Liviu STĂNILĂ, România: "Sound absorber"

 

 

Liviu Stănilă, România, "Sound absorber", ink

Ana-Irina IORGA: De la Kabala la artele vizuale. Reflecții despre un act artistic total

De la Kabala la artele vizuale. Reflecții despre un act artistic total

 

O expoziție - de pictură, grafică, sculptură, fotografie - este un act artistic important. Dar o expoziție a cărei viață pulsează și în alte registre artistice generînd texte literare, muzică de operă și film este, de fapt, un act artistic copleșitor, total. Acest gen de artisticitate mi-a deschis un inedit orizont de reflecții despre artă ca experiență ontologică, ca sistem de limbaje și ca tehnici expoziționale.

În mod firesc, arta este indisolubil legată de limbaj, de regulă de un limbaj al ei propriu, de parcă ar fi captivă în structurile acestuia. În mod tradițional, câte arte tot atâtea limbaje. Demersul artistic contemporan propune însă, și realizează totodată, o abordare inter-artistică, prin urmare „inter-lingvistică”.

Tehnic vorbind, orice limbaj presupune un prim efort de codificare a ideilor transmițătorului de către el însuși și de transmitere a mesajului, iar apoi un al doilea efort, de decodificare a ideilor de către receptor. Ulterior, într-o circularitate specifică, se derulează comunicarea. Se pleacă de la premisa că interlocutorii folosesc același limbaj fundamental, deși limbajele lor interioare pot uneori să difere semnificativ dacă urmează sensuri culturale necomune. Cu atât mai mult pot diferi limbajele artelor autonomizate!

Actul artistic total la care mă refer în continuare este o singularitate în peisajul deceniului al doilea. Este vorba despre proiectul „River of Fundament”, propus de Matthew Barney în 2014, cu lucrări de sculptură, pictură, grafică, fotografie, literatură, muzică de operă, cinematografie – prezentate într-o discursivitate segmentată în timp și spațiu.

Termenul „fundament”, utilizat de autor, poate avea, conform graficii expuse, sensul alchimic de Yesod, din „Kabala”, de temelie pe care Dumnezeu a construit lumea și totodată de vehicul al transformării lucrurilor, de putere de a pune în relație tot ceea ce există. Yesod se află în vârful reprezentării piramidale cu baza în sus, realizată de autor, într-o iudaică opoziție cu piramida funerară egipteană.

Această mega lucrare de artă surprinde printr-o abordare extrem de subiectivă a întâlnirii și generării unor inter-textualităților artistice și a comunicării acestei întâlniri unui public despre care nu se poate ști dacă deține toate limbajele multistratificate implicate. Râul este o metaforă a curgerii, a transformării, a generării de conexiuni: curgerea vieții, a morții, a gândirii, a limbajului.

Experiența personală a lui Barney parcurge mai multe stadii concentrice, din ce în ce mai ample, cu niveluri diferite de profunzime și de semnificare, concretizate în diferite tipuri de text. Primul text: limbajul literar, adică lectura romanului „Ancient Evenings” al scriitorului american Norman Mailer despre viața, moartea și renașterea unor personaje (Menenhetet I și Menenhetet al II-lea) din Egiptul antic, având la bază structura mitului zeului Osiris.

Al doilea text: transmutarea textului literar în orizontul limbajului psihic. Aici există două etape: identificarea personajelor cu propriul sine și a întâmplărilor romanești cu propria viață și transferarea acestora asupra personajului fictiv Norman Mailer, concretizată în scrierea cărții „River of Fundament”, ceea ce înseamnă un nou limbaj literar;

Al treilea text: transmutarea textului psihic în orizontul limbajului artistic ideatic și obiectual. Acest orizont include limbajul sculptural, pictural, fotografic, cinematografic, muzical etc. și este numit de Barney „lentul proces de distilare de la poveste la obiect”. Aici se produce materializarea ideilor și emoțiilor personale sub forma obiectelor artistice: sculpturi, desene, fotografii etc. La acest nivel se împletesc patru tipuri suplimentare de limbaj: limbajul bărcii în care sufletele traversează râul morții, limbajul interiorului domestic al casei personajului literar Norman Mailer, limbajul turnării metalelor alchimice și limbajul camerei funerare, unde se închide un ciclu existențial și începe un altul.

