„Unii pictori văd peisajele, alții lumina, unii văd culoarea, alții văd omul ... dar până la urmă corpul uman este cel mai frumos peisaj.” critic Marius TIȚA
Expoziția
"Enigma silențioasă" a Oanei Unciuleanu este rezultatul a câtiva ani de lucru, în care
autoarea nu și-a pierdut scopul și concentrarea pe subiect, ceea
ce denotă un interes special față de tema „corpul uman”. De altfel,
reprezentarea corpului uman, până la urmă cel mai misterios și
complex fenomen despre care știm că există în univers, este un exercițiu de
autocunoaștere, de esențializare a ideilor vis à vis de acesta
privit ca obiect și ființă în același timp.
Într-o
expunere cursivă, elaborată prin complexitatea redării, detalii
decupate dintr-o realitate imediată acoperă spații
supradimensionate. Studiate atent, suprafețele și volumele își
dezvăluie frumusețea pură aproape numai în non-culori. Spre
deosebire de tehnica fotografică cu care ai fi tentat să asimilezi
pictura Oanei Unciuleanu, negrul și albul, umbra și lumina sunt delicat nuanțate într-un amestec bine dozat de culori ce sugerează energii
pulsatoare, vii.
Specială
este și încadrarea imaginilor, similară și ea procedeelor
fotografice, focusând atenția asupra unui detaliu, poate nu
neapărat cel mai semnificativ al întregului, surprins cu privirea
într-o fracțiune de secundă: un fald de cămașă, o jumătate de
tors, un gest.
Expoziția
poate fi asimilată cu un jurnal al imaginilor, gesturilor și atitudinilor
rămase pe retină nu obligatoriu pentru importanța lor intrinsecă ci mai ales
pentru semnificația lor într-un spațiu mai extins - nu neapărat personal, sau pur și
simplu pentru simplitatea și frumusețea lor.
Irina IOSIP
Postări
