DESPRE IUBIRE, DIN GRAFICA SATIRICĂ INTERNAȚIONALĂ

 

DESPRE IUBIRE, DIN GRAFICA SATIRICĂ INTERNAȚIONALĂ 

Ce înseamnă iubirea?

Este eternă sau trecătoare, condiționabilă sau condiționează?
Este întotdeauna bună sau corectă?

Se poate pierde, se poate câștiga? Se poate vinde, se poate cumpăra? Iubirea se devalorizează?

Ce este mai bine, să iubești sau să fi iubit? 

A devenit o curiozitate, o extravaganță, un simplu cuvânt?

 

... Sunt atâtea întrebări care au nevoie de un răspuns!

 

 

1st INTERNATIONAL ART EXHIBITION OF LOVE / Bucharest, Romania

 

Artiștii membri ai juriului

 

"Susținem că este esențială, alături de calitatea desenului și a ideii, corectitudinea acesteia din urmă, raportată la realitate, echilibru și echitate, dar asta este o altă poveste în povestea noastră. Sunt implicate aici judecăți greu de aplicat când este vorba de o atât de mare diversitate, precum în astfel de expoziții.

Tema expoziției, atât de generoasă, a deschis porțile unei comunicări frumoase și sper, fructuoase, între cele mai diferite caractere umane, culturi, grade de cunoaștere, sexe și chiar vârste. Se regăsesc idei comune, abordări novatoare, similitudini în exprimare dar și diferențe notabile atât din punct al concepțiilor și ideilor cât și al nivelului de încărcare emoțională sau ideatică. 

În intenția noastră nu a fost de a aduce neapărat lucrări noi în spațiul expozițional ci idei esențiale, care aseamănă și care diferențiază artiștii și culturile din care provin. Fiecare lucrare, însă, relevă amprenta personală a artistului, unică, care îl definește și deosebește de tot ceea ce este în jur, și aici putem spune că avem colecționate o bogăție de amprente artistice și umane. 

Iubirea este unică pentru fiecare dintre noi, căci poate fi altceva, altcumva, pentru altcineva sau altceva și altfel, altcândva, ... Iubirea poate fi mărunțită, verificată, analizată. Chiar reasamblată tot iubire este, numai că este altfel, poate pentru altcineva, poate altcâtva, poate altcumva, din alt motiv... Sunt atâtea feluri de iubire câte persoane și ființe sunt pe lume.

Hmm ... iată o întrebare la care oamenii de știință, religiile, culturile din decursul civilizației nu au reușit să răspundă: să fie, oare, iubirea un atribut propriu numai speciei umane? În marea ei aventură, iubirea, în accepțiunea cea mai des întâlnită, este un sentiment uman vis-à-vis de semeni, animale, plante, pe scurt, de viață. Și mai mult, iubirea este un sentiment necesar, indispensabil pentru existența vieții și menținerea calității ei."

Extras din Comunicat, Irina IOSIP
Organizator & Curator al INTERNATIONAL ART EXHIBITION OF LOVE, BUCHAREST
Fondator & Editor al „Salt & Pepper” Magazine

 

Artiștii premiați

 

ZIUA MONDIALĂ A PROPRIETĂȚII INTELECTUALE, 26 aprilie

 

26 APRILIE

 

 ZIUA MONDIALĂ A PROPRIETĂȚII INTELECTUALE

 

 

 Cerând smerit, să fiu eu în toate"© Irina IOSIP

 

- carte obiect -

varianta printată a cărții, la prima versiune, prezentată alături de originalele lucrărilor la

EIBAB EUROPEAN BOOK ART BIENALLE EXHIBITION BUCHAREST 2015

texte și imagini după originale, Irina IOSIP

ARTE și SOCIETATE #1, o nouă revistă culturală independentă

 

 FOTO-Jurnal

 

ARTE și SOCIETATE #1: Mihai MOLDOVANU, tapiseria în sincretismul artelor

 

PORTRET DE ARTIST

Salonul European de Bandă Desenată, ed. a3-a, București

REFORMA MixNight, Carol 53, București

REFORMA MixNight, Film, comics, discuții, petrecere
Vineri 15 noiembrie 2013, 20.00
@ Carol 53 București
FB event: https://www.facebook.com/events/552914061451064
 
ora 20.00 Ferma animalelor (subtitrat)

