Câteva reflecții despre dezvoltarea personală și relația ei cu Frumosul
Dezvoltarea personală (care ar include vorbitul în public, educația financiară, managementul timpului, inteligenta emoțională etc.) e bună și folositoare, ar fi însă mult mai bine dacă s-ar cultiva în mod conștient și valorile estetice autentice din viața noastră, adică Frumosul: exprimat prin artă, muzică, poezie etc., fără de care nu există o dezvoltare armonioasă și completă și nici măcar nu poate fi vorba de pretenții de spiritualitate!
Cam toți înțeleg prin dezvoltare personală să devii mai eficient, cu bani fără număr și să îti atingi obiectivele. Care obiective? Tot materiale, desigur: smartphone-ul, tableta, BMW-ul, Mercedes-ul, pantofii și hainele de firmă, excursia în Dubai, Bitcoin-ul, banii, prosperitatea și „libertatea financiară”. Excesul de confort, care devine un scop în sine, dăunează grav sănătății mintale și duce la lenevirea spiritului!
Nu există dezvoltare personală completă fără dezvoltarea a gustului estetic!
Din păcate, putini dintre oamenii prosperi financiari din România se preocupă și de latura estetică a dezvoltării lor. Nu mă refer la cei de azi care cumpără arta din snobism, ca „investiție”. În general, oamenii care aveau bani acum 200, 300 sau 600 de ani erau oameni rafinați, cunoscători de artă, iubitori de muzică și literatură, adevărați mecena ai artelor și culturii. Așa-numita dezvoltare personală cuprinde nevoile umane din piramida lui Maslow, care este însă incompletă pentru că nu menționează explicit nevoile estetice și spirituale autentice care se află de fapt în vârful piramidei!
Aș dori să mai adaug un singur lucru: măsura dezvoltării unei societăți este dată nu de progresul tehnologic ci de realizările în domeniul culturii și de spiritual, iar prosperitatea financiară nu trebuie să fie un scop în sine, ci ar trebui folosită pentru a-ți face viața mai Frumoasă. Trăim acum o epocă de decadență când banul a devenit, din păcate, un scop în sine. Din nefericire, societatea din România, după 1990, a fost manelizată în mare măsură, și la propriu și la figurat.
Aspectul estetic este important pentru simplul motiv ca peste 90% din informații le primim prin intermediul văzului, asta o spun oamenii de știința. Deci, ceea ce este urât sau Frumos în exteriorul nostru ne va influenta pozitiv sau negativ starea interioara. Un exemplu mai clar: în Italia, Anglia și Elveția nu poți schimba culoarea acoperișului sau a fațadei casei după bunul plac, ci trebuie să se încadreze în gama cromatică din jur. La noi s-a construit în ultimii 30 de ani haotic, în dulcele stil mioritic manelizat și astfel, peisajul urban din multe localități din țară este deseori pestriț și dizarmonios. Cauza? Nu a fost vorba de lipsa banilor ci de lipsa de interes și educație față de aspectul estetic. Ne place sau nu, gradul de civilizație al unui popor este dat și de acest aspect.
Fără cultivarea unor valori estetice autentice, omul este condamnat să penduleze între planul de jos al instinctelor animalice și lumea rece, a intelectului și a tehnologiei digitale, care ne dezumanizează, ne robotizează.
Din păcate, realitatea tristă este că elita financiară, politică și intelectuală de azi nu mai este atât de interesată ca în trecut de promovarea unor valori estetice autentice.
Din păcate, astăzi, spațiul vizual este acaparat de cinema si fotografia digitala, internet, tablete și telefoane. Din acest motiv pictura propriu-zisă a fost devalorizată masiv. Iar așa-zisa elită financiară și politică nu mai este interesată de promovarea / susținerea Frumosului. Mai este ceva: prea multă tehnologie digitală l-a înstrăinat pe omul contemporan de natură, de el însuși și de Divinitate. Sensibilitatea / inima lui prin urmare s-a răcit... de aici criza.
Pictura (la fel și muzica) înseamnă de fapt să te exprimi pe tine însuți... Adică, când cineva pictează ceva, nu poate falsa nimic ci își exprimă propriile sentimente.
Ca artist / muzician nu poți minți sau păcăli pe alții... nu poți ascunde emoțiile dinlăuntrul tău.
