Anca BOERIU, spațiul public-privat al artistului

"ATELIER DE VISE", Galeria Senso, București

Orice expoziție de artă plastică este un spațiu privat pus la dispoziția publicului, un sanctuar al trăirilor personale, al stărilor, gândurilor și uneori al faptelor artistului, supus „agresiunii” prin studiul, analiza, dezbaterea publicului. 

De aceea, se impune ca vizitatorul să pășească cu atenție și respect în acest spațiu.

De fiecare dată intruziunea este acceptată și tolerată de către artist, într-o anumită măsură pentru publicul larg, iar pentru inițiați și pentru prieteni mai mult.
Chiar și așa, artistul imprimă un cod, un tipar de gândire care poate fi descifrat, dar numai în măsura a ce, cât și cum permite el însuși

Expoziția doamnei Anca Boeriu este un astfel de spațiu, al trăirilor și retrăirilor personale, al viselor și interpretărilor, al incertitudinilor și întrebărilor, un spațiu în care trecutul, prezentul și viitorul coexistă acum, aici, în același corp, în aceeași clipă...

Un mister planează în toate lucrările, orice încadrare definitivă fiind exclusă, un mister al relațiilor între personaje, un mister care se pare că nu poate fi dezlegat nici chiar de personaje, căci evenimentele par să se reia iar și iar, în alt context, altcândva și altundeva.

„Atelier de vise”, arde accesul boem la orice interpretare, selectând numai anume „vise”, sublimând fiecare sentiment la gesturile esențiale, cele mai elocvente. Este un laborator în care, printr-o profundă introspecție, autoarea se cunoaște pe sine prin sine dar mai mult prin relațiile cu ceilalți, care sunt analizate și revalorizate continuu.

Fiecare lucrare este alocată unui anume experiment, lucru consemnat în titluri precum: „Fără scăpare”, „Rememorări”, „Resemnare”, „Amintire despre zbor”, „Vise nemărturisite”, „Straturi de gânduri”, „Încercare de zbor”, „Dialoguri” ș.a.m.d.

O anume pictură iese cumva din tipar însă, fiind cea mai luminoasă lucrare din punct de vedere vizual și ideatic. „Maternitate” sprijină întregul demers expozițional, înlătură efemerul, incertitudinea. Femeia-mamă este o certitudine pentru copilul său, o prezență  solid-reală și o parte permanentă în viața acestuia. Aceasta este, dealtfel, singura lucrare în care explodează culorile: roșul, galbenul, verdele, albul pur, în nuanțe și tușe prețioase.

În prezenta expoziție, o abordare interesantă o reprezintă utilizarea, pentru experimentarea viselor, pe lângă non-culorile alb și negru, în diverse grade de amestec, a unei singure culori: magenta. Chiar dacă aceasta este bine temperată, reprezintă un puternic factor dinamizator al emoțiilor vizuale și ideatice.

Având în vedere că visele se desfășoară de obicei în alb și negru, arareori în culori, apreciem cu atât mai mult utilizarea în majoritatea lucrărilor, în total, a numai trei culori și nonculori. Este o experiență inedită și foarte intensă pe care vizitatorul o trăiește alături de autor.

În contrast cu o anume concizie specifică graficianului, expoziția este foarte feminină dacă ne gândim la delicatețea cu care sunt divulgate sentimentele și relațiile dintre personaje, la lipsa oricărei infatuări specific masculine. Sentimentele nu se declară și nici declină, ci se sugerează, spațiile personajelor nu se confruntă ci se tatonează.

În deschiderea acestei expoziții, de o înaltă ținută artistică, criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, referindu-se la personajele Ancăi Boeriu sesizează chiar, printre altele, că: „ ... la un moment dat nu știi care este bărbat, care este femeie, cine pe cine atinge, dar este un soi de atingere oarbă, ca un fel de alfabet Braille, pe care un om, în căutarea identității sale și a întrupării sale în celălalt, încearcă să-l descifreze în partenerul pe care îl pipăie, îl mângâie pentru a-l sesiza și a-i reține conturul."

Expoziția "Atelier de vise" a doamnei Anca Boeriu, lector universitar doctor la Universitatea Națională de Artă București, este un nou capitol în studiul privind natura umană și relațiile interumane, urmarea firească a expozițiilor recente: " Atelier de gânduri" (2015), "Autoportret" (2014), "Despre distanțe"(2012) și "Despre gest" (2011).

Irina IOSIP

Gabriela Aramă cu o temă incitantă la "U" Art Gallery

Lucrările Nicoletei Ionescu, delicate precum parfumul florilor de tei

Simplu, dar nu facil, delicat, dar nu fără atitudine, este expozeul artistic al Nicoletei Ionescu,  prin personala de grafică umoristică, deschisă la „Cuptorul cu lemne”, acum, în luna teilor în floare. 

Autoarea este artist plastic și jurnalist prin educație academică, deținătoare din 2013 a unui doctorat în jurnalism la Universitatea București, ilustrator, fotograf, fotomodel, și uneori, deloc întâmplător, grafician umoristic.

Lucrările, realizate în tehnici digitate vectoriale, cu calități vizuale certe, de o simplitate studiată, gravitează într-un stil ușor abstractizat, în care umbra atinge delicat pata de culoare luminoasă. Portretele de actori precum Kate Winslet, Helena Bonham Carter, Marilyn Monroe sau Lucy Lin, de artiști precum Pablo Picasso și ilustrații de carte sau presă, dezvăluie o personalitate agreabilă, delicată în exprimare și atitudine, cu un bun tonus artistic și mult discernământ în alegerea temelor. 

De reținut că unele dintre lucrările expuse au fost premiate în concursuri internaționale de anvergură.

 

Demersul artistic curat, nepărtinitor, delicat – feminin, poetic chiar, se desfășoară cu eleganță într-un spațiu vizual prin definiție zeflemitor, sarcastic, exacerbat, al aroganței stilistice și verbale, acela al graficii satirice de la Clubul caricaturiștilor "Sorin Postolache". În această antiteză benefică, autoarea emoționează cu desenele sale delicate precum parfumul florilor de tei.
Aceste lucrări transferă privitorului un confort special, ce nu ține de vârstă, sex, cultură sau inteligență, având calitatea de a atinge acea parte a sufletului, a copilului din noi, acea zonă de lumină, de siguranță, lipsită de agresivitate și ipocrizie.

 

Irina IOSIP