Balcicul, oraş al Cadrilaterului aflat o vreme sub administraţie românească, a reprezentat locul de suflet al Reginei Maria a României. Musafiri dragi ai palatului regal au fost artişti renumiţi precum Tonitza, Petraşcu, Grigorescu, Ghiaţă, Steriadi, Pallady, Ressu, Muntzer, mulţi dintre ei revenind statornic la invitaţia reginei, aceasta fiind, precum se ştie, o iubitoare a artelor şi literaturii. De fapt, aproape intreaga boema bucureşteană se reunea verile la Balcic.
În cadrul programului intitulat "Pictori de azi la Balcic", asociaţia culturală Elite Art Club Unesco, reuneşte de zece ani în tabăra de picturădin acest oraş, artişti plastici contemporani, ale căror creaţii fac mai apoi obiectul unor expoziţii tematice.
Anul acesta, într-un ton mai aparte, mai aproape de ceea ce reprezintă azi Balcicul pentru români, cei opt pictori şi graficieni, Olimpia - Hinamatsuri Barbu, Ionuţ - Theodor Barbu, Anca Boeriu, Mariea Petcu Chioibaş, Ilie Chioibaş, Gavril Kovacs, Florin Stoiciu şi Eugen Valentin Vasile - Jan Eugen redau cu fineţe spaţiul şi energiile locului, vechi şi noi.
Astfel, ogivele întunecate de la capela "Stella Maris" şi peisajele marine cu năvoade ale artistei Olimpia - Hinamatsuri Barbu stau concurenţial alături de fanteziile vegetale ale lui Ionuţ - Theodor Barbu,
în visele romantice ale artistei Anca Boeriu, Regina Maria este spiritul viu ce protejează şi acum oamenii dragi şi locul,
în nopţile colorate ale lui Ilie Chioibaş castelul reginei se reflectă în apele mării măreţ şi nobil,
grădinile lui Mariea Petcu Chioibaş emană energii suave în care scoicile amintesc de o coroană bătută în nestemate iar pescăruşii, fiinţe deopotrivă terane şi aeriene păşesc legănat,
Gavril Kovacs poate fi regăsit ca personaj în propriile tablori, alături de unii dintre colegii săi,
Florin Stoiciu alcătuieşte un film imaginar alăturând fragmente de memorie, în care domină central, minaretul castelului,
iar Eugen Valentin Vasile, se raportează la realitatea unui peisaj înnobilat de albul fin al calcarului, înscriind pictural, cu litere chirilice, numele locului.
Irina IOSIP
Domeniul regal (info), aşezat pe teren stâncos şi arid, între vii, reuneşte stiluri precum cel maur, cel mediteranean, cel local şi cel românesc şi reprezintă o "creatie" personală a Reginei - dar şi un triumf al celei mai prospere etape din istoria României, cea interbelică.
Din 1925, în cei zece ani cât a durat construcţia, cu sprijinul arhitecţilor Augustino si Amerigo, din Italia precum şi al peisagistuluiJules Jany din Elvetia, urmat de Carol Gutmann, au fost ridicate 12 clădiri într-o arhitectură simplă, în deplină armonie cu spiritul şi multiculturalitatea locului, răspândite pe întreg domeniul printre grădini şi ochiuri de apă
Regina Maria s-a dovedit a fi o artistă adevarată, deopotrivă poetă, pictoriţă, arhitectă, botanistă, designer de interioare. Pentru fiecare clădire sau colţ de gradină Regina a ales un nume ce definea o stare, un gând, un simbol, o asemănare: Vila "Cuibul liniştit", Vila "Săgeata Albastră", "Grădina Divină", "Grădina lui Allah", "Templul Apei" sau "Nimfeum", "Fântâna de Argint", "Izvorul sfânt", "Capela Stella Maris" etc.
Pe domeniu (ce a juns în anul 1930 la 25-30 ha) vegetaţia depăşeşte 3000 de specii, iar colecţia de cactuşi atinge 250 - fiind cea mai mare de acest fel din sud-estul Europei.
Intr-un interviu acordat presei americane, Regina Maria şi-a exprimat în puţine dar memorabile cuvinte, crezul sau regal: "Sunt regină peste o ţară mica, o ţară nouă, dar o ţară pe care o iubesc. Aş vrea ca şi alţii s-o iubească asa cum o iubesc eu".
Din multa ei dragoste pentru Balcic, Regina Maria a cerut ca după moarte, inima ei să rămână acolo...
Postări