"Animal Farm" este un film de animație britanic, produs în 1954 de Halas and Batchelor, bazat pe romanul omonim, alegoric și distopic, scris de George Orwell, și publicat în 1945. Orwell spunea că reflectă evenimentele care au condus la Revoluția Rusă din 1917 și apoi la era Stalin și creearea Uniunii Sovietice. Filmul a fost finanțat de C.I.A. Halas & Batchelor erau producătorii filmelor de propagandă pentru Guvernul Britanic.
Durata: 81 min.
Proiecție cu scop educațional.
Proiecția va fi urmată de discuții libere pe tema propagandei, a mecanismului politic și politica esteticii.
 
ora 21.30 Lansarea revistei de comics "GREAT SNAKE"
Great Snake este o revistă lunară de bandă desenată care doreşte să invadeze spaţiul european. Vrem să creăm un colectiv dedicat formării unui stil consistent Românesc, însoţit de o platformă de recrutări şi workshopuri. Great Snake va aduce pe piaţă o revistă, dar scopul nostru este să creăm o umbrelă pentru banda desenata alternativă care doreşte să lase în urmă fanzina şi să devină un roman grafic sau un single issue de succes. Revista este fondată de Andrei Cotruț/Krank.
http://greatsnake.geeknet.ro/
 
ora 22.00 Disco Shit Party cu DJ Susu & Bonjour Bonsoir
DJ Susu, pe numele său real Suerte Afortunado, este unul dintre cei mai cunoscuți DJ cubanezi. Havanez de origine și axat pe disco el a dărâmat cluburile de dans din Cuba, dar și din SUA sau Europa. Îndrăgostit ireversibil de La Bionda sau Ssion, ne promite o seară disco de mare angajament și o reprezentare a free musical style.
Bonjour Bonsoir s-a născut pe 6 ianuarie 1990 în Bucuresti. Începuturile sale au fost influențate de street art/graffiti aflându-se într-o continuă evoluție. Sound-ul său este static și repetitiv, influentat de Kraftwerk, TC Studio și alții. În seturile sale folosește diverse sample-uri din filme/povești vechi românești.
http://soundcloud.com/bonjour
Intrarea liberă.
Un eveniment organizat de Sorin Florea & Andrei Cotruţ.
REFORMA este un mijloc de comunicare al unei comunități distincte. Reforma este transformare pentru a obține progres. Reforma permanentă este progres continuu.
Citiți mai mult pe:
www.re-forma.ro
www.facebook.com/REFORMAcommunity
www.instagram.com/reformacommunity
www.twitter.com/REFORMAco
Un eveniment susținut de:
Carol 53
casacarol53.wordpress.com
Recomandat de:

Pavilion
www.pavilioncenter.ro
Bucharest Biennale
www.bucharestbiennale.org

- comunicat -

O carte-album de referință: "Stilul National în Artele Vizuale. Artele decorative", autor Maria Camelia Ene

Evenimentul, de la Palatul Șuțu, ocazionat de lansarea pe piață a volumului, a reunit specialiști în domeniu, precum: Prof dr. Adina Nanu, Dr. Cezara Mucenic, Prof. dr. Ioan Opris, Virgil Nitulescu - Director al Muzeului Taranului Roman și Arh. Madalin Ghigeanu, care au remarcat nu numai caracterul deosebit al volumului, din punct de vedere documentar și editorialistic, dar au apreciat și oportunitatea apariției acestuia, în contextul globalizării generale și a pericolului pierderii identității și valorilor naționale.

Cartea-album, bogat documentată tehnic și imagistic reprezintă sinteza primei părți „Artele decorative" din teza de doctorat intitulată „Stilul National în Artele Vizuale” a istoricului Maria Camelia Ene ce aduce în spațiul public, într-o organizare și viziune personală o temă care ar trebui să ne preocupe pe toți, cei de astăzi și de mâine: cristalizarea, coerența și continuitatea stilului național în artele vizuale precum și particularitățile și originalitatea acestuia în contextul internațional.

