Aflată între contextul rațional al cotidianului și spiritualitatea indexată pe paliere superioare ale cunoașterii, Bianca-Andreea CONSTANTIN asimilează experiențele culturale și senzoriale și le transformă într-un fluid pictural luminos ce se distribuie prin tușe largi în planul lucrărilor, în configurații multiple care se suprapun sau întretaie sugerând natura complexă a discursului și posibilele taine încă nepătrunse. Oglindirile, suprapunerile de imagini, transparențele diferențiate și recursivitatea unor elemente demonstrează o căutare asiduă a multiplelor aspecte ale lucrurilor și sugerează personalitatea ludică dar studioasă a autoarei, determinată în a dobândi și reda cunoașterea prin metodele specifice artei picturale.
Complexitatea discursului compozițional este îmblânzită de personalitatea sa caldă, sinceră și aspirațională, vibrând de o spiritualitate în ascendență, de la cea intuitivă la cea matură, cultivată în mediul academic
Imaterialul însuflețește pânzele și învăluie mesajul într-o atmosferă poetic-metaforică în care culorile albastru și oranj și simbolurile universal-creștine abundă: scara, ochii, icoana, arcadele, merele și portocalele, porumbeii sau ogiva arhitectonică. Asemenea, titlurile lucrărilor dezvăluie natura sintetică și uneori poetică a pictoriței: "De la vicii la virtuți", "Către cer", "Exterior și interior", "Timpul memoriei", "Undeva sus", "Veste bună", "Ochii - ferestrele sufletului", "Trei puncte de vedere" sau "Adam și Eva".
Ferestrele Biancăi au dublă deschidere, interiorul spre exterior și exteriorul spre interior: evenimentele, cunoașterea și trăirile sale, amalgamate pictural în structuri atent studiate, sunt fluide și curgătoare în ambele direcții. Ferestre în ferestre, scări și trepte, oglindiri și reflectări multiple se regăsesc atât descriptiv cât și sugerativ, devoalând un caracter reflexiv-creativ, înclinat spre descoperirea și studiul lucrurilor și a legităților ce le leagă. Cercetarea lucrurilor în toate aspectele lor, fără graba decizională și faptică specifică contemporaneității, confirma eleganța spirituală a pictoriței, care stăpânește cunoaștere dar face o adâncă reverență în fața înaintașilor săi renumiți și a cunoașterii universale ("Citat din Fra Angelico", "Sator / Rotas").
Complexitatea discursului compozițional este îmblânzită de personalitatea sa caldă, sinceră și aspirațională, vibrând de o spiritualitate în ascendență, de la cea intuitivă la cea matură, cultivată în mediul academic
Imaterialul însuflețește pânzele și învăluie mesajul într-o atmosferă poetic-metaforică în care culorile albastru și oranj și simbolurile universal-creștine abundă: scara, ochii, icoana, arcadele, merele și portocalele, porumbeii sau ogiva arhitectonică. Asemenea, titlurile lucrărilor dezvăluie natura sintetică și uneori poetică a pictoriței: "De la vicii la virtuți", "Către cer", "Exterior și interior", "Timpul memoriei", "Undeva sus", "Veste bună", "Ochii - ferestrele sufletului", "Trei puncte de vedere" sau "Adam și Eva".
Ferestrele Biancăi au dublă deschidere, interiorul spre exterior și exteriorul spre interior: evenimentele, cunoașterea și trăirile sale, amalgamate pictural în structuri atent studiate, sunt fluide și curgătoare în ambele direcții. Ferestre în ferestre, scări și trepte, oglindiri și reflectări multiple se regăsesc atât descriptiv cât și sugerativ, devoalând un caracter reflexiv-creativ, înclinat spre descoperirea și studiul lucrurilor și a legităților ce le leagă. Cercetarea lucrurilor în toate aspectele lor, fără graba decizională și faptică specifică contemporaneității, confirma eleganța spirituală a pictoriței, care stăpânește cunoaștere dar face o adâncă reverență în fața înaintașilor săi renumiți și a cunoașterii universale ("Citat din Fra Angelico", "Sator / Rotas").
Postări