Al patrulea text: transmutarea textului inter-artistic în orizontul estetico-intelectual al publicului. Prezentarea întregii experiențe literaro-psihologico-artistice se face sub forma unei narațiuni de tip expoziție-film-opera. Aici sunt implicate iarăși mai multe limbaje: limbajul expozițional, limbajul cinematografic și limbajul specific operei.

Expoziția, ca parte componentă a actului artistic total, ea însăși dominată de narațiunea în formă sculpturală, se afla într-o clădire, cea a Muzeului de artă modernă și contemporană din Munchen (Haus der Kunst), a cărei arhitectură are propriul său limbaj, unul funerar oarecum, care îl aseamănă unui mormânt.

Așadar, limbaje în limbaje, structuri cognitive în alte structuri cognitive care interacționează incluziv sau încrucișat, în rețele complexe, similare rădăcinilor silvestre sau firelor de apă subterană, al căror sens este cel alchimic, de reducție la esență și de transmutare a oricărui metal inferior în aur, de elevare a existenței.

Un asemenea dificil sistem de idei, de obiecte și de semnificații, exprimate în multiple limbaje și rețele de limbaje, ridică problema expunerii pentru a fi transmis publicului în mod inteligibil. Alegerea spațiului expozițional, Haus der Kunst, a răspuns temei principale a proiectului lui Matthew Barney: ipostaze ale vieții de după moarte. El însuși vorbește despre o similitudine a spațiului ales cu interiorul unui mormânt egiptean. Încăperile au mai multe deschideri, ceea ce „permite o mișcare episodică și facilitează o citire narativă”, ambele urmărind direcția călătoriei sufletului după moarte.

Analiza acestui grandios proiect, care sintetizează literatura, sculptura, desenul, muzica, alchimia, culturologia și istoria religiilor, cinematografia și opera, evidențiază noi dimensiuni ale conceptului de spațiu, de timp și, în cele din urmă, ale conceptului de expoziție.

Spațiul poate fi modelat pornind de la înțelegerea sa newtoniană, de „loc absolut”, de recipient în care se desfășoară evenimentele, sau de la cea leibniziană, de „relație de coexistență a lucrurilor”. Găsim aceste modele de concepere a obiectelor și chiar de privire a obiectelor în multiple forme expoziționale. Dar perspectiva pe care o deschide proiectul „River of Fundament” este una care se îndreaptă mai degrabă spre continuum-ul spațiu-timp einsteinian. O expoziție de acest tip devine, cumva, ea însăși o lucrare de artă.

Este important modul în care expoziția modelează spațiul de prezentare, îl re-creează, dar este important și locul concret în care ea există. O anume consonanță între cele două este esențială: pe de o parte expoziția - ca un conținut alcătuit din obiectele artistice materiale, iar pe de altă parte locul, spațiul în care ea evoluează - ca o formă. Unitatea lor face posibil întregul artistic oferit publicului spre „comuniune”. De exemplu, casa lui Norman Mailer din „River of Fundament”, construită ca o piramidă cu vârful în jos, era plasată în prima parte a încăperii centrale, metaforizată în vas alchimic, arcă diluviană și mormânt transgresor spre viață. Fluxul ideilor artistului s-ar putea regăsi în ordinea prezentării lucrărilor, în trecerea dintr-un spațiu în altul, dintr-o încăpere în alta. După modelul lui Barney, al metaforei râului și al transmutării spirituale, orice expoziție are o fluiditate intrinsecă și totodată un „apriori” al ei pe care este chemată să-l dezvăluie participanților. La Barney acest „apriori” este călătoria spre viața de după moarte, lucrarea alchimică, în cele din urmă - aflarea pietrei filosofale.

