Ana-Irina IORGA despre expoziția Valentinei PARASCHIV, ”Mesajele lumii noi”

 

 UN DISCURS ARTISTIC IDEALIST

Într-o ambianță alb-elegantă, expoziția Valentinei Paraschiv ”Mesajele lumii noi” ne propune reinterpretări semi-poantiliste, în cheie psiho-filosofică, a lumii ... noi. Lumea aceasta poate că este cea dintotdeauna, dar filtrată prin înțelesurile astro-fizicii și prin emoțiile neuroștiințelor. În cele din urmă rezultă un discurs artistic vizual idealist.

Văd o întâlnire a acestor direcții de cunoaștere și simțire în lucrările expoziției, o preocupare pentru  problematica percepției și a limbajului. Artista lucrează într-un filigran de puncte, linii și nuanțe cromatice care rezultă dintr-o descompunere a imaginii sau a obiectului sau a propriei energii modulate de apropierea de obiect sau de imagine. Mecanismul este complex și labirintic. Ceea ce vedem, în final, sunt segmente de realitate, fie ea obiectivă, fie subiectivă. Întregul rareori se bănuiește, sensul rareori se lasă descoperit.

În acest orizont al tuturor posibilităților neuronale și astronomice înțelegem cât de aproape se află micro-cosmosul de macro-cosmos, cât de asemănătoare sunt ele, și ne întrebăm unde este centrul lor comun. Și pictorița se întreabă și caută răspunsuri. Din ceea ce găsește ne oferă și nouă câteva frânturi.

Descoperim astfel ritmicități cosmice în tonuri albastre complementarizate cu auriuri senin temperate sau cu tușe negre tăioase, dar și micro dinamici ale sevei vitale lunecând prin frunze și arbori. Mișcate de adieri exterioare, frunzele par uneori pene și aripi aflate în zbor, în funcție de unghiul interior al privirii și înțelegerii noastre. Ne întâlnim cu vârtejuri de materie călătorind prin spațiu, cu materie care se odihnește în structuri de piatră îndulcite în tonuri de răsărit de lună, cu spirale luminoase care încolțesc apusurile. Materia este un personaj principal al expoziției alături de perceperea ei, sub semnul primatului celei din urmă. Asumarea legăturii indisolubile dintre ele reprezintă o adevărată declarație de idealism subiectiv, în linia solipsismului lui George Berkeley.

Privitorul este cel care, în ultimă instanță, dă sens segmentelor pe care artista ne lasă să le vedem, integrându-le într-un întreg al său, construit subiectiv și aflat la o distanță nicicând deslușită față de întregul originar al Valentinei Paraschiv.

Prof. dr. Ana-Irina Iorga