miercuri, 7 aprilie 2021

Estetica banalului netransfigurat

 

ESTETICA BANALULUI NETRANSFIGURAT


Începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, teoreticienii artei și filozofiei, precum Arthur Danto și Romand Barthes, remarcă conturarea unei estetici a banalului netransfigurat, menită să evidențieze „banalitatea banalului ca atare”1.

Paradigma conform căreia arta ar trebui să reflecte adevăruri universale (o formă a seriosului) și să reprezinte excelența, idealul, sublimul țintind de transcendental, a fost în mod repetat chestionată și reevaluată, prin diverse teorii și practici, ajungând în cele din urmă să fie acceptată continua remodelare a principiilor estetice, urmând fluxul transformărilor în lumea artei și mai larg, în lumea culturală.

Utilizarea ready-made-ului a fost o primă transformare care a dat peste cap tot ceea ce gândea a fi artă (pătrunderea artefactului vulgar în domeniul esteticului), apoi au urmat teoriile precum „nediferențierea generală” a lui Robert Filliou – principiul de echivalență „Bine făcut, rău făcut , nefăcut” (1968) și conceptul lui Lawrence Weiner: „1. artistul își poate transpune singur ideea în obiectul artistic; 2. transpunerea poate fi lăsată în seama unui tehnician oarecare; 3. transpunerea poate să rămână nerealizată”2- manifestate de neo-dadaism, Fluxus, în parte de pop-art și minimalism, și în cele din urmă adoptarea kitsch-ului ca formă de artă propriu-zisă. Adoptat mai întâi ca o ironie în anii '60 (pop-art) a devenit în anii '80 -' 90 o apologie a lipsei de stil „ca replică în plan estetic a dezindividualizării  individului în societățile de masă și mai ales a trivialității înstăpânite pe imaginarul acestuia”3

În practică, de la insinuarea că arta nu este ceva important și lucrarea nu mai trebuie să transforme ceva banal în ceea ce ar trebui să fie o revelație artistică, se trece la a considera că arta este inutilă – Marcel Broodthaers cu expoziția „Vers un art sans importance?” (1969), „Casserole and Closed Mussels” (1964, v. https://www.tate.org.uk/art/artworks/broodthaers-casserole-and-closed-mussels-t01976).

Fondul acestor transformări, se traduce printr-o desacralizare a artei și o demistificare a artistului, care iau forme diverse.

Arta anilor de după '90, se pare că se înscrie într-o „artă simplă”4 (în sensul de neelaborată). Într-o lume dominată de obișnuit, plină de prejudecăți și repetiție, artistul însuși se afirmă deschis ca neavând însușiri deosebite, că practică o artă banală, având ca model o lume banală, opera sa fiind fără nici un înțeles, altul decât cel aflat la vedere, neelaborată și, banală. Această situație, care privește banalul ca tehnică artistică, subiect, atitudine și gust estetic ca dominanta sfârșitului de secol trecut și începutul secolului nostru, pare să devină un „agent al non-culturii”5. Artistul renunță la statutul său și al artei sale, la arta sa, ca rezultat al sublimării artistice și umane a trăirilor, gândirii.


1    D. N. Zaharia, Estetica Postmodernă, ed. a II-a, Iași, 2008, p. 246 - 257
2    Ibidem, p. 247
3    Ibidem, p. 247
4    Ibidem, p.248
5    Ibidem, p.248


Bibliografie
Zaharia, D. N., Estetica Postmodernă, ed. a II-a, Iași, 2008


marți, 6 aprilie 2021

Call for: International Festival of Photograph PHOTO 2022, Australia

 

PHOTO 2022 International Festival of Photography

April 29–May 22, 2022

 

PHOTO 2022 International Festival of Photography is seeking expressions of interest from emerging, mid-career and established artists and photographers to participate in the Festival’s outdoor program. Also announced are the dates for the 2022 biennial, which will run from April 29 to May 22, 2022 with the central theme: Being Human.

The outdoor program was a prominent part of the PHOTO 2021 program with public realm commissions by 35 artists transforming Melbourne into an outdoor gallery of contemporary photography. Established artists from across the world—such as Zanele Muholi (South Africa), Hoda Afshar (Iran/Australia), Broomberg & Chanarin (South Africa/UK), Sam Contis (US), Kenta Cobayashi (Japan) and Brook Andrew (Wiradjuri/Celtic, Australia)—exhibited work in Melbourne’s streets, laneways and public spaces alongside emerging and mid-career artists including Daniel Shea (US), Sara Cwynar (Canada), Jesse Boyd-Reid (Australia) and Hayley Millar Baker (Gunditjmara, Australia).

The Festival’s outdoor program sits alongside a program of exhibitions presented at leading museums, galleries and cultural institutions. PHOTO 2022 will once again present a festival of new photography with artists from across Australia and around the world all focusing on a single theme from multiple perspectives.

This year’s curatorial theme Being Human asks: What is the human experience today? What lived experiences unite us? And what drives us apart? How do ideas of gender, sexuality, race, class, age and nationality define us, and how are these ideas being challenged? How is our sense of self evolving, both individually and as a society? Online personas, gene editing and transhumanism all offer new opportunities that challenge the boundaries of humanity. How far can we go, and at what point do we stop being human?

“This is the opportunity for artists from around the world to be part of our global celebration of photography. By focusing on the issues most important to our times we are connecting the arts and photography with different elements of our lives across science, psychology, sociology, technology and current affairs. We work with artists from around the world to amplify diverse voices and, with PHOTO 2022, we want to explore the big themes and the minutiae of everyday life that constitute the human experience today,” says Elias Redstone, PHOTO 2022’s Artistic Director.

The open call invites artists and photographers to submit proposals to work with PHOTO 2022 in the delivery of temporary public artwork that responds to the central theme Being Human.

Entries close at 5pm (AEST) on Thursday, April 29, 2021.

Other info: photo.org.au