IN MEMORIAM 16-22 decembrie 1989

"Scara" / Irina Iosip, pastel și foiță de aur, 10x10cm

Când ARTA ajunge la esența umană atunci devine PUTERE: Valeriu MLADIN cu "Bestiar Politic III"

Valeriu Mladin
Bestiar Politic III
Curator Simona Vilāu
Vernisajul pe 17 decembrie 2019, orele 18.30
Galeria Új Kriterionm Miercurea Ciuc, (Str. Petőfi nr. 4)

Expoziții și vernisaje ianuarie - februarie 2020

Când GESTUL are CULOARE, SUNET ȘI LUMINĂ: apel de participare la proiectul cultural "1178? – GEST PENTRU EROI"

   1178? – GEST PENTRU EROI

Oficial, la Revoluție au murit 1178 de oameni, dar numărul nu este încă definitiv, multe dosare așteaptă și acum un verdict.

Proiectul 1178? – GEST PENTRU EROI vrea să reunească artiști din toate domeniile într-un demers simbolic de rememorare, documentare și recunoștință.

Invităm 1178 de artiști să se alăture proiectului nostru făcând un gest pentru o persoană dispărută. O lucrare plastică, un fragment de text, o secvență cinematografică, o bucată muzicală sau orice contribuție personală la gestul nostru împotriva uitării, având orice tema, dar legată, chiar și metaforic, de momentul decembrie 2019.

Un gest artistic simplu și discret care să ne aducă aminte de cei dispăruți în decembrie 1989 și poate, din memoria colectivă.

Gesturile artistice vor fi reunite în format electronic și prezentate sub formă de proiecții (plasme, tablete, proiecții video) desfășurate simultan în perioada 17-22 decembrie 2019 la sediile partenerilor-gazdă: Galateca, TNB, ArCuB, MNLR Crețulescu, CNDB, Muzeul Național Cotroceni (TBC).Pagina web a proiectului( Work in Progress) va funcționaca o arhivă-document a gesturilor și a eroilor cărora le sunt dedicate.

Proiectul este unul de tipul open call iar organizatorii vor lansa şi o listă de invitaţi, personalităţi ale culturii noastre, din ţara şi din diaspora.

Proiectul este unul cultural şi de atitudine civică, fără implicare politică.

Organizatorii îşi rezervă dreptul de a respinge aplicaţiile care aduc prejudicii de imagine evenimentului, organizatorului şi partenerilor.

Parteneri: Asociația 21 Decembrie, UNARTE, UNITER, TNB, Muzeul Literaturii Române, Galeria Galateca, ArCuB, Uniunea Compozitorilorși Muzicologilor, Centrul Național al Dansului București, Muzeul Național Cotroceni (TBC).

Proiect inițiat de Uniunea Artiştilor Plastici - Filiala Grafică și realizat cu sprijinul tuturor instituțiilor partenere, cu implicarea pro bono a artiștilor și a echipei de proiect.

Formularul pentru participarea la proiect poate fi descărcat

https://uap.ro/en/formular-de-inscriere-online-in-proiectul-1178-gest-pentru-eroi/

(mai multe detalii despre proiect in sectiunea "About" și în pagina https://www.facebook.com/GestPentruEroi/) 

Acesta, împreună cu lucrarea-gestul artistic se trimite către:

Anca Boeriu – ancagestpentrueroi@gmail.com // 0722 357 212

Ștefana Mărmureanu – stefana.1178@gmail.com // 0724 245 565

Termen limită pentru trimiterea aplicaţiei 10 decembrie 2019.

Echipa de proiect este compusă din: AncaBoeriu, Ştefana Mărmureanu, Ariadna Ponta, Maxim Trikhanov, Alexandru Simion-Boeriu şi Dragos Tudor.