Din filonul național, se știe, s-au inspirat dea lungul timpului numeroși plasticieni și arhitecți români, iar însuși Constantin Brâncuși l-a esențializat ca spirit românesc pur în opere magistrale.

Prezentările și discuțiile pe marginea subiectului, abordat din perspective diferite: al istoricului, al arhitectului, al oficialului administrativ, al profesorului, respectiv și nu în cele din urmă al autorului însuși, au adus un supliment informativ deosebit, o analiză aproape detaliată a lucrării, respectiv a perioadelor istorice acoperite de lucrare.

Lucrarea oferă o imagine complexă asupra activităților legate de artele vizuale, arhitectură sau meșteșug popular, pe o perioadă de peste 100 de ani, de la sfârșit de secol XIX, la perioada interbelică a secolului XX, inclusiv: pictura bisericească, ceramica artistică, costum, construcțiile ca spații de locuit, organizații, comerțul cu arte decorative în București, influențe, artiști, expoziții ș.a.m.d.

Publicația, sobră și elegantă, marcă a editurii NOI Media Print, se recomandă a fi de referință pentru demersuri ulterioare, fiind utilă deopotrivă specialiștilor în domeniu cât și colecționarilor, și este, în același timp, o lectură plăcută, lesnicioasă, pentru marele public.

 

Irina IOSIP

  

"Radu GABREA, Biografia unei opere", de Călin Stănculescu

Editura NOI Media Print deschide o nouă colecţie "CINEMAgrafica"

Seria biografiilor unor mari regizori români începe cu Radu Gabrea, cineast ce a lucrat în răstimp de peste 40 de ani fie în ţara mamei, Germania fie în ţara tatălui, România, sub două regimuri politico-sociale complet diferite dar şi în actualul regim de tranziţie prelungită.

„Este o încercare de a face dreptate” spune autorul volumului Călin Stănculescu, unui mare artist care a fost interzis vreme de peste 15 ani, care a dispărut din generice, referinţele de specialitate din cinematografia română, fapt ce a şters din memoria specialiştilor şi iubitorilor de artă cinematografică opera şi numele unuia dintre cineaştii români apreciaţi şi recunoscuţi internaţional.

Opera cinematografică de dinainte de 1989, cu filme precum: „Uşa” - 1966-1968, „Prea mic pentru un război atât de mare” - 1969, „Urmărirea” - 1970, „Dincolo de nisipuri” - 1973 – 1974, „Nu te teme Jacob” 1982, „ Un bărbat ca Eva” - 1984, „ Straniul obiect al iubirii” - 1987, „ Secretul peşterii de gheaşă” - 1989, a continuat  şi după 1990 cu filme precum „ Rosenemil – O tragică iubire” - 1993, „ Struma” - 2000, „Cocoşul decapitat”- 2007, „ Călătoria lui Gruber” -  2009 şi încă drumul continuă cu actualele proiecte.

 

După 1990, revenit în ţară, regizorul a putut să-şi continue opera şi să recurgă la reparaţiile necesare propriei opere, maltratate de legile comunismului, dar mai ales de „specialiştii” vremurilor.

Radu Gabrea este un artist complet, căci a regizat şi teatru („Cui îi e frică de Virginia Woolf” - 1996, „Maria Callas – La Divina” - 1997, etc.), şi documentare („Ultimele zile din viaţa Elenei Ceauşescu şi a lui Nicolae Ceauşescu”), şi operă,  şi seriale Tv, iar perioada 1964 – 1974 este legată definitiv de publicistică, prin analizele cinematografice referitoare la consacraţi ai cinematografiei mondiale precum Fellini, Vajda, Bergman, Antonioni, Hitchcock, ş.a.m.d.

Opera cinematografică a lui Radu Gabrea este complexă, profundă, duce dincolo de realităţile istorice, în căutarea libertăţii şi a unui mod de exprimare propriu, amprentat de dubla moştenire culturală familială.

