sâmbătă, 30 noiembrie 2024

Gabriel RUSU, România: "Pablo Picasso"

 

Gabriel RUSU, România, "Pablo Picasso", culori de apă, 29,7x42 cm, Mențiune Specială, The 32th Biennale Internazionale dell*Umorismo nell*Arte, Tolentino, Italia, 2023

miercuri, 20 noiembrie 2024

Irina IOSIP, România: "HELP!"

 

Irina IOSIP, România, "HELP!", pastel, 21x29,4cm

 

sâmbătă, 16 noiembrie 2024

Irina IOSIP: Manipularea timpului, un experiment social?



MANIPULAREA TIMPULUI, UN EXPERIMENT SOCIAL?

- Vreme de câteva luni din ultima perioadă, unele rețele de socializare nu au permis afișarea datei publicării postărilor -

Pentru început, iată un exemplu cât se poate de edificator privind evenimente relativ recent încheiate în 2023: articole și postări despre pandemia de SARS-CoV-2 s-au rostogolit în ultimele 3-4 luni, în social-media, fără a se eticheta momentul postării, astfel că nu s-a putut înțelege dacă am fost, suntem în pandemie sau va urma una. Deși, practic, pandemii au fost și vor mai veni. Dar starea continuă de suspans legată de pericolul pandemiei rămâne și se răspândește în toate direcțiile, amenințător, apocaliptic chiar, deoarece nu ne-am mai putut raporta corect la o realitate prezentă, aceasta constituind veriga dintre trecut și viitor. Nu ne-am mai putut asocia unei logici a desfășurării cronologice a evenimentelor. Timpul s-a dorit a fi fragmentat, logica începutului și sfârșitului desfășurării evenimentelor fiind destructurată
 
Timpul, în ciuda imaterialității sale, cel puțin din punctul de vedere actual al nivelului nostru de cunoaștere și acceptare, este, în sens unic, continuu curgător. Iar noi oamenii, ființe finite din punct de vedere temporal, ne aflăm în raport de determinare față de de a patra dimensiune a spațiului nostru, timpul. Fiecare dintre noi, ca ființe limitate la o perioadă existențială foarte redusă, trăim prin marcarea curgerii timpului cu secunde, minute, ore, zile, luni și ani asociate unor evenimente trăite într-un fel sau altul.

Omul își desfășoară activitatea marcând temporal evenimentele, fapt ce îi dă o anume siguranță a adevăratei produceri a evenimentelor, având o anumită cauzalitate și scop previzibil, într-o anumită ordine și cu anumită localizare. Lipsind aceste marcaje, se pierde esența evoluției individuale și a societății, iar valorizările se perturbă deoarece omul acționează conform unor reevaluări continue, a comparației între evenimente, momente, stări trecute și prezente, în ordinea apariției și desfășurării lor. Dacă ordinea / cronologia acestora este perturbată atunci și ordinea interioară a sinelui este perturbată.
 
Precum în exemplul de mai sus, pe unele dintre rețelele de socializare, postările nu au mai fost datate, acestea nemaiputând fi regăsite în ordinea apariției lor. Dispariția raportării la timp a evenimentelor a dus la o primă destabilizare care a generat incertitudinea, stările psihice determinate de evenimentele și momentele malaxate temporal variind de la incertitudine și neliniște la angoasă și, ca urmare, ajungând la dezinteresul indivizilor față de prezent și viitor.

Fără o structurare a evenimentelor trecute omul își pierde țelurile - scopurile, clădite pe baza ordinii temporale a evenimentelor interioare și exterioare sinelui, care ar marca și produce o evoluție.

Se pierde timp prețios în a recupera și aranja temporal evenimentele, astfel că oamenii își pierd capacitatea de a acționa la momentul oportun, în sensul logic și benefic fiecăruia. A te întreba secundă de secundă „care a fost primul oul sau găina”, în cursul firesc al vieții de zi cu zi, devine obositor, frustrant iar traiul dificil.

Așadar, omul ajunge în imposibilitatea adaptării la condițiile impuse în viața reală, care apar a fi când noi când vechi, când trecute când viitoare, pierzând logica desfășurării evenimentelor și a faptelor ca o consecință a acestora. Atâta vreme cât omul nu știe dacă a depășit anumite situații, bune sau rele, va rămâne ancorat într-o buclă a timpului, nu va ști unde se află și când, nu va putea să planifice nimic, nici să-și mențină scopurile în viață. Se va constata, în cele din urmă, o lipsă a progresului individual și social.

Prin lipsa marcajelor temporale sau redistribuirea lor în mod aleatoriu în spațiul media și prin căutările multiple necesare, se distrug ordinea și logosul interior. Ca urmare se pierd verigile logice necesare evoluției, ori logica și ordinea sunt legate de legile care guvernează viața, în planul, chiar și minuscul, al omenirii așa cum o știm sau o percepem noi. Logica evoluției se bazează pe ordine temporală.

