Ana-Irina IORGA: "Sensuri, liniști și zăpezi"

 

Sensuri, liniști și zăpezi

La Galeriile de artă „Octav Băncilă” din Iași, în perioada 1-15 februarie poate fi vizitată expoziția de pictură „Stări ale permanenței”, semnată Petrică Sincu. Lucrările expuse evocă și reconstruiesc totodată universul specific al artistului ce se revendică din clasicismul cel mai ingenuu al plasticii ieșene. Exponent al valorilor tradiționale, acest univers rural adâncit tot mai mult de privirea constant iubitoare a autorului, își dezvăluie noi sensuri, noi frumuseți, noi rosturi.

Trecând prin toate anotimpurile lumii și ale satului, expoziția oferă reprezentări artistice convertite în simboluri ale unui arhaism niciodată perimat: ștergarele dimineților de vară, gutuile toamnei, pâinea fiecărei zile, liniștea omătului, apele niciodată grăbite ale Prutului.

Dintre toate, se remarcă peisajele hibernale prin care privirea, cu tot cu conștiința ce i se alătură, se întoarce obsesiv asupră-și, într-o reflecție mereu mai profundă. Casele, sfioase și albastre, ascunse vara de copacii înfrunziți, se lasă văzute, printre crengi goale, într-o așternere albă a zăpezii, ce le scoate din curgerea timpului. Plutind parcă printre liniști adânci, ele nu sunt, de fapt, niciodată singure.

Compozițiile atrag atenția prin perspective cromatice interesante, prin volume echilibrate, diagonale neagresive ce accentuează pitorescul unui drum sau a unui pârâiaș înghețat, uneori tușe groase ce dau relief și vitalitate obiectelor și, totodată, sporesc și diferențiază senzațiile de frig.
Fiecare lucrare transmite o altă nuanță de frig, de la rece până la ger, o altă nuanță de alb, de la argintiu stins la alb luminos și plin de strălucire.

Tematica zăpezilor de altădată, edificată în cromatici reci ce se asociază cu impresii de violet sau orange, se află, uneori, într-o complementaritate cu obiceiurile sărbătorilor de iarnă.

Deși mai timidă, prezența caprei în noaptea anului nou sugerează și o altă dimensiune a spiritualității locului. Personajele, plasate într-un grup central, sunt puternic alungite, sugerând o mișcare a lor mai curând verticală, de înălțare în aerul rarefiat, decât una orizontală, de înaintare pe drumul larg al satului.
 

Atemporală dar plină de vitalitate, imobilă dar într-o paradoxală dinamică, tăcută dar covârșitoare prin sensuri, albă dar cu expansiuni cromatice, arta peisajului de iarnă este convertită, de Petrică Sincu, într-o mărturie a esenței nevăzute a satului românesc. 

 

Prof. dr. Ana-Irina Iorga, critic de artă