Mici obiecte de privit, de smotocit, de mângâiat, de mirosit, de citit sau de mâncat, toate însă de agâţat cu şnur răsucit din fir alb şi roşu, se răsfiră pe panouri şi tarabe aşteptându-şi cumpărătorii.
Stau frumos la îndemână mărţişoare comestibile (?!) din fructe şi frunze uscate, mărţişoare din coajă de scorţişoară parfumată - pictate şi frumos asamblate de Ştefania Pomparău, personaje delicat asamblate de Laura Belmega din seminţe, frunze şi rămurele, fiecare având altă atitudine şi personalitate chiar dacă par identice.
Sculpturi miniaturale în lemnul din cel mai fin, multe reconstituind iconiţe sau simboluri tradiţionale româneşti - fiecare cu legenda sa povestită frumos pe hârtie, amintesc de portul popular, de vasele din lut sau de porţile sculptate de meşteri populari.
Bijuteriile din argint lucrate cu migală şi har de artişti plastici precum Liana Salagean aduc zâmbet şi bucurie în sufletul celor mai cochete vizitatoare.
Nici obiectivele celor ce vor să protejeze resursele naturale nu au fost uitate, căci obiecte trash-made atestă faptul că inventivitatea nu are limite. Împătimiţii sau împătimitele de computer sunt printre cei mai vizaţi dintre cumpărători.
Toate vietăţile din cer şi de pe pământ (sau de sub pământ), colorate, stilizate şi adunate aici laolaltă, te fac să te simţi bine, confortabil, mai puţin pretenţios faţă de viaţă, mai prietenos.
Mărţişoarele, aceste obiecte mici, de dat la fete şi băieţi de 1 Martie, te fac să nu uiţi de lucrurile mărunte care te fac fericit şi sunt în fapt o urare de sănătate şi belşug pentru întreg anul.
Nu ştiu cum este în alte părţi vremea sau cum va fi peste puţin timp, cert este că la Muzeul Ţăranului Român a venit primăvara.
Postări