Un alt exemplu edificator. Legislația oricărei țări urmează fapte și întâmplări indisolubil legate de marcaje temporale. În momentul în care omul nu mai știe între ce limite să se desfășoare, în societate va apărea dezordinea, iar frustrarea generată de penalizările impuse de lege va fi greu sau imposibil de suportat de cei care nu înțeleg de ce sunt sancționați. De aici se întrevede care ar fi posibila urmare: distrugerea unor vieți omenești la propriu și figurat, anarhia, distrugerea societăților așa cum le avem acum.

Un val de informații, repetate la nesfârșit într-un unume interval de timp, au permanentizat evenimente care altfel au fost singulare, izolate dar care, în genere, nu influențează în bine starea societății. Astfel, a fost generalizată neliniștea și s-a produs o dezagregare a societății în indivizi izolați, fiecare cu propriile lor concluzii, decizii și scopuri care, în cele din urmă nu au putut fi armonizate în societate cu logica evenimentelor și a desfășurării lor. Ceea ce nu a realizat pandemia decât parțial, a accentuat social media: o distanțare socială și o alienare socială.
 
Au fost permanentizate nesiguranța, stările confuzionale, neliniștea, frica, angoasa, frustrarea, stări din care se poate ieși cu greu sau chiar de loc. Iar un om nesigur este vulnerabil, maleabil, mai ușor de influențat și direcționat, mai supus.

Nevoia oamenilor de siguranță și stabilitate fizică, socială, psihică, materială este esențială. Oamenii au nevoie de confirmări, de apreciere și susținere, din partea semenilor și a societății. În lipsa acestora, oamenii se vor îndrepta spre ocultism, astrologie și se vor îndepărta de trăirile specifice prezentului și cele autentice spirituale. În aceste condiții apar falși profeți iar oamenii își pierd capacitatea de a înțelege prezentul și realitatea , devenind sclavii acestor profeți sau moderatori ai vieților lor private.

Manipularea timpului înseamnă manipularea informației, unul dintre rezultatele finale posibile fiind mistificarea istoriei: evenimentele nu sunt prezentate în ordinea lor cronologică sau unele dispar și sunt înlocuite cu altele, care nu s-au produs niciodată. Atunci apare minciuna, care nu scuză, nu este scuzabilă dar poate deveni o armă de nimicire a culturii, științelor și a spiritualității, a moralității și eticii de la toate nivelurile și în toate domeniile de activitate în societatea actuală.
 
În cele din urmă se poate pune problema manipulării unei mari mase de oameni, care nu a știut, nu știe sau nu va ști ști când, cum și de ce apar anumite evenimente care le influențează viața. Ca urmare, nu va fi posibilă o previzionare a viitorului și nu se vor mai putea atinge scopurile legate de bunăstarea fizică, psihică sau, nici individual nici ca societate.

La nivel global, așa cum se poate manifesta în rețelele de socializare, pe termen lung, manipularea timpului poate influența și determina chiar schimbări majore la nivel planetar, în ceea ce privește sănătatea, securitatea și viața fiecărui individ în parte și a tuturor laolaltă.

Dacă, în contextul globalizării, cu cele de mai sus se asociază și incertitudinea apartenenței la o națiune, la un grup, gen, sistem socio-economic, unui sens al curgerii vieții, atunci tabloul apocaliptic se poate considera a fi în plină desfășurare în cadrul unei societăți dezagregate, gregare, uniformizate acultural, lipsită de scopuri și țeluri spirituale și, în ansamblu, lipsită de motivație și de putere creatoare
 
Deoarece nu lipsa de spațiu media sau economia de mijloace și timp poate fi cauza acestor schimbări în social-media ne putem întreba care a fost scopul acestei alterări a informației cauzate prin lipsa marcajelor temporale ale postărilor.

Ca o concluzie, în lipsa unei certitudini a cauzelor și a intențiilor care au generat o manipulare a timpului și informațiilor, ne exprimăm speranța și dorința ca teoriile catastrofice expuse mai sus să nu se confirme niciodată și nicăieri în această lume... chiar dacă istoria ne indică unele precedente.
 
Irina IOSIP

vineri, 15 noiembrie 2024

Liviu STĂNILĂ, România: "The Tweeting clock"

Liviu STĂNILĂ, România, "The Tweeting clock", tuș și culori de apă

duminică, 10 noiembrie 2024

Ana-Irina IORGA: "Scenografiile unui artist bijutier"


SCENOGRAFIILE UNUI ARTIST BIJUTIER


De la prinderea în diferite forme de materialitate până la reflectarea și transmiterea către orice orizont de existență, toate ipostazele luminii sunt prezente în expoziția Cristinei Ghiciuc, o artistă a decorativului inedit și a decorului sofisticat. Lucrând cu ceramică glazurată, oglindă, mozaic, porțelan și aur coloidal, ea creează lumi posibile prin linii de lumină care ating sau intersectează materia.

