joi, 19 februarie 2015

Enigmă sau nu, la Galeria “U” ART, București


„Unii pictori văd peisajele, alții lumina, unii văd culoarea, alții văd omul ... dar până la urmă corpul uman este cel mai frumos peisaj.” critic Marius TIȚA


Expoziția "Enigma silențioasă" a Oanei Unciuleanu este rezultatul a câtiva ani de lucru, în care autoarea nu și-a pierdut scopul și concentrarea pe subiect, ceea ce denotă un interes special față de tema „corpul uman”. De altfel, reprezentarea corpului uman, până la urmă cel mai misterios și complex fenomen despre care știm că există în univers, este un exercițiu de autocunoaștere, de esențializare a ideilor vis à vis de acesta privit ca obiect și ființă în același timp.

Într-o expunere cursivă, elaborată prin complexitatea redării, detalii decupate dintr-o realitate imediată acoperă spații supradimensionate. Studiate atent, suprafețele și volumele își dezvăluie frumusețea pură aproape numai în non-culori. Spre deosebire de tehnica fotografică cu care ai fi tentat să asimilezi pictura Oanei Unciuleanu, negrul și albul, umbra și lumina sunt delicat nuanțate într-un amestec bine dozat de culori ce sugerează energii pulsatoare, vii.

Specială este și încadrarea imaginilor, similară și ea procedeelor fotografice, focusând atenția asupra unui detaliu, poate nu neapărat cel mai semnificativ al întregului, surprins cu privirea într-o fracțiune de secundă: un fald de cămașă, o jumătate de tors, un gest.

Expoziția poate fi asimilată cu un jurnal al imaginilor, gesturilor și atitudinilor rămase pe retină nu obligatoriu pentru importanța lor intrinsecă ci mai ales pentru semnificația lor într-un spațiu mai extins - nu neapărat personal, sau pur și simplu pentru simplitatea și frumusețea lor.