- Comunicat -

Bobo Pernecky, Slovacia: "Somn"

 

Fără titlu, tuș, 25x35cm, IS&PSAS Ed. 3

Expoziții și vernisaje - decembrie 2019

Ultimele două zile pentru vizitarea personalei "TIMP și SPAȚIU" - autor Irina IOSIP, la "U" Art Gallery, București

Bobo Pernecky, Slovacia: "Human being"

 

Fără titlu, tuș, culori de apă, 25x35cm, IS&PSAS Ed. 2

 

Convocări expoziții: "Steaguri medievale imaginare 2020"

Expoziții și vernisaje octombrie - noiembrie 2019

Arta la intrare Editia a III-a: "Schimbare" în cadrul Noaptea Albă a Galeriilor (NAG) 2019

Insomiacul: "Timp și Spațiu" / Irina Iosip

"Timp și Spațiu" / Irina IOSIP, tehnică mixtă, 10x10cm

Jovcho Savov, Bulgaria: "Salt & pepper"

 

 

"All like very salty", tehnică mixtă, 29,5x42, IS&PSAS Ed. 2

Cristina VASILIU, o cronică întârziată despre un baroc cotidian

 

Imi amintesc de Cristina VASILIU, o artistă cu un adevărat potențial plastic, care gestiona o mică galerie de artă, „Atelier Cafe”, poziţionată pe Şelari: ironic, undeva între un magazin de animale vii şi unul de alămuri lucitoare.

O galerie mică, un loc de tihnă şi reculegere pentru privitor, precum puține locuri mai sunt în București, unde truda artistului iese la iveală prin lucrări de valoare. Aici tablourile îşi devoalează treptat secretele, sub o privire atentă, sfidând comoditatea „citirii” instant a înţelesurilor, caracteristică zilelor noastre.

Inedita apariţie pe simeze cu expoziția „Baroc 2011”, mi-a atras atenția atunci atât prin tematica și interpretarea contemporană cât și prin încadramentul mai încărcat.

O primă explicaţie a conceptului expoziţional a dat-o chiar autoarea: „Cred că o epocă este reflectată în artă, iar artistul este asumat spiritului epocii sale. Asta am încercat şi eu să pictez, să observ, să citez şi să critic valori / nonvalori contemporane. Lucrările mele sunt rodul unor convingeri şi ale unor constatări care au ca referinţă contemporaneitatea şi noile mituri citadine: maşina, telefonul mobil, ipad-ul...mituri care au devenit dimensiuni ale luxului, repere cu ajutorul cărora individul societăţii contemporane se identifică. Epatarea şi opulenţa devin principalele mijloace de expresie...
Decadenţa, obsesia de a ne înconjura de lux sunt pretexte pentru picturile mele şi pentru plăcerea reinventării picturii ca mijloc de expresie. Astfel, fiecare lucrare este o atitudine, este o lume, o poveste care se conturează în jurul aceluiaşi subiect - spaţiu: un interior de BMW, Bentley, Rolls...” 

În lucrările Cristinei Vasiliu influenţa barocă se conturează prin densitatea şi complexitatea compoziţiei şi detaliului, însă modernitatea lucrărilor este dată şi de ineditul şi aproape nefirescul alăturării unor elemente compoziţionale, de originalitatea temei, de simbolistica utilizată, ca şi de ironia subtilă, dar omniprezentă.
Obiecte sau personaje cu valoare de simbol, fiecare fiind amplasat într-o poziţie bine studiată, sumează în imagini complexe un ansamblu solid-coerent, oferind maximul de efect şi informaţie necesară. Culorile sunt dense, vii, strălucirea lor însă este bine temperată de spaţiile de trecere ce neagă orice posibilitate de agresiune vizuală - zone în care pâlpâie pe alocuri, delicate griuri colorate sau tonuri vegetale.

În consonanţă cu ideea propusă, personajele şi obiectele sunt adesea statice, blocate fiind într-o poziţie fotogenică, rămase parcă în afara spaţiului şi timpului, dar căldura vibrantă a culorilor, optimismul ce reiese din fiecare tuşă şi idee sugerată şi ironia gentilă dinamizează compoziţiile asigurând un confort psihic şi spiritual privitorului.