Proiectul „River of Fundament”, un adevărat act artistic total, indică existența unei sintaxe spațiale ale cărei reguli sunt dependente de inserția temporalității. Barney chiar vorbește despre o „artificialitate a transformării spațiului”. S-ar putea admite că într-o expoziție există o ordine interioară care însumează succesiunea lucrărilor, succesiunea privirilor, dar și accente și roluri pe care lucrările de artă le-ar putea avea atunci când sunt privite/înțelese/apropriate de către vizitatorul care nu parcurge neapărat o traiectorie rațional-rectilinie, ci uneori pur și simplu se învârte de ici colo, aproape haotic. Vizita într-o galerie sau într-un muzeu este o alternanță de tonalități minore și majore, ca în piesa lui Musorgski.

Expoziția „River of Fundament” este, așadar, o concluzie a unui demers ontologic-artistico-expozițional care utilizeză ca instrumente opere de artă dispuse în spațiu sau în spațiu-timp, și limbajele prin care ele se exprimă. Este un sfârșit al unei experiențe pe care artistul a parcurs-o și care, la rândul ei, l-a parcurs pe artist.

Lecția învățată de la Matthew Barney este că o expoziție este mai mult decât o expoziție, că are tentacule „extra-muros”, în alte forme de artisticitate, că este un limbaj al diferitelor limbaje artistice, un supra-limbaj multi-stratificat. În cele din urmă, ea poate fi chiar un act artistic total.

Prof. dr. Ana-Irina Iorga

Surse:

1. Okwui Enwezor, Matthew Barney. River of Fundament, în https://issuu.com/haus_der_kunst/docs/matthew_barney_katalog
2. Cansın İlayda Çetin, The Relationship between Presentation of Artworks of Various Dimensions and Architectural Design in the Scope of the Development of Exhibition Design, GSED, 2021; Cilt: 27, Sayı: 47: 548-560 - DOI: 10.32547/ataunigsed.974021, în https://dergipark.org.tr/en/download/article-file/1890214
3. https://www.google.com/search?client=firefox-b-d&q=matthew+barney+river+of+fundament+streaming#fpstate=ive&vld=cid:e7cd7850,vid:0Z4-6caP9KQ,st:0
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Ancient_Evenings
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Yesod

Prea mult sau prea puțin? Prea devreme sau prea târziu?

PREA MULT SAU PREA PUȚIN? PREA DEVREME SAU PREA TÂRZIU?

 

Conform The New York Times, Grecia va restricționa vizitele de croazieră datorită supraaglomerării cu turiști a insulelor sale. Într-o țară în care turismul reprezintă cheia economiei (o cincime din producția economică națională), prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis adoptă o tendință europeană de reglementare mai strictă a turismului, în condițiile în care Grecia, cu istoria sa grandioasă și salba sa de insule cu peisaje exotice feerice reprezintă ținta a milioane de turiști, cu preponderență europeni, a promovat, până acum, un turism lejer și celor de condiție financiară medie sau chiar redusă.

Se pare că afluxul aparent nesfârșit de turiști din ultimii ani a provocat neplăceri la nivel local în unele dintre cele mai populare destinații, de aceea premierul grec a propus o serie de măsuri menite să reducă unele efecte ale aglomerației în creștere. Modificările includ creșteri importante ale taxelor de andocare pentru navele de croazieră pe unele dintre cele mai populare insule ale Greciei și limite ale sosirilor zilnice ale acestora. Regulile urmăresc să reducă presiunea pe care industria turismului o pune asupra comunităților locale și, datorită impactului social, să răspundă unei respingeri a supraaglomerării sau afectării mediului în alte câteva destinații importante.

Argumentația aduce în atenția publicului noile evenimente și reglementări impuse în marile zone turistice europene: Veneția a introdus o taxă de intrare de 5 euro în anumite zile și vizitele se fac cu programare, localnicii din Barcelona au ajuns să protesteze exasperați de numărul prea mare de turiști, Amsterdam a redus la jumătate traficul de croazieră până în anul 2026.

NY amintește de faptul că 33 de milioane de persoane au vizitat anul trecut Grecia, conform declarației Băncii Naționale grecești, iar cifrele au crescut cu încă 15,5% în prima jumătate a anului 2024.

