Stamps . Amprente

Portret de artist, Ion TRUICĂ la 75 de ani de viaţă şi peste 44 de ani de carieră

În modestul ambient al holului de intrare al Cinematografului „Union” din Bucureşti, pe 16 noiembrie l-am regăsit pe regizorul Ion TRUICĂ, delicat emoţionat de evenimentul în pregătire: retrospectiva unei întregi vieţi dedicate cinematografiei.

 Pe pereţi dansează în ideograme linia unei grafici minimaliste, în forme purificate de energiile de prisos, esenţe în alb şi negru. Simplitate şi eleganţă într-un gest artistic aniversar.

Un ansamblu reunind câteva dintre lucrările originale ce au făcut obiectul filmului „Rovine” (1983), stau mărturie a capacităţii de sinteză artistică a autorului.

 Însăşi semnătura sa rafinat studiată, aplicată pe un colţ de catalog - chiar dacă pe pagină exista un spaţiu central liber, spune multe despre onestitatea şi eleganţa celui ce ştie ce se cuvine şi ce nu, ale unui maestru al artei româneşti. 

Gândul său mărturisit cu această ocazie, aduce motivaţia acestei retrospective, ca act artistic unificator: ” ...să te bagi în toate activităţile artistice sau mai puţin artistice şi să devii plictisitor...”, „... să ai decenţa artistică să apari doar atunci când apare un eveniment artistic sau poţi să aduci ceva nou faţă de ceea ce făcuseşi până atunci.”
 

Ion Truică a realizat peste 50 filme de animaţie de autor şi 5 în colaborare.

Iată câteva premii care au recompensat munca artistului: Medalie de argint la Veneţia, Placheta de bronz la Barcelona şi Menţiune la Teheran pentru „Carnavalul”, Premiul ACIN şi Diploma de onoare la Atena pentru „Maiastra”.  

Ultimul premiu de anvergură a fost Premiul de excelenţă decernat la Festivalul ANIM'EST din Bucureşti, în 2008.
 

Din aprecierile critice ale unor personalităţi culturale româneşti rememorăm:
 

„Ion Truică a adus în animaţie autoritatea unei plastici cu un timbru personal, foarte apăsat, o linie cu ascuţimi gotice, o compoziţie de o sobrietate de anahoret, un colorit stins şi melancolic. Autorul e un selenar, un eterat, meşter al atmosferelor meditative al elegiei.”, Ecaterina Oproiu
 

„Destinul creatorilor este o temă ce inspiră mai toate filmele lui Ion Tuică. Traduceri ale operei poetice a lui Nichita Stănescu, „Remember” şi „Farul”, vizează aceeaşi idee a „arderii” pentru iluminarea celorlalţi.”, Octavian Cohmălniceanu
 

„Orientalismul unor exprimări ale Maestrului sunt de fapt îndelungate căutări ale expresiei sintetice, esenţialitate şi spiriatualitate...”, Valentin Ciucă
 

„Opera lui Ion Truică are o măreţie în singularitatea ei delicată şi frumuseţe în moralitatea cu care a gândit-o”, Vladimir Zamfirescu
 

Dacă ar fi aici mai mult loc şi timp la dispoziţie, am putea cita mult mai multe personalităţi artistice sau exegeţi ai artei ce şi-au adus omagiul artistului, profesorului universitar, realizatorului de filme de animaţie, regizorului, scenografului, graficianului, criticului de artă, scriitorului de carte de cinema, Ion TRUICĂ.
 

Retrospectiva aniversară a programat proiectarea câtorva dintre filmele sale, aflate în Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română: „Cadoul” (1973), „Vânătoarea” (1971), „Marea zidire” (1974), „Furtuna” (1977), „Rovine” (1983), „Don Juan” (1991), „Hidalgo” (1975), „Umbra” (1999).

 

Irina IOSIP

 

"2010 anuala deznădejdei", Galeria Simeza, Bucureşti

                                                                                                              

Născută în vremuri tulburate de temeri şi nesiguranţă privind viitorul, „Anuala Desnădejdei” curatoriată de Dan Tudor Truică, reuneşte nume cunoscute în plastica contemporană, generaţii diferite, precum şi domenii diferite ale artei.

Expoziţia nu urmăreşte stabilirea unor repere în timp sau a unor cauze ce generează „desnădejdea” sau epuizarea subiectului, ci ilustrează devenirea sentimentului, de la abia percepţia acestuia la nivel mental, la starea de angoasă finală.

Dealtfel, acumulări emoţionale mult mai complexe străbat barierele personale, desfăşurându-se „vederii” noastre prin formă şi culoare.

Sentimente de deznădejde, neputinţă, disperare, melancolie, spaimă, furie, confuzie sau nădejde, nasc atitudini şi manifestări diferite: se tace sau se strigă, se proclamă sau se eschivează, se deznădăjduieşte sau se năjdăjduişte, se afirmă sau se neagă, se caută aliaţi sau protecţie, se râde dar se plânge, se acţionează duplicitar sau se previzionează, se visează cu nostalgie sau se acţionează spărgând barierele restricţiei. Unii lasă un mesaj strict personal, alţii se refugiază în activităţi colaterale. 
 

