CALL FOR: SpallArt Prize Salzburg 2021

The Salzburger Kunstverein now announces the call for the 2021 SpallArt Prize Salzburg. This is an international award for excellence in contemporary photography. The inaugural winner in 2019 was Pierre Descamps (France/Germany), the winner in 2020 is Luise Schröder (Germany) .

Sponsored by SpallArt, the SpallArt Prize Salzburg consists of a EUR 4,000 prize, a residency and solo exhibition at the Salzburger Kunstverein.

Applicants must be practising artists who work with photography and who have a significant professional practise (ie. exhibitions in contemporary art institutions). Applications must be accompanied by a recommendation from a recognized art professional (professors, artists, art critics or curators / directors of museums, galleries, Kunstvereine, or other public art institutions). A one page recommendation form may be found here.

Applications without recommendations will not be reviewed. 

Deadline for submissions: November 15th 2020, midnight Central European Time, 2020. Late applications will not be reviewed. Only the successful candidate will be contacted. The decision of the jury is final.

Applications (in German or English) should take the form of a single word or pdf document (please do not send multiple documents nor exceed the below criteria) by email to info@salzburger-kunstverein.at (subject line: SpallArt Prize Salzburg 2021) in the following format:

1. One page cover letter with contact details and any short description of artwork
2. Two page CV listing exhibitions
3. Portfolio: Up to five pages of images of recent work. 1 or 2 photos per page recommended. Titles, medium, dates included. Choose your best work. A sample page is available here.
4. Completed recommendation form (may be sent separately by either party, and does not need to be combined into a single document as above material)  

Application deadline: November 15, 2020

Hours: Tuesday–Sunday 12–7pm

T +43 662 8422940
F +43 662 84229422

office@salzburger-kunstverein.at
 

By Post:
SpallArt Prize Salzburg 2021
Salzburger Kunstverein
Hellbrunnerstrasse 3
5020 Salzburg
Austria

Queries may be directed to the addresses above. Please note that materials will not be returned. Please do not send original materials, DVDs, CDs or .mov files. Only word or pdf documents or printed materials will be reviewed. Please use the available Recommendation Form.

A limited edition of an agreed photograph will be provided to the Salzburger Kunstverein by the successful artist (costs borne by the SKV).

More info: www.salzburger-kunstverein.a

Adevăratele culori ale artei lui Pierre-Auguste Renoir

 

Adevăratele culori ale artei lui Pierre-Auguste Renoir au fost relevate de către Institutul de Ară Chicago, prin Expoziția "Gallery 226" ce a avut loc în 2014.

Tabloul reprezentând-o pe Madame Léon Clapisson, Valentina, soția unuia dintre contractorii bogați ai lui Pierre-Auguste Renoir, fiind supus restaurării, a dezvăluit un fapt surprinzător, care a suscitat în mod deosebit interesul restauratorilor și oamenilor de știință.
 

 La începutul lucrărilor, după îndepărtarea ramei, pe latura stângă și în partea de sus a lucrării, zone acoperite până atunci de încadrament, au fost descoperite nuanțe de violet-roșu, mult mai vibrante decât în zonele adiacente ale fundalului, care au fost expuse la lumină de-a lungul timpului. Acest lucru a relevat culoarea inițială a fondului de bază al lucrării, așa cum a fost realizat de către de autor, în 1883, la momentul execuției lucrării.

Descoperirea a adus o importantă modificare în percepția operei lui Renoir și a pus sub semnul întrebării restaurările de până atunci, care, probabil, nu au fost conforme cu pictura, așa cum a fost gândită și realizată de autor.

Zonele respective, neexpuse la lumină, și-au păstrat prospețimea culorilor în timp. Renoir a lucrat fondul portretului utilizând culorile roșu-scarlet și roșu-purpuriu în general obținute din carmin, un pigment roșu strălucitor, care, deși luminos și frumos în timpul lucrului, este foarte sensibil la lumină, culoarea pălind cu trecerea timpului. Deși pictorii cunosc acest lucru, până acum nu s-a luat în considerare această posibilitate la restaurarea și conservarea lucrărilor.

Departamentul de conservare al institutului, înarmat cu unelte avansate precum nanotehnologia, laserul și programe specializate de procesare a imaginii, a putut reda, în toată splendoarea lor, culorile inițiale, într-o reconstituire digitală la dimensiunile originalului.

Astfel, originalul și reproducerea, au stat împreună pe simeze, oferind posibilitatea vizitatorului să aprecieze deosebirile care, deși dramatice în ceea ce privește luminozitatea și culorile, nu micșorează în nici un fel frumusețea și valoarea lucrărilor așa cum sunt ele astăzi.

Lucrarea originală a fost prezentată într-o cutie transparentă, astfel încât a putut fi văzută complet, de jur împrejur, și apreciate pe viu daunele provocate în timp de lumină.

Acest mod de expunere a oermis aprecierea muncii de restaurare care, de obicei se desfășoară în laborator, departe de ochiul publicului dar care, de acestă dată, a adus informații de o importanță covârșitoare în analiza și aprecierea lucrărilor lui Renoir și poate chiar a impresionismului în general, care a utilizat, cu cea mai mare măiestrie și frecvență aceste culori.

N.B.

Inițial, Renoir a realizat o primă variantă cu Valentina bându-și ceaiul pe fundalul roz al gradinii casei, dar nici autorul și nici Léon Clapisson nu au fost mulțumiți de rezultat. În cel de-al doilea portret, Valentine pozează în haine de dimineață, stând pe un scaun în interior. De această dată, în fundalul de concepție abstractă își au corespondent roșul părului ei, albastrul rochiei și galbenul mănușilor.

După expoziția de la Chicago din 1893, „ World's Columbian Exposition” pictura impresionistă a intrat în atenția colectorilor locali, iar Martin A.Ryerson a început să cumpere și să caute lucrări semnate de impresioniști, dar mai ales de Claude Monet.
Colecția Mr. and Mrs. Martin A. Ryerson a Institutului de Artă din Chicago, din care face parte și această lucrare, a fost constituită prin donații succesive între anii 1933-1938.

 

Irina IOSIP