Astfel, există o diferență importantă între muzică și pictură pe de o parte și avocați, jurnaliști, cei din mass media, politică, religie, spiritualitate și dezvoltare personală - pe de altă parte . Toți cei care folosesc arta oratoriei / public speaking nu au neapărat nevoie să fie autentici, să vorbească din proprie experiență sau să fie sinceri. E suficient să aibă o bună abilitate oratorica pentru a fi convingători sau pentru a-i manipula pe alții. O mare parte dintre aceștia vorbesc adesea despre lucruri pe care nu le-au experimentat personal absolut deloc.
Un aspect interesant: pe măsură ce s-a dezvoltat tehnologia și a crescut interesul oamenilor pentru ea, în aceeași măsură a scăzut interesul pentru pictură; toți doresc ca ecranele telefoanelor, tabletelor și televizoarelor să fie cu calitate și rezoluție cât mai mari... iar pictura a devenit tot mai simplă, simplistă, simplificată, mai facil de executat, mai abstractă și... cu „rezoluție” minimă. Asta se poate observa începând cu arta de la 1890 încoace. Sunt și excepții, dar tot mai puține, din păcate. Cauza? Fiecare apreciază doar pictura / muzica cu care „rezonează”.
...Un om superficial -caracteristic societății de consum actuale- poate aprecia doar o pictură / piesă muzicală lipsită de consistență. E mai ușor de ascultat o manea decât o muzica de Bach, care este mult mai greu de „digerat”.
Din ceea ce am observat eu dar și alți colegi pictori cu care mai discut, cei mai câștigați în treaba asta cu arta - sunt cei care vând pensule, culori, materiale și mai puțin pictorii. Care este cauza? Simplu: lumea nu mai apreciază pictura în general, nu o mai consideră drept valoare, pentru că tot spațiul vizual a fost invadat în ultimele decenii de imaginea digitală, printuri, cinematografie, youtube, internet, facebook... toate acestea au condus direct sau indirect la devalorizarea masivă a picturii propriu-zise. Ce consideră lumea drept valoare: Mercdes-ul, BMW-ul, smartphone-ul, tableta, laptopul, pantofii și hainele de firmă, distracția și manelele. Societate de consum... care consumă pâine și circ.
Cam toți înțeleg prin dezvoltare personală să devii mai eficient, cu bani fără număr și să îti atingi obiectivele. Care obiective? Tot materiale, desigur: smartphone-ul, tableta, BMW-ul, Mercedes-ul, pantofii și hainele de firmă, excursia în Dubai, Bitcoin-ul, banii, prosperitatea și „libertatea financiară”. Excesul de confort, care devine un scop în sine, dăunează grav sănătății mintale și duce la lenevirea spiritului!
Nu există dezvoltare personală completă fără dezvoltarea a gustului estetic!
Din păcate, putini dintre oamenii prosperi financiari din România se preocupă și de latura estetică a dezvoltării lor. Nu mă refer la cei de azi care cumpără arta din snobism, ca „investiție”. În general, oamenii care aveau bani acum 200, 300 sau 600 de ani erau oameni rafinați, cunoscători de artă, iubitori de muzică și literatură, adevărați mecena ai artelor și culturii. Așa-numita dezvoltare personală cuprinde nevoile umane din piramida lui Maslow, care este însă incompletă pentru că nu menționează explicit nevoile estetice și spirituale autentice care se află de fapt în vârful piramidei!
Aș dori să mai adaug un singur lucru: măsura dezvoltării unei societăți este dată nu de progresul tehnologic ci de realizările în domeniul culturii și de spiritual, iar prosperitatea financiară nu trebuie să fie un scop în sine, ci ar trebui folosită pentru a-ți face viața mai Frumoasă. Trăim acum o epocă de decadență când banul a devenit, din păcate, un scop în sine. Din nefericire, societatea din România, după 1990, a fost manelizată în mare măsură, și la propriu și la figurat.