Personajul uman apare numai în mod excepţional în cadrul lucrărilor, prezenţa acestuia însă se subânţelege, el fiind cauza şi destinatarul final al mesajului.

Depăşind principiul esteticii ce se impune la asamblarea lucrării în ramă, autoarea merge mai departe şi completează ideatic unele compoziţii „îmbrăcându-le” în rame modelate din mătăsuri sau catifele sofisticate, oferind privitorului un surprinzător baroc contemporan.

Este o bucurie a execuţiei şi o implicare emoţională în fiecare tablou rar întâlnite, care conferă o altă dimensiune lucrului împlinit, într-un plan spiritual ce depăşeşte blocajele sau asperităţile personale.

 

Îmi amintesc cu plăcere locul dar și artista și îmi propun să le mai caut pe amândouă. Oare le mai găsesc aici, și oare, atmosfera mai este aceeași? Sau voi găsi numai cafenele în care tolănesc alene tineri prosperi și indiferenți privitori la frumusețea artei? 

Irina IOSIP

   

Bucharest International Print Biennale "Crossing Borders"

See the last edition on https://www.facebook.com/bucharestprintbiennale/photos/a.286499294866137/1217315598451164/?type=3&theater

Bienala internațională de gravură mică Graphium - Timișoara, 2019

Gabriel RUSU, România: "Love"

 

Gabriel RUSU, "Love", acuarele/carton

 

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (3)

 2. Cercetarea artistică, mod de cunoaștere și de producere a cunoașterii (continuare)

(...) În acord cu faptul că o expoziție trebuie să fie de asemenea recunoscută și evaluată ca un posibil rezultat al cercetării, alături de performance-uri, lucrări de artă, intervenții artistice etc., în contextul unei manifestări pluraliste a cercetării și a rezultatelor ei, se estimează că „academiile de artă sunt potențiali aliați ai cercetătorilor în studii culturale, care preferă formatele academice neconvenționale pentru prezentarea cercetărilor lor”.1

Deci, scopul cercetării artistice, din punctul de vedere al îmbunătățirii calității vieții, este același cu cel al artei, atât că pornește de la premize obiective și respectă adevărul.

Rezultatul cercetării artistice nu impune obligatoriu un public numeros, ci atenția asupra concluziei cercetării, care nu exprimă neapărat un adevăr imuabil și poate sugera, uneori, răspunsuri multiple.

Creația provine din cunoaștere dar și produce cunoaștere. Privind cunoașterea, Janneke Wesseline face diferența între a vedea și a ști să vezi: „a ști înseamnă să vezi...diferit”2. În acest context precizează: „utilizarea formelor vizuale în domenii precum antropologia și sociologia utilizarea formelor vizuale drept indicatori cruciali culturali care necesită analiză și critică”3. Acestora li se adaugă încă multe domenii ale cunoașterii, dintre care psihologia care utilizează forme, culori, luminozitate sau dinamică în domeniul său specific de cercetare și analiză sau practică, sau, mai recent, neurologia și algebra topologică - prin care au fost generate imagini virtuale dinamice foarte complexe, simulând funcționarea creierului, de la excitarea prin diverși stimuli până la luarea deciziei, evidențiind structuri foarte complexe ale legăturilor din cadrul rețelelor de neuroni (rețele descrise prin geometria discretă, cuprinzând poligoane multidimensionale și goluri) care, după luarea deciziei, intră în colaps. Imaginea acestor structuri modelate matematic revelează ceva ce nu poate fi văzut, încă, prin nici o modalitate, având în vedere imposibilitatea practică de a separa straturile de neuroni unele de altele. Nu trebuie uitat nici rolul artei în terapiile prin artă sau în industriile creative.

