Rotterdamul, supranumit „Poarta spre Europa”, se spune că ar fi cel mai mare port din lume. În mod cert aici este locul unde cultura de cel mai înalt nivel şi arhitectura inovatoare coexistă cu o viaţă industrială şi comercială intensă.
Fastul clădirilor de afaceri din centru rivalizează cu imaginea grandioasă a portului, în care vase multicolore de toate mărimile şi destinaţiile alcătuiesc un labirint pe ape, mereu în transformare.
Oraşul - port, a renăscut din cenuşa celui de-al doilea război mondial când germanii au bombardat oraşul în încercarea de cucerire rapidă a Olandei, devenind azi cel mai modern oraş al ţării. Numai trei clădiri din centru au supravieţuit în mod miraculos războiului şi reconstrucţiei ulterioare acestuia: primăria, biserica Sf. Laurenţiu şi Casa Albă.
Unul dintre premiaţii concursului, Constantin PAVEL, ne împărtăşeşte, cu umorul său mucalit bine ştiut, în care cunoaşterea transpare unei necunoaşteri mereu afişate, impresiile de la vizita sa în Rotterdam, prilejuită de vernisajul expoziţiei concursului. Expoziţia a fost organizată în mod cu totul neconvenţional, în incinta a patru containere, aşezate chiar pe cheiul portului. Astfel, nenumăraţii participanţi la sărbătorile oraşului au putut vizita şi această expoziţie de un înalt nivel artistic.
„Am fost cazaţi într-un hotel plutitor unde adormeam legănaţi de un anume balans. Nu ne era foarte clar dacă balansul provenea de la valuri sau de la perechile cazate în camerele vecine. Am prins Rotterdamul în sărbători. Ochii mei de ţăran obişnuiţi să vadă ba o caruţă, ba nişte curci alergând după dude, erau gata să facă atac de cord la splendoarea oferită de spectacolul portului. Sute, dacă nu mii de vapoare şi şalupe de toate culorile, cu motoare sau cu pânze, îşi schimbau pe rând frumuseţea din timpul zilei pe cea cu simfonia nocturnă a luminilor.
Oamenilor de acolo se vede că le-a intrat relaxarea autentică în metabolism. Ştiu cu adevărat să se simtă bine şi, pentru că de sute de ani, istoria nu i-a prea stresat dar şi pentru că nu trăiesc cu teama că nu-şi pot plăti împrumuturile la bănci.
După ce am privit cu oarece invidie vapoarele luxoase pe care huzureau doar nişte răsfăţaţi ai soartei, organizatorii ne-au făcut şi pe noi aristocraţi pentru câteva ore, oferindu-ne o croazieră de neuitat, pe Marea Nordului. Am avut parte de bucate alese, servite de ospătari negri, cu artificii aprinse în pahare dar şi în port. Vaporul a acostat la câţiva kilometri de hotel, semn că boieria se sfârşise. După ce, târziu în noapte, am parcurs pe jos, cam zgribuliţi de frig, dumul lung până la hotel, am realizat că nu suntem capitalişti de profesie.”
„Am prins oraşul în zile de sărbătoare. Ne-au fascinat cântecele lor interpretate de bătrânii piraţi dar şi reconstituirea în port, a tot felul de meserii, cu locuri şi ateliere de muncă în admosfera vremurilor de altă dată. Cred că ospitalitatea şi surpriza ineditului spectaculos cu care ne-au primit au fost de fapt adevatatele premii ce ne-au fost acordate.”
Doi dintre caricaturiştii români de succes au primit premii la prima ediţie a acestui concurs: Cristian TOPAN - premiul II şi Constantin PAVEL - premiul III.
Postări