Aspectul estetic este important pentru simplul motiv ca peste 90% din informații le primim prin intermediul văzului, asta o spun oamenii de știința. Deci, ceea ce este urât sau Frumos în exteriorul nostru ne va influenta pozitiv sau negativ starea interioara. Un exemplu mai clar: în Italia, Anglia și Elveția nu poți schimba culoarea acoperișului sau a fațadei casei după bunul plac, ci trebuie să se încadreze în gama cromatică din jur. La noi s-a construit în ultimii 30 de ani haotic, în dulcele stil mioritic manelizat și astfel, peisajul urban din multe localități din țară este deseori pestriț și dizarmonios. Cauza? Nu a fost vorba de lipsa banilor ci de lipsa de interes și educație față de aspectul estetic. Ne place sau nu, gradul de civilizație al unui popor este dat și de acest aspect.
Fără cultivarea unor valori estetice autentice, omul este condamnat să penduleze între planul de jos al instinctelor animalice și lumea rece, a intelectului și a tehnologiei digitale, care ne dezumanizează, ne robotizează.
Din păcate, realitatea tristă este că elita financiară, politică și intelectuală de azi nu mai este atât de interesată ca în trecut de promovarea unor valori estetice autentice.
Din păcate, astăzi, spațiul vizual este acaparat de cinema si fotografia digitala, internet, tablete și telefoane. Din acest motiv pictura propriu-zisă a fost devalorizată masiv. Iar așa-zisa elită financiară și politică nu mai este interesată de promovarea / susținerea Frumosului. Mai este ceva: prea multă tehnologie digitală l-a înstrăinat pe omul contemporan de natură, de el însuși și de Divinitate. Sensibilitatea / inima lui prin urmare s-a răcit... de aici criza.
Pictura (la fel și muzica) înseamnă de fapt să te exprimi pe tine însuți... Adică, când cineva pictează ceva, nu poate falsa nimic ci își exprimă propriile sentimente.
Ca artist / muzician nu poți minți sau păcăli pe alții... nu poți ascunde emoțiile dinlăuntrul tău.
Astfel, există o diferență importantă între muzică și pictură pe de o parte și avocați, jurnaliști, cei din mass media, politică, religie, spiritualitate și dezvoltare personală - pe de altă parte . Toți cei care folosesc arta oratoriei / public speaking nu au neapărat nevoie să fie autentici, să vorbească din proprie experiență sau să fie sinceri. E suficient să aibă o bună abilitate oratorica pentru a fi convingători sau pentru a-i manipula pe alții. O mare parte dintre aceștia vorbesc adesea despre lucruri pe care nu le-au experimentat personal absolut deloc.
Un aspect interesant: pe măsură ce s-a dezvoltat tehnologia și a crescut interesul oamenilor pentru ea, în aceeași măsură a scăzut interesul pentru pictură; toți doresc ca ecranele telefoanelor, tabletelor și televizoarelor să fie cu calitate și rezoluție cât mai mari... iar pictura a devenit tot mai simplă, simplistă, simplificată, mai facil de executat, mai abstractă și... cu „rezoluție” minimă. Asta se poate observa începând cu arta de la 1890 încoace. Sunt și excepții, dar tot mai puține, din păcate. Cauza? Fiecare apreciază doar pictura / muzica cu care „rezonează”.
...Un om superficial -caracteristic societății de consum actuale- poate aprecia doar o pictură / piesă muzicală lipsită de consistență. E mai ușor de ascultat o manea decât o muzica de Bach, care este mult mai greu de „digerat”.
Din ceea ce am observat eu dar și alți colegi pictori cu care mai discut, cei mai câștigați în treaba asta cu arta - sunt cei care vând pensule, culori, materiale și mai puțin pictorii. Care este cauza? Simplu: lumea nu mai apreciază pictura în general, nu o mai consideră drept valoare, pentru că tot spațiul vizual a fost invadat în ultimele decenii de imaginea digitală, printuri, cinematografie, youtube, internet, facebook... toate acestea au condus direct sau indirect la devalorizarea masivă a picturii propriu-zise. Ce consideră lumea drept valoare: Mercdes-ul, BMW-ul, smartphone-ul, tableta, laptopul, pantofii și hainele de firmă, distracția și manelele. Societate de consum... care consumă pâine și circ.
O pictură sau o piesă muzicală de calitate este greu de făcut dar și greu de digerat de privitor pentru că presupune un anumit nivel de cultură și sensibilitate.
Ioan BRATILOVEANU
Licență
în Istorie – Filosofie, U.S.V. din Suceava
Master în Istorie
- Protejarea, valorificarea și conservarea Patrimoniului
Pictor
bisericesc
Postări