Reconstituire a legăturilor între neuroni, în actu.epfl.ch, URL: https://actu.epfl.ch/news/scientists-discover-hidden-patterns-of-brain-activ/accesat în 30.01.2019

Procesul creației artistice trebuie să fie un proces dinamic, continuu, cu acumulări experiențiale, care să cuprindă arii largi și schimbările în timp și spațiu - conform celor spuse de Mary Jane Jacob4. Acestea pot fi evidențiate și obținute prin diverse forme de artă sau amestecuri de artă cu non arta. Aceste modalități de cunoaștere este necesar a fi păstrate în forme cât mai multe, variate, provenind din toate culturile posibile. Așadar o unificare a formelor de artă, a temelor sau a atitudinilor, nu numai că nu pare să fie posibilă în societatea contemporană, dar nici nu este utilă umanității, care are nevoie de cantitate și diversitate pentru a selecta și păstra experiențele pozitive, necesare progresului societății. În sensul acesta poate fi văzută și necesitatea cercetării artistice. Marco De Michelis, citând pe Franco Rella, menționează: „adevărul este foarte fragil, pluralitatea de limbaje (ale artei) și motivațiilor lor este cea mai puternică armă pe care o deținem împotriva tancurilor și buldozerelor care doresc să niveleze diferențele, să reducă gândurile la unul singur, să ne aresteze nu numai trupurile, dar și mintea”5.

O cercetare artistică prin artă, open-mind, foarte amplă și complexă, implicând un colectiv important, numeroase cunoștințe științifice din varii domenii (fizică, economie, politică, istorie, jurnalism, arhitectură, sociologie etc.) poate fi considerat și proiectul jurnalistei Hitto Steyerl, „Is the Museum a Battlefield?”6, prezentat la The 13th Istambul Biennial (2013). Pe temeiul morții dramatice, trecute în anonimat, a prietenei sale jurnaliste sud americane, în pustietățile zonei de conflict Gaza, Steyerl revelează legătura ascunsă dintre artă și puterea financiară și politică, concretizând-o, simbolic, print-un simplu glonț. Sponsorizarea a permis o cercetare jurnalistică, științifică și artistică dificilă, riscantă politic și, posibil, îndelungată. Aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla fără umbrela protectoare a unor instituții, fie ele și culturale, ceea ce demonstrează că, cercetarea de anvergură necesită resurse financiare importante, un colectiv multidisciplinar mare, având toată dotarea necesară. Este un caz tipic în care este necesară, chiar este obligatorie mediatizarea rezultatelor cercetării, tema fiind de interes pentru umanitatea întreagă. Dar, nici în acest caz nu se poate eluda faptul că sponsorizarea sau susținerea financiară sau materială poate implica interese străine de artă sau rolul și scopul acesteia.

Cercetarea artistică poate fi efectuată de un singur cercetător sau de un grup, mai mare sau mai mic, compus din cercetători de diferite profesii, printre care și artiști, componența staff-ului depinzând de temă și rezultatele scontate. De profesionalismul și deschiderea acestora, bineînțeles că depind și rezultatele.

Cel mai des se deschide o cercetare atunci când se ivește o necesitate de moment sau de perspectivă, se dorește dobândirea de noi cunoștințe și / sau aprofundarea unora, se caută confirmări sau infirmări teoretice sau practice sau se dorește obținerea unui produs performant prin mijloacele cercetării sau relevant pentru societate. Așadar tema poate fi impusă de către un mandatar sau sponsor sau poate fi la alegere - în activități de mai mică amploare, impuse sau auto-impuse. Impunerea temei cercetării implică aproape automat niște interese din partea celui care o impune. Aceste interese sunt cele care direcționează cercetarea, impun anume reguli și decid dacă rezultatele acesteia se fac publice sau nu, dacă se sistează sau se continuă cercetarea, ce se întâmplă cu rezultatele cercetării și căror scopuri vor servi acestea. Aici intervin, din nou, responsabilitatea și problemele de etică și morală, deoarece rezultatele unei cercetări ar trebui să devină bunuri publice prin aducerea lor la cunoștința publicului, dacă nu se încalcă diverse reglementări sau interese de stat, sociale și umanitare, sau chiar individuale, cum am mai precizat mai înainte.

