FARMECUL DISCRET AL ACUARELEI
Niciodată dispărută din sensibilitatea umană, acuarela reprezintă atât un stil pictural cât și o atitudine general-umană ce sintetizează atenția acordată priveliștii, exersarea vederii panoramice, identificarea limpezimilor materiei și recunoașterea frumuseții care se ivește acolo unde obiectul se inserează sau se dispersează în mediul său.
Expoziția de toamnă a artistului Mădălin Daniel Țibichi, de la Galeria Centrului Cultural Multifuncțional din Iași, interesează prin afirmarea și îmbinarea ambelor dimensiuni. Se remarcă preocuparea pentru limpiditatea suprafețelor și decantarea ei în grade diferențiate prin infuzii puternic subiectivizate. Rezultă orizonturi cromatice aflate la întâlnirea apei cu lumina și a densității știute a materiei cu subțirimea ei nebănuită.
Echilibrul compozițional este susținut de onestitatea pictorului față de obiectul său pe care îl re-gândește și îl re-prezintă într-o materialitate nedefinitivă, într-o materialitate aproape curgătoare. Corpurile au volum, volumele au suprafețe și suprafețele planuri, dar toate sunt eliberate de teroarea liniilor, odihnindu-se într-o libertate atemporală.
Lucrările expuse se caracterizează prin culori flotante, care se revarsă în registre opace sau transparente și care, în curgerea lor, re-construiesc suprafețele și volumele frumosului. Evanescența peisajului nu este negată, dar momentul surprins este deseori cel al unei ipostaze robuste, nevulnerabilizate nici de apă, nici de lumină, nici de mișcare.
Tușele artistului, tranșante dar nu rigide, consubstanțiale modului noros de absorbție al hârtiei, produc efecte de alternare a texturilor, de diferențiere a reflexiilor cromatice și de variere a gradelor calorice în care evoluează corporalitatea obiectuală.
Întreaga colecție de acuarele semnată Mădălin Daniel Țibichi, așezată sub ovidianul semn al metamorfozelor, este o invitație la revalorizarea efemerității frumosului.
Expoziția de toamnă a artistului Mădălin Daniel Țibichi, de la Galeria Centrului Cultural Multifuncțional din Iași, interesează prin afirmarea și îmbinarea ambelor dimensiuni. Se remarcă preocuparea pentru limpiditatea suprafețelor și decantarea ei în grade diferențiate prin infuzii puternic subiectivizate. Rezultă orizonturi cromatice aflate la întâlnirea apei cu lumina și a densității știute a materiei cu subțirimea ei nebănuită.
Echilibrul compozițional este susținut de onestitatea pictorului față de obiectul său pe care îl re-gândește și îl re-prezintă într-o materialitate nedefinitivă, într-o materialitate aproape curgătoare. Corpurile au volum, volumele au suprafețe și suprafețele planuri, dar toate sunt eliberate de teroarea liniilor, odihnindu-se într-o libertate atemporală.
Lucrările expuse se caracterizează prin culori flotante, care se revarsă în registre opace sau transparente și care, în curgerea lor, re-construiesc suprafețele și volumele frumosului. Evanescența peisajului nu este negată, dar momentul surprins este deseori cel al unei ipostaze robuste, nevulnerabilizate nici de apă, nici de lumină, nici de mișcare.
Tușele artistului, tranșante dar nu rigide, consubstanțiale modului noros de absorbție al hârtiei, produc efecte de alternare a texturilor, de diferențiere a reflexiilor cromatice și de variere a gradelor calorice în care evoluează corporalitatea obiectuală.
Întreaga colecție de acuarele semnată Mădălin Daniel Țibichi, așezată sub ovidianul semn al metamorfozelor, este o invitație la revalorizarea efemerității frumosului.
Prof. dr Ana-Irina IORGA
Postări
