Mesaj și mesager: icoana ortodoxă
Dincolo de luminile reflectoarelor sunt luminile sufletului și ale minții. Despre acestea este vorba în două evenimente artistice ieșene din luna mai: expoziția de grup „Viața prin icoană”, din foaierele „Galeriei Monique Roussel”, și expoziția taberei de creație de la Mănăstirea Dobrovăț.
Prima este expoziția studenților, a absolvenților și a cadrelor didactice de la specializarea Artă Sacră a Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, curator prof. Mariana Saraiman. Ea își propune să prezinte produse iconografice care concretizează un complex efort artistic, cognitiv și duhovnicesc personal. Câteva dintre exponate sunt lucrări de licență și de disertație.
Prima este expoziția studenților, a absolvenților și a cadrelor didactice de la specializarea Artă Sacră a Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, curator prof. Mariana Saraiman. Ea își propune să prezinte produse iconografice care concretizează un complex efort artistic, cognitiv și duhovnicesc personal. Câteva dintre exponate sunt lucrări de licență și de disertație.
Cea de-a doua expoziție, al cărei curator este artistul vizual prof. dr. Ofelia Huțul, a finalizat, în noaptea muzeelor, activitatea artiștilor plastici ieșeni aflați în tabăra de creație „Artiști – pelerini la Mănăstirea Dobrovăț”.
Elementul comun al celor două evenimente este icoana ca mărturie și ca mărturisire a luminii adevărate, a luminii care sălășluiește în cer și în om. Având propriile rigori și erminii discursive, artistice și duhovnicești deopotrivă, icoana transmite mesajul unei existențe transcendente care coboară în imanența cea mai prozaică, pe de o parte, iar pe de altă parte mesajul unei existențe căzute care se înalță.
Reprezentarea Sfintei Treimi, în varianta iconografică a filoxeniei lui Avraam, a iubirii avraamice de oaspeți străini, după descrierea vechi-testamentară, este realizată de unii dintre studenții de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Această minunată icoană ortodoxă, atât de cunoscută în interpretarea lui Andrei Rubliov sau a lui Pârvu Mutu Zugravul, este ca un gest de întredeschidere a ușii spre Împărăția lui Dumnezeu și ca o confirmare a coborârii iubitoare a celor trei persoane dumnezeiești în viața oamenilor. La rândul lor, icoanele Maicii Domnului, ale Sfinților Gheorghe, Nicolae și Ecaterina, realizate de studenți sau de artiști plastici consacrați, vorbesc despre drumul invers, al urcării iubitoare a omului în aceeași Împărăție a frumuseții, a bucuriei și a luminii.
Icoana este nu doar un mesaj despre dumnezeire, oarecum pasiv, asemenea unei scrisori, de pildă, ci ea este și un mesager activ, care se personalizează pentru fiecare privitor sau închinător în parte, și care are forța de a-l sfinți, de a-l face asemenea sfinților re-prezentați, aduși și readuși în prezență sau în prezent. Se poate vorbi, așadar, despre un transfer de sfințenie pe care îl resimte, în fața icoanei, cel pregătit pentru acest lucru; iar cel pregătit este întotdeauna cel iubitor.
Reprezentarea Sfintei Treimi, în varianta iconografică a filoxeniei lui Avraam, a iubirii avraamice de oaspeți străini, după descrierea vechi-testamentară, este realizată de unii dintre studenții de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Această minunată icoană ortodoxă, atât de cunoscută în interpretarea lui Andrei Rubliov sau a lui Pârvu Mutu Zugravul, este ca un gest de întredeschidere a ușii spre Împărăția lui Dumnezeu și ca o confirmare a coborârii iubitoare a celor trei persoane dumnezeiești în viața oamenilor. La rândul lor, icoanele Maicii Domnului, ale Sfinților Gheorghe, Nicolae și Ecaterina, realizate de studenți sau de artiști plastici consacrați, vorbesc despre drumul invers, al urcării iubitoare a omului în aceeași Împărăție a frumuseții, a bucuriei și a luminii.
Icoana este nu doar un mesaj despre dumnezeire, oarecum pasiv, asemenea unei scrisori, de pildă, ci ea este și un mesager activ, care se personalizează pentru fiecare privitor sau închinător în parte, și care are forța de a-l sfinți, de a-l face asemenea sfinților re-prezentați, aduși și readuși în prezență sau în prezent. Se poate vorbi, așadar, despre un transfer de sfințenie pe care îl resimte, în fața icoanei, cel pregătit pentru acest lucru; iar cel pregătit este întotdeauna cel iubitor.
Prof. dr. Ana-Irina Iorga
Postări