Sigur că o cercetare artistică demarată de artiștii înșiși sau de asociații ori ONG-uri au o mai mică șansă de a aborda și promova teme cruciale ale umanității, societății sau culturii, având în vedere interesele lor și posibilitățile financiare sau științifice de a le susține. De aceea, importanța și interesul cercetării artistice se orientează spre cercetarea la nivelul macro-entităților financiare, politice, sociale private sau ale statului.

În acest sens, este de cel mai mare interes promovarea și producerea de proiecte de cercetare artistică la nivelul instituțiilor de învățământ academic, care au și instrumentele și cunoștințele și, eventual, mijloacele pentru a face acest lucru. Dacă cercetarea artistică a devenit o prioritate în vest prin anii '90, la noi este numai la începuturile sale. Încă se caută o racordare la experiența vestică și a se crea baza teoretică și organizatorică sau instrumentală necesară cercetării artistice. Factorul uman există atât din punctul de vedere al studenților dispuși în a face cercetarea cât și al cadrelor didactice pregătite pentru îndrumarea lor teoretică și practică în acest domeniu.

Voința politică de a implementa cercetarea artistică în învățământului academic românesc a fost exprimată deja, creându-se cursuri specifice privind cercetarea artistică și compartimente specifice organizării, coordonării și monitorizării la nivel de universități.

Lumea generală a artei s-a sesizat și ea asupra necesității cercetării artistice, astfel încât, se organizează întruniri pluridisciplinare, mese rotunde, workshop-uri, conferințe și alte evenimente, promovate de / și în mediul academic sau de către diverse organizații specializate pe arta emergentă sau pe cercetarea artistică. Pentru medierea acestor acțiuni și a cercetării propriu-zise, s-au formulat și platforme on-line și site-uri specializate.

Ca forme de promovare a cercetării și a rezultatelor acesteia, s-au publicat și se publică articole în jurnalele culturale, dar mai important, în reviste și pe platforme specializate în lumea întreagă, ceea ce face să se adune laolaltă informația și cercetătorii, într-un spațiu specializat, de încredere și de actualitate. Una dintre problemele care se pun în acest moment este aceea a evaluării rezultatelor cercetării și acordarea unei credibilități crescute a unora față de altele. Crearea unor indexuri precum în cercetarea științifică s-ar putea să nu aibă o relevanță deosebită, deoarece arta lucrează într-o zonă mai fluidă, a sensibilității umane și a spiritualului, care nu se supun canoanelor contabilicești. Părerile fiind, însă, împărțite privind relevanța academică a revistelor internaționale de cercetare artistică tip 'peer-revieved' precum 'Art & Research', se poate spune că, publicarea de cărți sau articole, eseuri sau critică în ziare și jurnale cu caracter mai general este considerată a avea un caracter aproape academic.

În cele din urmă, căutând a vedea dacă vreuna dintre laturile cercetării artistice, teoria sau practica, în procesul cercetării sau ca rezultat al ei și chiar în procesul de învățământ, are vreo relevanță mai mare una față de cealaltă, se poate spune că echilibrul produce efectele maxime în contextul cultural actual. Una fără cealaltă nu poate exista în contextul diversității și multitudinii de manifestări socioculturale actuale, dezvoltări științifice și tehnologizări, necesităților de adaptare rapidă la schimbările în curs. 

Irina IOSIP

1Dieder Lesage, op. cit. p.7
2Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 85
3Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 86
4Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), Art as a Thinking Process, Ed. Università Iuav di Venezia & Ed. Sternberg Press, Veneția, Italia, 2013, p. 102-103
5Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), op. cit. p. 68
6Hitto Steyerl lecturer, Is the Museum a Battlefield, film, 2012, vmeo.org, URL: https://vimeo.com/76011774, accesat în 30.01.2019

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (2)

2. Cercetarea artistică, mod de cunoaștere și de producere a cunoașterii

Teoretizarea practicii artelor vizuale cuprinde o diversitate de poziții și perspective, dar, pentru a propune o teoretizare a practicii artistice ca cercetare, este necesară construirea unor structuri solide între teorie și practică, care să reveleze modul în care arta își poate asuma potențialul său ca formă creativă și formă critică sau de producție.

