Gabriel RUSU, România: "Love"

 

Gabriel RUSU, "Love", acuarele/carton

 

Practică și teoretizare în cercetarea artistică (3)

 2. Cercetarea artistică, mod de cunoaștere și de producere a cunoașterii (continuare)

(...) În acord cu faptul că o expoziție trebuie să fie de asemenea recunoscută și evaluată ca un posibil rezultat al cercetării, alături de performance-uri, lucrări de artă, intervenții artistice etc., în contextul unei manifestări pluraliste a cercetării și a rezultatelor ei, se estimează că „academiile de artă sunt potențiali aliați ai cercetătorilor în studii culturale, care preferă formatele academice neconvenționale pentru prezentarea cercetărilor lor”.1

Deci, scopul cercetării artistice, din punctul de vedere al îmbunătățirii calității vieții, este același cu cel al artei, atât că pornește de la premize obiective și respectă adevărul.

Rezultatul cercetării artistice nu impune obligatoriu un public numeros, ci atenția asupra concluziei cercetării, care nu exprimă neapărat un adevăr imuabil și poate sugera, uneori, răspunsuri multiple.

Creația provine din cunoaștere dar și produce cunoaștere. Privind cunoașterea, Janneke Wesseline face diferența între a vedea și a ști să vezi: „a ști înseamnă să vezi...diferit”2. În acest context precizează: „utilizarea formelor vizuale în domenii precum antropologia și sociologia utilizarea formelor vizuale drept indicatori cruciali culturali care necesită analiză și critică”3. Acestora li se adaugă încă multe domenii ale cunoașterii, dintre care psihologia care utilizează forme, culori, luminozitate sau dinamică în domeniul său specific de cercetare și analiză sau practică, sau, mai recent, neurologia și algebra topologică - prin care au fost generate imagini virtuale dinamice foarte complexe, simulând funcționarea creierului, de la excitarea prin diverși stimuli până la luarea deciziei, evidențiind structuri foarte complexe ale legăturilor din cadrul rețelelor de neuroni (rețele descrise prin geometria discretă, cuprinzând poligoane multidimensionale și goluri) care, după luarea deciziei, intră în colaps. Imaginea acestor structuri modelate matematic revelează ceva ce nu poate fi văzut, încă, prin nici o modalitate, având în vedere imposibilitatea practică de a separa straturile de neuroni unele de altele. Nu trebuie uitat nici rolul artei în terapiile prin artă sau în industriile creative.

Reconstituire a legăturilor între neuroni, în actu.epfl.ch, URL: https://actu.epfl.ch/news/scientists-discover-hidden-patterns-of-brain-activ/accesat în 30.01.2019

Procesul creației artistice trebuie să fie un proces dinamic, continuu, cu acumulări experiențiale, care să cuprindă arii largi și schimbările în timp și spațiu - conform celor spuse de Mary Jane Jacob4. Acestea pot fi evidențiate și obținute prin diverse forme de artă sau amestecuri de artă cu non arta. Aceste modalități de cunoaștere este necesar a fi păstrate în forme cât mai multe, variate, provenind din toate culturile posibile. Așadar o unificare a formelor de artă, a temelor sau a atitudinilor, nu numai că nu pare să fie posibilă în societatea contemporană, dar nici nu este utilă umanității, care are nevoie de cantitate și diversitate pentru a selecta și păstra experiențele pozitive, necesare progresului societății. În sensul acesta poate fi văzută și necesitatea cercetării artistice. Marco De Michelis, citând pe Franco Rella, menționează: „adevărul este foarte fragil, pluralitatea de limbaje (ale artei) și motivațiilor lor este cea mai puternică armă pe care o deținem împotriva tancurilor și buldozerelor care doresc să niveleze diferențele, să reducă gândurile la unul singur, să ne aresteze nu numai trupurile, dar și mintea”5.

O cercetare artistică prin artă, open-mind, foarte amplă și complexă, implicând un colectiv important, numeroase cunoștințe științifice din varii domenii (fizică, economie, politică, istorie, jurnalism, arhitectură, sociologie etc.) poate fi considerat și proiectul jurnalistei Hitto Steyerl, „Is the Museum a Battlefield?”6, prezentat la The 13th Istambul Biennial (2013). Pe temeiul morții dramatice, trecute în anonimat, a prietenei sale jurnaliste sud americane, în pustietățile zonei de conflict Gaza, Steyerl revelează legătura ascunsă dintre artă și puterea financiară și politică, concretizând-o, simbolic, print-un simplu glonț. Sponsorizarea a permis o cercetare jurnalistică, științifică și artistică dificilă, riscantă politic și, posibil, îndelungată. Aceste lucruri nu s-ar fi putut întâmpla fără umbrela protectoare a unor instituții, fie ele și culturale, ceea ce demonstrează că, cercetarea de anvergură necesită resurse financiare importante, un colectiv multidisciplinar mare, având toată dotarea necesară. Este un caz tipic în care este necesară, chiar este obligatorie mediatizarea rezultatelor cercetării, tema fiind de interes pentru umanitatea întreagă. Dar, nici în acest caz nu se poate eluda faptul că sponsorizarea sau susținerea financiară sau materială poate implica interese străine de artă sau rolul și scopul acesteia.