Departe de glanţul dezlegărilor facile, de multe ori departe şi de tendinţele tematice şi cinematografice ale vremii, Radu GABREA a căutat în ghemul de date şi evenimente preexistente sau inventate, detaliul, evenimentul incipient, micile personaje şi întâmplări, generatoare de evenimente cu valoare istorică, tematică sau sentimentală.

La lansare:
Călin Stănculescu (stg.) şi Radu Gabrea (dr.)

„Radu GABREA, Biografia unei opere", de Călin Stănculescu, este o carte de artă în sine, în care detaliul biografic, istoric şi tehnic se află într-o simbioză perfectă cu prezentarea grafică de album de artă, lucru făcut posibil de autorul textului Călin Stănculescu şi specialiştii editurii: layout Irina Spirescu, editor Emil Stanciu, imagini Coş Aelenei, grafică şi DTP Irina Spirulescu, în coordonarea lui Arpad Harangozo.

Structura secvenţială a cărţii, având capitole distincte pentru fiecare domeniu de activitate, respectiv pentru confirmarea recunoaşterii internaţionale în domeniu, cu premii şi trofee obţinute de-a lungul timpului, defineşte omul şi opera în contextul filmografiei mondiale dar şi contextul social şi istoric al vremurilor.

O dată cu recenta lansare a volumului a fost lansat şi filmul biografic Radu Gabrea, realizat de Doru Doroftei, în care am apreciat apariţia autorului ca narator al propriilor evenimente şi documentarea cu numeroase imagini din arhiva personală a regizorului şi a filmografiei internaţionale.

 

Irina IOSIP

 

   

Memoria care nu te lasă să dormi, într-un dublu debut literar

Memoria oşteanului vieţaş, recaptată şi reconfigurată, capătă acum aspect fashion-literar într-o reconstituire interesantă a perioadei situată între 1939 şi 1996 (şi chiar mai mult). Sentimentele de filiaţie înnoadă simbolic experienţele complexe şi din varii domenii ale fiului Octavian Covaci - cunoscut grafician satiric, ce fac obiectul volumului „Rânduri drepte din vremuri strâmbe” cu cele trăite de tatăl său, Nicolae Cvaci, cuprinse în volumul „Zile de sudoare şi de sânge”. 

„Fire complexă, irascibil şi generos, totodată ironic şi drept cu semenii săi şi, mai ales cu subordonaţii, nu prea dus la biserică şi deloc aplecat spre concesii, într-o oarecare măsură genul răzbunător”, aşa il descrie pe scurt Dan Gîju pe ofiţerul de infanterie Nicolae Cvaci, devenit profesor la Academia Militară Generală şi, continuă: „Radiografiile lui Nicolae Cvaci au o forţă evocatoare pură, se vede clar că totul este trăit personal şi ars până la incadescenţă, mesajul fiind unul cât se poate de moral, de instructiv-educativ... ” 

(„Soldatul tuturor fronturilor - În loc de prefaţă”, Dan Gîju)

 „Artist grafic şi cineast, dar în primul rând ofiţer de carieră, Octavian Covaci atacă, iată, şi citadela literaturii militarilor, subiectul nefiind deloc unul dintre cele mai comode, din nicio perspectivă, fie şi dacă avem în vedre latura confesivă a naraţiunii sale unde oricine – dintre cunoscuţii săi, evident – poate intra în pânza de foc a mitralierei critice mânuită cu destulă dezinvoltură pentru un specialist al penelului, mai degrabă, decât al condeiului. Şi totuşi, abordate gradual, de la simplu la complex, cu intarsii ironic-umoristice, chiar vag politice – deşi acesta nu este tocmai terenul forte al autorului -, în mod cert însă cu finalitate în plan socio-moral, nu în ultimul rând al istoriei militare şi chiar a celei ce ţine de domeniul umorului grafic, povestirile lui Octavian Covaci se parcurg da capo al fine ca şi când ar fi vorba despre o carte de vacanţă, mai degrabă, agreabilă şi reconfortantă...”

(„În căutarea... posibilului imposibil - Un fel de prefaţă”, Bogdan Didescu).