Lesage oferă o definiție lapidară dar destul de cuprinzătoare a cercetării: „Noțiunea de cercetare artistică presupune că practica artistică poate fi descrisă într-un mod mai mult sau mai puțin asemănător cercetării științifice. Prin urmare, un proiect artistic începe cu formularea, într-un anumit context, a unei probleme artistice, care necesită o investigație, atât artistică cât și actuală, într-o anumită problemă, care poate sau nu să ducă la o operă de artă, la o intervenție, performance sau o teorie, cu care artistul se poziționează pe sine privind problema artistică inițială și contextul acesteia”.1

Cercetarea artistică „permite o meta-reflecție mai generală pe teme care fac obiectul cercetării fundamentale în alte domenii. Impactul său se realizează printr-o combinație complexă de cuvinte și imagini care creează un efect indirect reflexiv radical diferit de orice reflecție văzută într-o anumită disciplină.”2

„La intersecțiile teoriei și practicii, în continuă dezvoltare a proceselor sale de cercetare, a metodelor și a formelor de cercetare de artă, cercetarea artistică este o nouă disciplină promițătoare, cu un potențial impact substanțial asupra altor discipline”3. În cest sens, se citează: „Câteva tendințe în metodologia și analiză critică care utilizează forme vizuale ca fiind motive centrale ale cercetării au apărut în ultimii ani în diferite discipline.”4 Dintre acestea, antropologia și sociologia utilizează forme vizuale ca indicatori necesari în analiză și critic, dar mijloace vizuale de expresie și comunicare pot fi, de asemenea, utilizate în cercetarea condiției omului în cadrul socio-cultural.

Domeniul cercetării artistice este larg și neomogen, variind de la o simplă integrare a unei idei filozofice, teorii sau informații științifice până la a reprezenta o metodă de cunoaștere și practică artistică bazată pe date științifice.

Dacă în celelalte domenii ale științelor exacte este greu a se practica cercetarea individuală, fiind necesare fonduri, condiții și spații speciale, investirea cu încredere în cazurile sponsorizate sau sub mecenat, varii cunoștințe din domenii conexe etc., în cercetarea artistică acest lucru este posibil și este practicat destul de des. Dealtfel, expozițiile personale și saloanele tematice de artă vizuală, pornesc de la cunoașterea asumată a fiecărui artist asupra temei și ajung să demonstreze viabilitatea acesteia, să ilustreze anumite aspecte ale acesteia sau să dea rezolvări asupra unor chestiuni impuse de temă, chiar dacă premizele și concluziile pot fi diferite și chiar contrare de la un artist, moment sau context la altul. Un astfel de „experiment” nu impune, în afară de cazurile în care a existat o cerință specială inițială, o metodă comună de cercetare. De altfel, expozițiile personale și saloanele tematice pot fi asociate cu cercetarea artistică prin artă.

Conform Sřren Kjřrup5, cercetarea artistică se poate produce asupra artei (precum istoria artei), pentru artă (dezvoltând tehnici ale artei) sau prin intermediul artei (prin procesul de creație artistică). Dacă primele două activități pot fi prestate și de non-artiști, ultima este o activitate specifică artiștilor. Funcție de tipurile cercetare artistică menționate variază și metodele de cercetare.

Cercetarea artistică o poate face și artistul însuși asupra propriei creații artistice, dar este greu ca acesta să fie un bun artist și un bun analist în același timp și în plus, să fie și un observator obiectiv al propriei creații. Monografiile de autor, însă, ar putea să se încadreze, cu destule reticențe, într-o cercetare asupra artei proprii, artistul cunoscând lucrurile ascunse în spatele lucrărilor sale. În general, astfel de lucrări apar sub medierea unui editor, co-autor sau narator, tocmai pentru a reduce subiectivismul sau a induce impresia de obiectivitate. Un specialist psiholog sau antropolog social, ar putea indica situațiile comune (șabloanele) sau speciale din cadrul creației artistului, ceea ce l-ar califica mai bine pentru cercetarea artistică, din acest punct de vedere.

