Te aude & Te privește

Florian-Doru Crihană în contextul european al expoziţiei "Polit-Satiren" din Berlin, Germania

Din luna iunie până la 15 septembrie, în Berlin-Zehlendorf, la sediul local al Uniunii Crestin Democrate, sunt expuse lucrări ale caricaturiştilor: Walter Hanel (Germania) cu 12 lucrări, Florian Doru Crihana (România) cu 10 lucrări, Mariusz Stawarski (Polonia) cu 4 lucrări, Rumen Dragostinov (Bulgaria) cu 4 lucrări, Ion Silveszter (România) cu 2 lucrări, Oleg Dergatchov (Ucraina) cu 4 lucrări, Fritz Wolf (Germania) cu 4 lucrări şi Wladimir Stepanov (Rusia) cu 2 lucrări.

Intitulată „Polit-Satiren”, expoziţia este organizată de către istoricul de artă Gisela Burkamp şi jurnalistul Dieter Burkamp, cunoscuţi colecţionari şi impresari, premiaţi în plan cultural atât în Germania cât şi în Polonia. Aceştia se ocupă de fenomenul caricaturii de peste 40 de ani şi deţin o colecţie de peste 3000 de lucrări originale.

Având ca temă satirica politică, expoziţia mediatizată de presa germană, îi omagiază cu această ocazie pe doi dintre cei mai mari caricaturişti germani ai perioadei postbelice, aproape octogenatul Walter Hanel, cunoscut caricaturist la Frankfurter Allgemeine Zeitung şi Fritz Wolf cunoscut pentru lucrările din Stern şi Brigitte.

Alături de aceştia îşi găsesc locul binemeritat în ierarhia internaţională, ca lideri ai caricaturii (conform aprecierilor din presa germană) şi alţi şase caricaturişti din Europa. Fiecare desen este o operă de artă în sine, indiferent de stilul abordat.

În deschiderea expoziţiei, Dieter Burkamp deplânge decăderea caricaturii din poziţia meritată în presa scrisă. Deasemenea, precizează că toate ideile lucrărilor expuse sunt bune, chiar dacă timpul a arătat că unele dintre aceste ar fi greşite. 

Este meritorie apariţia caricaturiştilor români Ion Silveszter şi Florian Doru Crihană (consistent reprezentat).

În imaginea din presa germană apar cei doi colecţionari alături de câteva dintre lucrările lui Crihană, ceea ce arată, dincolo de aprecierile generale, opţiunea personală referitoare la arta acestuia.

 

Irina IOSIP

 

Din expoziţie, lucrarea 
„Uniunea Europeană” - ulei/carton, a lui Florian Doru Crihană

„Culorile satirei” Tatianei Dumitrescu, la Clubul Caricaturiştilor „Sorin Postolache”

Greu de spus care sunt „culorile” satirei, căci satira este cameleonică, împrumută culoarea şi se hrăneşte din substanţa personalităţii creatorului.

Tatiana Dumitrescu, fire echilibrată şi puternică, departe de a fi timidă, fără inhibiţii artistice sau umane, ştie să-şi conducă temele, comune genului şi grupului, pe un drum bine stabilit, în care bucuria şi vigoarea culorilor şi liniei determină un anume ritm ideilor şi sensurilor.

Satira sa, înlesnită publicului larg prin stilul realistic, o paletă luminoasă de culori şi o anume candoare a formelor, aduce în discuţie frumuseţea dar şi urâţenia vieţii.

Surprinde lucrarea prin care, omenirea se autoconstruieşte şi defineşte pe sine, din propriile deşeuri. Ni se aminteşte astfel, că omenirea se repetă în toate greşelile ei, iar viitorul acesteia devine din ce în ce mai nesigur.

Mâna, mâna care cere ajutor la înec, se dovedeşte a fi, la propriu, cu dinţi. Nefericit ar fi acel prieten sau suflet caritabil ce oferă ajutorul...

Sunt lucruri pe care le ştim, trăim şi suportăm cu toţii, rând pe rând, dar repetăm fapta, căci totuşi suntem umani. Însă întrebarea este ... până când ?

Revenită de pe plaiuri străine, neprietenoase cu penelul şi spiritul românesc, prin vernisajul retrospectivei sale de la Clubul Caricaturiştilor „Sorin Postolache”, Tatiana Dumitrescu împărtăşeşte astfel, cu colegii de breaslă, bucuria revenirii la genul satiric.

 

 

Irina IOSIP

 

O litografie a Madonei lui Edvard MUNCH s-a vândut la Londra cu aproape 1,5 milioane de Euro

O litografie a Madonei lui Edvard MUNCH s-a vândut la Londra, prin Casa de licitaţii Bonhams, cu aproape 1,5 milioane de Euro, valoare ce o propulsează într-un top al vânzărilor de gravuri pe poziţia a doua în lume.

Se cunosc numai câteva gravuri colorate de mână ale Madonei, multe dintre ele fiind în colecţii publice şi se întâmplă foarte rar ca o gravură de o aşa importanţă istorică să apară în licitaţii publice.

Realizată în 1895, lucrarea a intrat în circuitul public după o sută de ani cât a fost în posesia unei singure familii.

Litografia vândută cu această ocazie este colorată manual, şi reprezintă o Madonă înconjurată de un chenar roşu, iar în stânga jos, spărgând chenarul, un prunc nenăscut.

Ca în toate reprezentările Madonei sale, galbenul aureolei este înlocuit parţial cu roşu, simbol al dragostei şi durerii. Sunt prezente şi impresii de galben, verde şi albastru.