Pe suprafețe de catifea neagră, de 120/80 cm, Cristina Ghiciuc construiește, asemenea unui scenograf, bijuterii teatrale, uriașe, de ceramică lucioasă, cu reflexii vii și entuziaste. Colierele sidefate, din mărgele în nuanțe aurii și albastru-argintii sau din plăci tăiate în forme geometrice ce amintesc de feliile de granat verde invadat de fire de cupru, alternează cu cercei ritualici, lungi, din clopoței dispuși pe trei rânduri, cu acvile ale căror pene par din cuarțuri roz. Există și obiecte despre care nu poți spune ce nume ar avea, poate cercei, cu tije subțiri foarte lungi ce susțin perle trezite din somnul lor submarin. Toate aceste artefacte supradimensionate, un fel de „over jewellery”, trimit la hiperbola unei civilizații feminine niciodată apuse și la reflectarea ei într-o reverie solară.

Pentru civilizația noastră postmodernă și cotidianul ei stradal, Cristina Ghiciuc a creat bijuterii din porțelan lustruit, cu luciri discrete, înnobilate de atingeri aurii, asimetrice, inegale, cu o complementaritate aparte de formă și culoare.

Cele care impun ritmicitate expoziției sunt oglinzile, existențe bizare și mereu neliniștitoare, care însoțesc sau metaforizează orice conștință. Rotunde, ovale sau dreptunghiulare, oglinzile se remarcă prin rame create din piese mici de ceramică glazurată, dispuse într-un mozaic subtil. Lumini multiple se întretaie în aceste planuri mozaicate, sporind misterul pe care îl ascunde suprafața goală, dar adâncă. La limita cu oniricul, ea poate genera aventuri psihice suprarealiste.




 
În centrul acestor reflexii de diferite origini se întrevede o scenografie speculară în care apar și dispar lumi, chipuri și sensuri posibile; o scenografie care deschide, totodată, și un spațiu al speculației intelectuale și estetice.

Expoziția Cristinei Ghiciuc ne spune că alături de „haute-couture” există și ceva ce s-ar putea numi „hauts-bijoux”. 
 
Prof. dr. Ana-Irina Iorga


sâmbătă, 2 noiembrie 2024

Dănuț Adrian Chidon – Frunză cu expoziția „Punct și virgulă”

 


COMUNICAT

Galeria de Artă „Absida”, situată în Casa cu Absidă „Laurențiu Ulici” din Iași, găzduiește în perioada 4 – 30 noiembrie 2024 expoziția „Punct și virgulă”, semnată de artistul plastic Dănuț Adrian Chidon – Frunză
Vernisajul expoziției va avea loc miercuri 6 noiembrie la ora 16:00
Prezintă: Prof. univ. dr. Constantin Tofan – vicepreședinte al UAPR – Filiala Iași și Prof. univ. dr. Petru Bejan, critic de artă. Curator: Ciprian Romaniuc

«Format în ambianța generoasă a Școlii ieșene de pictură, Dănuț Adrian Chidon - Frunză tatonează cu pasiune „lumea artei”, în căutarea unei stilistici personale cât mai expresive, preocupate să descrie altfel omul și întâmplările vieții de zi cu zi. Care este miza unui asemenea interes? Gestiunea și experimentarea fericirii, în formule epurate de convenții și eliberate de clișeele obișnuite ale reprezentării. Fericirea este o iluzie, dar și obligație, și fundătură, și promisiune mereu amânată, împlinită rareori, în momentele faste ale întâlnirii cu arta. Dacă studiile de portret deosebit de expresive par mai curând „decupate” dintr-o realitate sumbră, marcată de griji și de angoase, incursiunile în cotidian surprind cadre aleatorii, sugestive, în acord cu intensitatea evenimentelor trăite. Simbolicul și evazivul surclasează relevanța vizibilului și explicitului. În cazul peisajelor citadine, tonalitățile afective sunt mai curând negative, amplificând impresiile de vag și anxietate. Autorul zăbovește cu prisosință asupra locurilor de trecere (uși, ferestre, străzi, alei...), dincolo de care se întrezăresc spațiile indeterminate ale necunoscutului, întunericului sau neprevăzutului. Privirea este solicitată discret să-și augmenteze posibilitățile, bizuindu-se pe resursele nebănuite ale imaginației.

Expoziția de la Galeria de Artă „Absida” din Iași oferă publicului ocazia de a lua contact cu lumea reală, imediat accesibilă, dar și cu cea expansiv-ficțională, a unui autor aflat la vârsta deplinei maturități creative, deopotrivă talentat și expresiv.» (Petru BEJAN)