Conform oficialului grec citat, restricțiile ar urma trendul european, printre motivele invocate fiind și scăderea nivelul chiriilor impus de numărul mare de vizitatori, de numeroasele construcții noi care reduc sursele de apă necesare pe insule, de impactul aglomerării asupra mediului și de supradimensionarea infrastructurii, care nu pot fi suportate de comunitățile locale în condițiile reale actuale.

Presa amintește și de reacția rezidenților de pe o insulă, în mumăr de aproximativ 15.000, care, într-o zi deosebit de aglomerată din iulie a.c., au fost îndemnați de oficialii locali să rămână acasă pentru a face loc celor 17.000 de vizitatori așteptați.

Alături de facilitățile financiare create pentru localnici, în Grecia sunt anunțate majorări de taxe, precum: taxele de debarcare ale vaselor de croazieră (de exemplu, creșterile vor fi, în Santorini, care este cea mai populară destinație de croazieră din Grecia, având 1,3 milioane de vizitatori de croazieră anul trecut, de la 35 cenți la 20 euro), taxele hoteliere și de cazare, precum și reducerea dezvoltării infrastructurii cu case de vacanță.

Privind din altă perspectivă, aceste măsuri pot fi asociate și altor tendințe europene recente, printre care: căderea economică generală și îngrădirea intrării pe la granițele terestre în unele țări (vezi Germania și Austria) - deci reducerea liberei circulații europene și reducerea valului de imigranți provenind din Africa sau Asia.

Cauze ale situației de cădere economică în Comunitatea Europeană sunt și recenta pandemie, care a secat financiar statele și populația dar și suprapopularea, în special a orașelor, cu imigranți fără posibilități financiare și calificare profesională, provenind din țări cu nivel sociocultural scăzut, care impun obiceiuri și culturi ce devin majoritare în țările europene.

Este de la sine înțeles că, este necesar ca fiecare țară să-și protejeze populația indigenă prin orice căi și mijloace posibile, care să îi asigure siguranță financiară, materială și spirituală. Statele europene înțeleg, cu întârziere, că facilitățile și libertățile excesive oferite unor mari mase de oameni inclusiv imigranți vin cu responsabilități și mari eforturi financiare și chiar pierderi ale propriilor valori culturale și sociale. De exemplu, acolo unde populația locală nu se mai regăsește în cultura diferită devenită majoritară, devine instabilă ori cedează moral și spiritual puțin câte puțin și regresează socio-cultural. În loc de a se consolida și asigura pentru populația locală un nivel de viață ridicat, regulile impuse cu forța în Comunitatea Europeană au produs modificări cu efect negativ: viața s-a scumpit și a devenit nesigură, calitatea socio-culturală cunoscută și apreciată ca atare s-a destrămat, valorile naționale au fost subminate, empatia oamenilor a fost înlocuită de neîncredere, frică, nesiguranță iar uneori, respingere, au fost generate tensiuni sociale. Acum se înțelege că, ceea ce este prea mult, prea repede și impus cu forța, fără consultarea largă și informarea corectă a populației, fără studii care să cerceteze implicațiile deciziilor Comisiei Europene, devine nociv, distructiv, dezbinator: siguranța și nivelul de trai au scăzut, cultura și spiritualitatea s-au degradat, stabilitatea populației și libera circulație a persoanelor și a valorilor culturale au de suferit, pacea și unitatea europeană devin chestionabile. Nici persoanele venind din afara UE nu se mai simt confortabil și, poate, nu consideră că evoluează conform așteptărilor. Recent, Spațiul Shenghen pare să nu mai fie agreat de țările care l-au produs și promovat până acum. Puterile politico-economice s-au reconfigurat și polarizat. S-au deschis sau redeschis supapele nemulțumirilor, care proliferează și își lărgesc spațiul de influență. Rezolvarea conflictelor pe căile clasice se arată a fi o iluzie.

Oare măsurile ce se iau în prezent în spațiul Uniunii Europene se dovedesc a fi prea mult sau prea puțin? Este prea devreme sau prea târziu pentru a se mai putea rezolva ceva? Ceea ce s-a estimat a fi un disconfort temporar de adaptare și acceptare ne transformă ca UE, oare, în ceva chestionabil „prin a fi sau a nu mai fi”?

Irina IOSIP