PARADOXUL CULTURII ȘI A SUSȚINĂTORILOR ACESTEIA
Sunt cunoscute cazurile în care mari companii transnaționale producătoare de arme sau medicamente aduc largi sponsorizări în domeniul culturii dar, la fel de cunoscut, este faptul că ele lucrează pentru propriul interes comercial și financiar. Industria cinematografică, industria sportului, bienalele de artă de anvergură sau muzeele beneficiază de susținere financiară din partea unor entități producătoare sau care comercializează produse care nu fac bine omenirii. Privitorul, sedus de spectacolul de artă sau sport nu mai observă duplicitatea prin care sunt promovate și asociate ideea de război sau de boală cu cele mai alese creații și simțăminte umane. Condamnabile aceste acțiuni care se substituie, insidios și ferm, ideii de etic, moral și frumos. Dar, ne întrebăm, eliminarea acestor practici ar aduce un beneficiu artelor, spre exemplu? Cine, oare, dispune de fonduri uriașe și este dispus să le utilizeze pro-bono? Averile uriașe deținute de aceste companii și de proprietarii lor sunt bazate pe politici de putere și interese financiare, scopul asocierii cu artele sau sportul și chiar științele, fiind totdeauna în consens cu interesul sporirii puterii proprii. Producerea artei, a spectacolelor sportive, practicarea sportului de performanță sau cercetarea științifică necesită sume uriașe, pe care puțini le pot susține individual sau colectiv. Doresc sau nu, consumatorii de cultură sunt și ei prizonierii necesității unor spectacole accesibile financiar, care pot fi realizate numai prin sponsorizări și susțineri financiare care sunt mai mult sau mai puțin vizibile.
Un personaj complex, care suscită controverse la ora actuală având în vedere presupusa afiliere la puterea de la Moscova, este și oligarhul rus Roman Abramovitch, care a fost, până de curând, proprietarul și susținătorul clubului sportiv Chelsea. Lucru mai puțin cunoscut despre el, este faptul că a fondat și sponsorizat multe asociații și fundații vizând domenii precum cultura, sportul, sănătatea, problemele sociale și ale copiilor, educația și problemele veteranilor, că a susținut mulți artiști și performeri ruși sau internaționali, că este administratorul Teatrului Balșoi din Moscova precum și co-fondatorul celebrului Muzeu privat „Garageˮ din Moscova. Născut din mamă ucrainiană și tată bielorus, Roman Abramovitch, absolvent al Academiei Juridide de Stat din Moscova, este un om de afaceri și politician care avea, înainte de conflictul ucrainean o avere estimată la 15,5 miliarde de dolari, avere care a scăzut dramatic în contextul acuzațiilor de partinitate rusă. Membru al Dumei de Stat (1999-2001), guvernator al districtului autonom Chukotka între 2000 și 2008, (situat la extremitatea de nord-est a Rusiei), în 2003, Abramovitch a cumpărat clubul sportiv englez Chelsea, după care s-a lansat și în lumea artei. Inițial, a achiziționat lucrări de artă (dintre care lucrări ale artiștilor Lucien Freud și Francis Bacon) și a fondat în 2008, împreună cu fosta sa soție Doria Joukova (fiica unui potent om de afaceri), Centrul privat de artă contemporană „Garageˮ.
Muzeul, amplasat în centrul parcului moscovit Gorky, o uriașă construcție transparentă, care oferă un spațiu de 5400 m.p. distribuit pe trei nivele, plus alte cădiri adiacente (Hexagonul, cinematograful), este deja bine ancorat în grupul centrelor instituționale internaționale de artă contemporană, vizând cu precădere educația, dezvoltarea și expunerea tinerelor generații de artiști emergenți în diverse ramuri ale artei. Instituția deținând deja un important tezaur artistic și o arhivă importantă, susține cultura rusă dar și pe cea internațională, oferă granturi și burse și un program de cercetare și dezvoltare artistică, pentru vârste începând cele de la adolescență. Arta este și ea o afacere, pârghiile puterii sunt tot cele politice și economice, așadar se înțelege de ce Abramovitch este în continuare un jucător în zona politicii, în acest moment erijându-se într-un mediator al păcii, între Ucraina și Rusia. Dar, pe cât de ispititoare și ofertantă, politica actuală se arată a fi un joc pe teren instabil, periculos, aglomerat de jucători performanți având interese proprii, care are efecte imprevizibile chiar și pe termen scurt: un joc deopotrivă al inteligenței, vitezei de reacție, al perseverenței și riscului, în care dreptatea, etica și moralitatea ocupă un loc minor.
Spectatorii, în acest marasm ce se derulează cu o viteză amețitoare, în care părțile adverse își schimbă adesea rolurile, chiar dacă acum empatizează cu una sau cealaltă dintre țările aflate în război, în cea mai mare parte rămân atașați unei imagini a personajelor jucătoare care îi flatează, deci să nu ne mirăm că ei vor uita repede de războiul vecin nouă sau altora și vor aprecia în continuare spectacolul oferit, fie în domeniul artei fie în cel al sportului, indiferent de afinitatea lor la una sau alta dintre părțile beligerante. Lumea va accepta în continuare, din necesitate sau atrofie reacțională, imersiunea politicului și banului în cultură și științe, așa cum acceptă imersiunea acestora și în cultele religioase.
Totuși, evenimentele și personajele importante de astăzi - precum este și Roman Abramovitch, indiferent de oferta lor sinceră sau interesată în domeniul cultural, vor rămâne în memoria colectivă, în istorie și cultură, numai în conformitate cu anume criterii schimbătoare, adesea ocultate de politici și politicieni.
Irina IOSIP
Postări