Madona este o temă constantă în opera lui Edvard MUNCH, reprezentare contestată, în care sanctitatea şi senzualitatea sunt prezente deopotrivă.

Între 1894 şi 1895, MUNCH a executat 5 variante în ulei ale Madonei, iar în decursul timpului, a executat şi alte variante în tehnici grafice: litografii, gravuri pe lemn, schiţe în cărbune.

De altfel, realizarea unei lucrări trecea prin diferite etape premergătoare: schiţa în acuarelă, o lucrare în ulei pe pânză şi, de abia după aceea, lucrarea finală pe pânză.

Expresivitatea feţelor personajelor din lucrările sale poate ilustra un manual de psihologie pentru redarea sentimentelor extreme de disperare, groază, angoasă. Lucrarea „Strigăt” rămâne o referinţă în acest sens.

 

Irina IOSIP

Results of III Baja Cartoon Competition, Hungary

Theme: PASSION for HUNTING and FISHING

First prize: Slobodan Obradovic (Serbia)

Special award 1: Goran Divac (Serbia)

Special award 2: Aidarbek Gazizov (Kazakhstan)

Special award 3: Halter Andras (Hungary)

Diploma

Gennadiy Nazarov (Ukraine)

Kurt Vangheluwe (Belgium)

Rumen Dragostinov (Bulgaria)

Zygmunt Zaradkiewicz (Poland)

Ashmarin Stanislav (Russia)

Jitet Koestana (Indonesia)

Peripeţiile unui caricaturist român în spaţiul competiţional, trăite şi povestite de chiar acesta ... (click)

Citind scrisoarea caricaturistului bistriţean Lucian Ioan Dobârtă (LuciDo) aflăm ce şi cum se mai întâmplă pe la concursurile de caricatură. Citim şi luăm aminte: 

„Am plăcerea, bucuria şi onoarea să vă anunţ primirea unui important premiu la o competiţie prestigioasă, Sicaf 2010 din Seul, Coreea: este vorba de Netizen's Choice, sau premiul publicului, prin votare on-line pe parcursul unei luni după afişartea lucrărilor finaliste ... adică 74 din 2978.

Am plecat cu un mare handicap de voturi, recunosc fără ocolişuri, pe care doar tenacitatea şi intuiţia m-au determinat să-l suprim. Din motive "tehnice" pentru ex-coreeni, posibiliatea de votare on-line a fost mult tergiversată, amânată şi scuzată mereu. Am purtat un dialog lung (prin e-mail), uneori obositor, pe parcursul a aproape 2 săptămâni de la începerea efectivă a votării, fără ca să primesc un vot, în timp ce coreenii aveau deja sute de voturi. Dar, am perseverat şi în cele din urmă printr-o asociere de factori, unul descoperit în extremis, întâmplător dar providenţial (link-ul de votare se putea deschide cu absolut orice browser, dar doar cu Explorer nu se bloca în procedura de votare, destul de greoaie şi ea în fapt, fiind vorba de câţiva paşi care trebuiau urmaţi )" ... "Cert este că am început să fiu efectiv votat în a 2-a jumătate a intervalului. Dar, datorită perseverenţei (repet), simpatiei şi susţinerii a sute de oameni...prieteni, cunoscuţi, cunoscuţi ai cunoscuţilor, simpatizanţi, etc....de aproape sau de undeva din lume...am reuşit să recuperez handicapul iniţial şi chiar să îl depăşesc. Mulţumesc de asta tuturor celor care m-au votat ...” 

„Votul a fost unul la vedere, direct şi internaţional exprimat.” 

„Pentru mine alegerea, susţinerea şi simpatia sutelor de votanţi constituie un premiu care are o semnificaţie mai mare şi mai valoroasă decât orice alt premiu.”

N.A.: premiul a fost obţinut pentru lucrarea „Ecologyc fashion” de mai sus.

Albumul „Parc(o)urs” al lui Tudor BANUŞ, lansat de ICR la Bookfest 2010, Bucureşti

„În „vizibil” suntem supuşi gustului epocii; eu însă mă situez la antipod: mă simt la unison cu artiştii care nu şi-au pus problema „modernităţii”, trăind-o în necunoştinţă de cauză ! Mi-ar plăcea să merg, pe aceeaşi potecă, în compania unui Callot atât de uman, a unui Hogarth atât de obraznic uneori, a unui Granville plin de fantezie. Asta... ca să nu-i mai deranjez pe „bătrânii” Bosch, Brueghel sau Dürer.”

„În carte veţi vedea din cine şi din ce se compune lumea mea. Imaginile ignoră trecerea timpului. Descui teme contemporane cu chei de demult, unele ruginite, care au făcut cândva epocă. În spatele uşii închise, la temelia subconştientului, palpită memoria folclorului românesc, cu acea bogăţie de arhetipuri care-mi oferă o distanţă profitabilă faţă de răvăşita lume în care ceez astăzi.” (Albumul „Parc(o)urs”, din cuvântul introductiv al autorului)

Într-o ediţie trilingvă română-franceză-engleză, structurat în mod interesant în jurul aprecierilor critice publicate de-a lungul timpului, albumul prezintă, într-o bogăţie de imagini, viaţa artistică a unui de mult călător pe alte meleaguri.
Pictor, gravor şi ilustrator de carte şi presă, Tudor BANUS s-a stabilit în Franţa, la Paris, încă din anul 1972. O bună parte a activităţii sale artistice se regăseşte pe coperţile şi în paginile a zeci de ziare şi reviste precum: „Le Monde, Die Zeit, The New York Times, L'Express etc.

 

Irina IOSIP