"Bufonul" - Cristian Blei, "Strigăt" - Agatha Popescu, "Tăcere" ´(detaliu) - Iris Teodorescu

"Melancolie" - Mihaela Diaconu, "Scrisoare" (detaliu) - Adina Cioran

 "Ambivalent" (detaliu grupaj) - Adela Bonat, "Eşafodul Morţii" - Ioana Enescu, "Restricţie" - Mihaela Diaconu

Metafore în bronz depăşesc limitele spaţio-temporale impuse de un context actual şi ating profunzimi filozofice unice, precum în „Călătoria” şi „Două persoane pe soclu”.

"Călătoria" şi "Două persoane pe soclu", Valentin Duicu

Gestul de eliberare şi manifestare individuală a fiecărui artist intră în acord armonic cu ale celorlalţi, prin însuşi actul creator.
Arta îşi dovedeşte şi aici utilitatea, prin exprimarea publică a unei stări generale acute, devenind astfel un gest social.

Nu se dau verdicte, nu se anunţă câştigătorii, privitorul este lăsat să cugete, să trăiască sincer şi să se simtă parte a unui întreg.

Că schimbarea este declanşată de acutizarea „simptomelor”, este un fapt deja dovedit.

Diversitatea formelor, a modurilor de exprimare, diversitatea şi profunzimea sentimentelor ca şi atingerea unui grad mare de generalizare ideatică, exprimate într-un mod fluid printr-o acumulare continuă de energii şi experienţe, ne facem să înţelegem devenirea şi să anticipăm răspunsul.

"Compoziţie" (detaliu) - Ioana Streinu, "Nădejde II" (detaliu) - Dan Tudor Truică

Atitudinea privitor la evenimentele socio-politice actuale este puternic aspectată în străinătate în arta contemporană, ca şi în majoritatea manifestărilor expoziţionale de anvergură. 

Se poate spune că această expoziţie urmează tendinţele actuale, din care lipseşte însă,  latura politică. 

Dar, fapt mult mai important pentru arta esenţială şi împlinirea scopului ei, sunt atinse aici profunzimi filozofice privind concepte ca: viaţă şi moarte, timp, trăirea cu şi fără de atitudine, predestinarea, supunerea şi neputinţa de a ieşi din propria condiţie impusă sau autoimpusă  ş.a.m.d.

 

Irina IOSIP

Restul povestilor ce avea să ni le mai spună rămân o taină ...

Scriitor, traducător, caricaturist sau ilustrator pentru unii, diplomat sau economist pentru alţii. Părinte de copii ...
 

Alexandru LINCU (n. 1948, d. 2010), om cu talent şi inspiraţie, a publicat caricatură, articole şi traduceri în multe ziare şi reviste precum: Amfiteatru, Urzica, Adevărul, România Literară, Flacăra, Contemporanul, Expres Magazin, Luceafărul, Român în Lume (Spania).
 

A obţinut premii şi menţiuni pentru caricatură, dar şi pentru scrieri umoristice şi a participat la expoziţii şi concursuri naţionale şi internaţionale de caricatură (Belgia, Brazilia, Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, China, Iran, Israel, Italia, Coreea, Polonia, Portugalia, Serbia, Turcia etc).
 

Metaforele sale grafice au fost onorate la prezentarea expoziţiei personale de caricatură “D’ale românilor...”, deschisă în 2008, la sediul Institutului Cultural Român din Madrid.
 

Ca scriitor, a publicat volumele: “Condamnat la viaţă” - roman (2010), “Epoca Mârlanilor” - pamflete politice (2008), “Inorogul de jad” - roman,( 2007), “Dincolo de orizont” - poezii (2003), “Taina burlacilor” - povestiri şi schiţe umoristice (2000).  A tradus şi publicat romane din limbile spaniolă şi portugheză şi a ilustrat coperţile mai multor romane apărute în România.
 

Restul povestilor ce avea să ni le mai spună rămân o taină, căci, cu puţin timp în urmă a plecat să se odihneacă ....

 

Irina IOSIP 

Rodica LAZĂR (1931 – 2009), Galeria Apollo, Bucureşti

Autortret IV, 1958 (detaliu)

„ ... prin pictură, şi numai prin pictură, mă-nec fără de apă, mă-ngrop fără pământ, respir fără de aer şi ard fără de foc şi mă salvez, de oricare dată, în fiecare tablou...”

Detalii din câteva dintre autoportretele executate de-a lungul anilor

Sub acest motto se desfăşoară retrospectiva artistului plastic, profesorului universitar, omului care a fost Rodica LAZĂR. Sunt însăşi cuvintele autoarei după care numai imaginea mai poate să vorbească:

Corăbii I, 1985

Sat IV, 2007 (detaliu)

Şi totuşi ...

„ ... În pictura ei, lumea este văzută parcă printr-o pânză, câteodată diafană ca borangicul fin de mătase, prin care am vedea contururi şi culori dinainte ştiute de sufletul nostru, alteori printr-o pânză groasă, noduroasă, făcută la războiul de ţesut, cu imprevizibile şi artistice imperfecţiuni, prin care privind, descoperim o lume reinventată ... ” (din Catalogul expoziţiei, Irina Mavrodin, 2010)

 

Irina IOSIP