Tot mai des în ultima vreme, mai ales după instalarea dominației artei conceptuale, artiștii fac curatoriat, critică de artă, abordează teoria artei și istoria artei sau jurnalismul cultural, într-un cuvânt cercetarea artistică asupra artei din perspectivă interpretativă.

Portretul lui Edmond Belamy, creat prin inteligență artificială

Adesea, munca sa obișnuită, curiozitatea sau dorința de a aduce ceva nou, îl determină pe artist să caute noi tehnici și materiale, să le adapteze pe cele vechi și să mixeze creativ tehnologii din cele mai noi cuceriri științifice, situație care l-ar încadra în cea de a doua categorie, a cercetării pentru artă. Cercetarea instrumentalistă (pentru artă) este, poate, cea mai la îndemâna artiștilor și cercetătorilor, mai ales acum, când rezultatele cercetării din multele domenii științifice și tehnologice sunt atât de diverse și numeroase și mai ușor de accesat, prin medierea internetului. Atelierul artistului este mediul în care se caută noi căi, metode, materiale pentru a produce artă, materiale neconvenționale, mergând uneori până la inovație. Cercetarea pentru artă intră în atribuțiile și competențele logice ale instituțiilor de artă, care dispun de instrumentarul educațional necesar și trebuie să dispună și de mijloacele necesare cercetării artistice, respectiv de asigurarea interesului industriilor implicate în producerea și valorificarea tehnicilor și materialelor din posibila utilizare artistică.

În practica și cercetarea artistică se pun adesea sub semnul chestionării practici și teorii artistice. Tehnicile artei digitale, nu mai sunt atât de noi, dar au devenit atât de ofertante ca performanțe vizuale, ușor de manipulat și distribuit încât au acaparat atenția cercetătorilor din varii domenii. Astfel că, cercetători din grupul francez Obvious au reușit să creeze o inteligență artificială (încă rudimentară), care să genereze un desen6 cu un anume aspect artistic. Sigur, realizarea tehnică este remarcabilă, dar desenul nu captează atenția inițiatului prin ceea ce poate face un artist uman, să creeze și să transmită prin arta sa, inefabil și spirit. Programul nu a reușit să creeze un concept, ci a realizat un desen prin copieri și verificări repetitive, în raport cu originalele (15.000 de portrete din secolul al XX-lea), păstrând în structura vizibilă a desenului rețeaua de puncte specifică. Toate cele specificate, confirmă, că acesta ar putea fi considerat un eșec din punctul de vedere al unei cercetări artistice.

Ca produse ale cercetării performative se pot enumera: expozițiile, performance-urile, artefactele artistice, albumele, iar dintre cele ale cercetării pentru artă, studiile și publicațiile științifice, publicațiile în diverse medii de factură generală sau specializate etc.

Cercetarea creativ / performativă (prin artă), însă, este în România la început de drum. Și ca orice domeniu nou al artei, suscită interesul la toate nivelurile: individual, asociații, grupuri sau instituționalizat. În acest sens, se remarcă intensificarea și determinarea de a implementa cercetarea artistică în instituțiile universitare de arte, mai ales la nivelul studiilor masterale și doctorale, în același timp cu teoretizarea - prin identificarea unui aparat tematic, a unui limbaj specific, a cadrului organizatoric și a unor produse ale acestui tip de cercetare,

Prin specificul activității și menirea lor, artiștii, în general, dar și artiștii cercetători lucrează pentru public și își prezintă rezultatele cercetării în spațiul public.

În ziua de azi mulți artiști consideră că arta lor este un fel de cercetare, ceea ce nici nu este departe de adevăr, având în vedere genul artei conceptuale, atât de accesată astăzi, bazată pe concept și pe procesul producției și nu pe obiectul artistic.