"EUROPA", Revistă de literatură, artă, cultură şi tranziţie, lansată la Muzeul Naţional al Literaturii, Bucureşti

Pe 20 iulie a.c., a avut loc lansarea în România a Revistei de literatură, artă, cultură şi tranziţie "Europa", editată de românimea din Novi Sad, Serbia. Apariţie semestrială în 170 pagini şi DVD, editată în condiţii grafice deosebite, sub conducerea Editorului Şef Pavel Gătăianţu, poet, prozator, artist multimedia şi jurnalist.
 

Fiecare număr este dedicat unei anume teme, cu articole în limba română, engleză şi sârbă, atent selectate şi documentate.
 

Sub girul un consiliu ştiinţific multidisciplinar, activitatea revistei se desfăşoară în domenii diverse, printre care: social-politic, literatură, arte vizuale, istorie, muzică.
 

Iată câteva dintre articolele celui mai recent număr:
 

Petar Atanacković - „Reproducţia stagnării: elitele politice şi sitemul de educaţie în Serbia”,
Milan Ivanović - „Responsabilitatea elitelor sociale în procesul de tranziţie”,
Cristina Păiuşan Nuică - „Comunism, postcomunism şi elite”,
Cristian Pătrăşconiu – „Elita românească şi linşajul public”
Petar Tomici - „Românii din Voivodina la începutul secolului XXI”
Diana Vrabie - „Reabilitarea spiritualităţii”
Ciprian Vălcan - „Metafizica consumului şi omul societăţii postindustriale”
Galina Mazić - „Reviste din Moldova”
Pavel Gătăianţu - „Secolul XXI”
 

Printre colaboratorii constanţi din Londra, Paris, Berlin, Maastricht, New York, Iaşi, Timişoara, Serbia ş.a.m.d., se numără şi poetul şi mai recent activistul social Dan Mircea Cipariu, iar printre graficienii ilustraţi pe DVD, Cristian Topan. 

 Cu această ocazie, a fost vernisată şi o consistentă expoziţie de ilustraţie satirică a Directorului Artistic al revistei, Doru Bosiok, grafician de talent şi recunoaştere, format în rigorile învăţământului universitar din România ( în 1973 absolvă Institutul de Arte Frumoase "Ion Grigorescu" din Bucureşti, secţia Grafică  după care, în intervalul 1982-1983, urmează o specializare postuniversitară la Paris ca bursier al guvernului francez).

Lansarea în România a revistei, meritul şi efortul aproape exclusiv al lui Cristian Topan, se poate înscrie în seria de demersuri necesare în vederea recunoaşterii şi unificării valorilor românismului de pretutindeni.

 

Irina IOSIP

Albumul „Parc(o)urs” al lui Tudor BANUŞ, lansat de ICR la Bookfest 2010, Bucureşti

„În „vizibil” suntem supuşi gustului epocii; eu însă mă situez la antipod: mă simt la unison cu artiştii care nu şi-au pus problema „modernităţii”, trăind-o în necunoştinţă de cauză ! Mi-ar plăcea să merg, pe aceeaşi potecă, în compania unui Callot atât de uman, a unui Hogarth atât de obraznic uneori, a unui Granville plin de fantezie. Asta... ca să nu-i mai deranjez pe „bătrânii” Bosch, Brueghel sau Dürer.”

„În carte veţi vedea din cine şi din ce se compune lumea mea. Imaginile ignoră trecerea timpului. Descui teme contemporane cu chei de demult, unele ruginite, care au făcut cândva epocă. În spatele uşii închise, la temelia subconştientului, palpită memoria folclorului românesc, cu acea bogăţie de arhetipuri care-mi oferă o distanţă profitabilă faţă de răvăşita lume în care ceez astăzi.” (Albumul „Parc(o)urs”, din cuvântul introductiv al autorului)

Într-o ediţie trilingvă română-franceză-engleză, structurat în mod interesant în jurul aprecierilor critice publicate de-a lungul timpului, albumul prezintă, într-o bogăţie de imagini, viaţa artistică a unui de mult călător pe alte meleaguri.
Pictor, gravor şi ilustrator de carte şi presă, Tudor BANUS s-a stabilit în Franţa, la Paris, încă din anul 1972. O bună parte a activităţii sale artistice se regăseşte pe coperţile şi în paginile a zeci de ziare şi reviste precum: „Le Monde, Die Zeit, The New York Times, L'Express etc.

