vineri, 5 noiembrie 2010

Rodica LAZĂR (1931 – 2009), Galeria Apollo, Bucureşti


Autortret IV, 1958 (detaliu)

„ ... prin pictură, şi numai prin pictură, mă-nec fără de apă, mă-ngrop fără pământ, respir fără de aer şi ard fără de foc şi mă salvez, de oricare dată, în fiecare tablou...”

Detalii din câteva dintre autoportretele executate de-a lungul anilor

Sub acest motto se desfăşoară retrospectiva artistului plastic, profesorului universitar, omului care a fost Rodica LAZĂR. Sunt însăşi cuvintele autoarei după care numai imaginea mai poate să vorbească:



Corăbii I, 1985

Sat IV, 2007 (detaliu)

Şi totuşi ...

„ ... În pictura ei, lumea este văzută parcă printr-o pânză, câteodată diafană ca borangicul fin de mătase, prin care am vedea contururi şi culori dinainte ştiute de sufletul nostru, alteori printr-o pânză groasă, noduroasă, făcută la războiul de ţesut, cu imprevizibile şi artistice imperfecţiuni, prin care privind, descoperim o lume reinventată ... ” (din Catalogul expoziţiei, Irina Mavrodin, 2010)