Sigur, conceptul unei lucrări contemporane include o analiză a unei situații sau idei și contextul în care se produc acestea, pe baza cărora se produce obiectul sau evenimentul artistic . Acestea din urmă trebuie să aparțină temei, să apară ca urmare a unui proces de producere, să justifice demersul, să aducă ceva nou ideatic, estetic, spiritual etc. Dar cercetarea artistică, înseamnă mai mult, a produce efecte pozitive stabile în societate, de ameliorare sau evoluție a condițiilor de trai, inclusiv a condiției spirituale, cognitive, etice sau morale, a indivizilor și comunităților. Arta are un caracter de modelare a societății, cercetarea având în acest scop o atitudine proiectivă.

Creația artistică prin artă implică o anume personalizare a cercetării, care ține de un ansamblu compus din cultura, personalitatea, stăpânirea tehnicilor, mediile și genul de artă implicată.

Față de cercetarea epistemologică, cercetarea artistică poate implica o abordare științifică dar și una artistică specifică, adică un exercițiu mai liber al imaginației, atitudine afectiv-cognitivă, mijloace de analiză mai imprecise și o comunicare publică specifică, implicând limbajul propriu al artelor (formă, culoare, lumină, sunet, dinamicitate, spațialitate etc.), plus interpretativitatea sub diversele ei forme.

Cercetarea presupune și o metodă care variază funcție de domeniul de cercetare, dar în toate cazurile, trebuie să respecte aceleași principii de investigare legate de formularea întrebărilor și răspunsurilor, care trebuie să dovedească răspunsurile la întrebări. Față de cercetarea descrisă la începutul acestui demers, încadrabilă într-o metodă științifică, se poate defini cercetarea obținută pe cale artistică, care presupune, personalizarea de care vorbeam mai înainte și uneori, utilizarea unor mijloace imprecise de cercetare.

Cercetarea artistică trebuie să respecte legi și norme (generale sau pe domenii de cercetare, legiferate sau normate, internaționale sau naționale, norme interne sau impuse de societate), inclusiv cele de etică și morală, atât în cadrul procesului cercetării cât și privind finalitatea acestuia. Conceptele precum etica și morala, însă, variază funcție de mulți factori, printre care: context geo-politic, sociocultural, cutume, legislația în vigoare, moment istoric etc., de aceea este necesară adecvarea la acestea. Unele dintre cerințele ce țin de etică sau/și morală aplicabile și în cercetarea artistică sunt: nu trebuie să fie lezate interesele participanților la cercetare, ale beneficiarilor sau ale indivizilor sau ale comunității, nu trebuie să fie atinse subiecte sensibile în societatea respectivă, trebuie să respecte proprietatea intelectuală, să se protejeze și să nu divulge date personale, să respecte secretul informațiilor, datelor și a rezultatelor parțiale sau finale ale cercetării, să respecte drepturile omului, să nu facă discriminări de gen, religie, vârstă, etnie etc. 

 

Irina IOSIP

1Dieder Lesage, Who's Afraid of Artistic Research On measuring research output, în Art&amp, Research, a Journal of Ideas, Contexts and Methods, vol. 2, Nr. 2, Spring 2009, p.5
2Janneke Wesseling (Ed), op. cit., p.13
3Ibidem
4Ibidem, p.86
5 Michael Biggs and Henrik Karlsson Editors, The Routledge Companion to Research in the Art's, Routledge Taylor & Francis Group, Londra și New York, 2011, p.25
6George-Andrei Cristescu, O pictură creată de Inteligenţa Artificială s-a vândut cu 432.500 de dolari. Este însă artă?, în adevărul.ro, URL: https://adevarul.ro/cultura/arte/un-portret-creat-inteligenta-artificiala-s-a-vandut-cu432000-dolari-insa-arta—1_5bd390d6df52022f75e644e7/index.html, accesat în 30.01.2019

Bobo Pernecky, Slovacia: "Human being"

 

Fără titlu, tuș, culori de apă, 25x35cm, IS&PSAS Ed. 2