 

Irina IOSIP 

Lansarea primului roman grafic din România, "Persepolis" al autoarei Marjane Satrapi

	Bucureşti, 08 Iunie 2010 - Editura ART şi Asociaţia Jumătatea plină vă invită marţi, 8 iunie, la ora 18:30, la Cafe Verona, să bem un ceai şi să stăm de vorbă despre prima colecţie de romane grafice de pe piaţa editorială românească. Printre invitaţii care vor despica în patru firul din Persepolis se vor număra Adrian Cioroianu (istoric, jurnalist şi eseist pasionat de benzi desenate), Alexandru Ciubotariu (streetartist şi autor de benzi desenate), Miloš Jovanovič (Hardcomics) şi Anamaria Pravicencu (Jumătatea plină). Persepolis este autobioagrafia alb-negru a autoarei franceze de origine iraniană Marjane Satrapi, traversând graniţele dintre culturi cu luciditate şi simţul umorului. Inclus în toate listele de „lecturi obligatorii\' când vine vorba de romane grafice, romanul în benzi desenate este revizitarea, la persoana întâi, a copilăriei pe care Satrapi şi-a petrecut-o la Teheran, într-o familie cu convingeri de stânga, implicată în mişcări politice încă de dinainte de Revoluţia Iraniană. Urmează anii petrecuţi la liceu în Viena revenirea în Iran, spre sfârşitul războiului cu Irak, şi plecarea definitivă în Franţa. Vălul care acoperă, de regulă, sensibilele chestiuni legate de politică, religie şi istorie se ridică în cartea autoarei stabilite în Franţa pentru a face loc multor nuanţe de gri camuflate în imagini exclusiv alb/negru. Dincolo de privirea de insider pe care o aruncă în „măruntaiele\' unei lumi conflictuale, Persepolis (de)construieşte în cele aproape 400 de pagini o altă dimensiune familiarizată cu tabuul: condiţia femeii în lumea islamică. Fără să cadă în păcatul tezismului, Satrapi găseşte fomula perfectă între episoadele dramatice, umorul (de cele mai multe ori negru) şi analiza socială, fără să neglijeze ritmul poveştii. Persepolis s-a vândut în peste două milioane de exemplare şi a fost de mai multe ori premiată la prestigiosul Festival de Benzi Desenate de la Angoulême (Franţa), iar în Spania a fost recompensată pentru mesajul antifundamentalist. Transformată într-un lungmetraj de animaţie, ai cărui coregizori au fost chiar Satrapi şi artistul Vincent Paronnaud, Persepolis a primit în 2007 Premiul Juriului la Cannes, fiind nominalizat şi la Oscaruri. Marjane Satrapi (n. 1969, în Iran) şi-a petrecut copilăria în Teheranul de dinaintea Revoluţiei Iraniene, teama părinţilor de violenţele politice determinând-o să urmeze liceul la Viena. Întoarsă în ţara natală, a mers la universitate şi s-a căsătorit la 21 de ani, pentru a divorţa trei ani mai târziu. După un masterat în comunicare vizuală urmat la Teheran, Satrapi a plecat la Strasbourg, pentru a se stabili apoi la Paris, unde lucrează ca ilustratoare şi regizoare. După succesul Persepolis - atât în benzi desenate, cât şi în formula animată, Satrapi colaborează acum cu artistul şi regizorul Vincent Paronnaud la adaptarea unui alt roman grafic al său, Poulet aux prunes. Îîn 2009 a fost numită Doctor honoris causa de către Universitatea Catolică din Louvain, Belgia. După aproape trei ani de activitate, Editura ART s-a fixat în conştiinţa publicului prin cel puţin câteva colecţii: „Cărţi cardinale“, „Demonul teoriei“, „Dulapul îndrăgostit“, seria de autor J.M.G. Le Clézio, precum şi cărţi ilustrate. Nu facem recomandări speciale, lăsăm cititorilor noştri plăcerea şi dificultatea alegerii.
	(comunicat: Editura ART)