Cercetarea artistică poate fi efectuată de un singur cercetător sau de un grup, mai mare sau mai mic, compus din cercetători de diferite profesii, printre care și artiști, componența staff-ului depinzând de temă și rezultatele scontate. De profesionalismul și deschiderea acestora, bineînțeles că depind și rezultatele.

Cel mai des se deschide o cercetare atunci când se ivește o necesitate de moment sau de perspectivă, se dorește dobândirea de noi cunoștințe și / sau aprofundarea unora, se caută confirmări sau infirmări teoretice sau practice sau se dorește obținerea unui produs performant prin mijloacele cercetării sau relevant pentru societate. Așadar tema poate fi impusă de către un mandatar sau sponsor sau poate fi la alegere - în activități de mai mică amploare, impuse sau auto-impuse. Impunerea temei cercetării implică aproape automat niște interese din partea celui care o impune. Aceste interese sunt cele care direcționează cercetarea, impun anume reguli și decid dacă rezultatele acesteia se fac publice sau nu, dacă se sistează sau se continuă cercetarea, ce se întâmplă cu rezultatele cercetării și căror scopuri vor servi acestea. Aici intervin, din nou, responsabilitatea și problemele de etică și morală, deoarece rezultatele unei cercetări ar trebui să devină bunuri publice prin aducerea lor la cunoștința publicului, dacă nu se încalcă diverse reglementări sau interese de stat, sociale și umanitare, sau chiar individuale, cum am mai precizat mai înainte.

Sigur că o cercetare artistică demarată de artiștii înșiși sau de asociații ori ONG-uri au o mai mică șansă de a aborda și promova teme cruciale ale umanității, societății sau culturii, având în vedere interesele lor și posibilitățile financiare sau științifice de a le susține. De aceea, importanța și interesul cercetării artistice se orientează spre cercetarea la nivelul macro-entităților financiare, politice, sociale private sau ale statului.

În acest sens, este de cel mai mare interes promovarea și producerea de proiecte de cercetare artistică la nivelul instituțiilor de învățământ academic, care au și instrumentele și cunoștințele și, eventual, mijloacele pentru a face acest lucru. Dacă cercetarea artistică a devenit o prioritate în vest prin anii '90, la noi este numai la începuturile sale. Încă se caută o racordare la experiența vestică și a se crea baza teoretică și organizatorică sau instrumentală necesară cercetării artistice. Factorul uman există atât din punctul de vedere al studenților dispuși în a face cercetarea cât și al cadrelor didactice pregătite pentru îndrumarea lor teoretică și practică în acest domeniu.

Voința politică de a implementa cercetarea artistică în învățământului academic românesc a fost exprimată deja, creându-se cursuri specifice privind cercetarea artistică și compartimente specifice organizării, coordonării și monitorizării la nivel de universități.

Lumea generală a artei s-a sesizat și ea asupra necesității cercetării artistice, astfel încât, se organizează întruniri pluridisciplinare, mese rotunde, workshop-uri, conferințe și alte evenimente, promovate de / și în mediul academic sau de către diverse organizații specializate pe arta emergentă sau pe cercetarea artistică. Pentru medierea acestor acțiuni și a cercetării propriu-zise, s-au formulat și platforme on-line și site-uri specializate.

Ca forme de promovare a cercetării și a rezultatelor acesteia, s-au publicat și se publică articole în jurnalele culturale, dar mai important, în reviste și pe platforme specializate în lumea întreagă, ceea ce face să se adune laolaltă informația și cercetătorii, într-un spațiu specializat, de încredere și de actualitate. Una dintre problemele care se pun în acest moment este aceea a evaluării rezultatelor cercetării și acordarea unei credibilități crescute a unora față de altele. Crearea unor indexuri precum în cercetarea științifică s-ar putea să nu aibă o relevanță deosebită, deoarece arta lucrează într-o zonă mai fluidă, a sensibilității umane și a spiritualului, care nu se supun canoanelor contabilicești. Părerile fiind, însă, împărțite privind relevanța academică a revistelor internaționale de cercetare artistică tip 'peer-revieved' precum 'Art & Research', se poate spune că, publicarea de cărți sau articole, eseuri sau critică în ziare și jurnale cu caracter mai general este considerată a avea un caracter aproape academic.

În cele din urmă, căutând a vedea dacă vreuna dintre laturile cercetării artistice, teoria sau practica, în procesul cercetării sau ca rezultat al ei și chiar în procesul de învățământ, are vreo relevanță mai mare una față de cealaltă, se poate spune că echilibrul produce efectele maxime în contextul cultural actual. Una fără cealaltă nu poate exista în contextul diversității și multitudinii de manifestări socioculturale actuale, dezvoltări științifice și tehnologizări, necesităților de adaptare rapidă la schimbările în curs. 

Irina IOSIP

1Dieder Lesage, op. cit. p.7
2Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 85
3Janneke Wesseling (ed.), op. cit. p. 86
4Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), Art as a Thinking Process, Ed. Università Iuav di Venezia & Ed. Sternberg Press, Veneția, Italia, 2013, p. 102-103
5Ambrožič Mara și Angela Vettese (ed.), op. cit. p. 68
6Hitto Steyerl lecturer, Is the Museum a Battlefield, film, 2012, vmeo.org, URL: https://vimeo.com/76011774, accesat în 30.01.2019