului, care a acuzat Emiratele Arabe Unite că „le-au furat ploaia”. 

Astăzi, Franța utilizează programul ANELFA (Asociația Națională pentru Studierea și Lupta împotriva flagelurilor atmosferice) pentru a controla și influența, în beneficiul agriculturii, ploaia și grindina.

Exemplele pot fi mult mai multe, dacă s-ar cunoaște programele și scopurile tuturor țărilor aflate în situații dificile climaterice sau implicate în conflicte armate. Extinzând analiza, se poate avansa ideea că, stăpânirea condițiilor climaterice a devenit un scop nu totdeauna umanitar, ecologic, economic, situație asupra căreia am fost avertizați de nenumărate ori de analiști socio-politici sau meteorologi. Fenomenul produce îngrijorare globală, mai ales pentru că tehnologia a avansat foarte mult, mână în mână cu științele, fiind sponsorizate și de entități statale și de altele private. 

Dealtfel, activarea în unele zone a producerii ploii, spre exemplu, destabilizează câmpurile de nori, producând în alte zone lipsa precipitațiilor sau, în cazurile necontrolate, fenomene meteorologice extreme și chiar cataclisme. Așadar, se impune a se acționa cu discernământ conform unei etici și a unor reguli generale agreeate la nivel mondial.

Un motiv recunoscut de îngrijorare, privind însămânțarea norilor, este metoda toxică cu iodură de argint. Dar și alte metode, mai noi, precum acțiuni asupra compoziției chimice a oceanelor sau influențarea stratosferei pot fi nocive faunei și florei de pe pământ, chiar pe termen lung.

Așadar, pentru protecția vieții pe terra, recunoaștem că inițiativa la nivel UNESCO ar fi necesar să se extindă asupra influenței, produse de oameni, asupra tuturor condițiilor climatice și de stare naturală a pământului, de orice fel ar fi ele (precipitații, vânt, compoziție și densitate atmosferă și apă, unde magnetice sau electrice etc.) și a metodelor utilizate, cu efect asupra tuturor entităților juridice și private.

Irina IOSIP

Daniele Zordan, Italy: "Salt & Pepper"

 

 

"Amabilitatea vecinilor", digital, 42x29,7cm, IS&PSAS Ed. 4

Liviu Stănilă, România: "Light and Shadow"

 

 

"Umbra", liner, 29x21, IS&PSAS ED. 4 / Prize  "Salt & Pepper Magazine"

 

 

Darko Drljevic, Muntenegru: "Light & Shadow"

 

Fără titlu, tehnică mixtă, IS&PSAS Ed. 4