Nicolae EINHORN este un grafician şi pictor încercat, obişnuit cu abstactizarea în termenii clasici de lucru.
Titlurile sale, gândit căutate, spre deosebire de cele laconice ale colegului său Crihană, sunt o descriere şi o continuare a desfăşurării grafic-picturale a conţinutului lucrării. Dau o indicaţie exactă asupra înţelesurilor, definind lucrările („Gura străzii”, „Gâlceava”, „Moment sălbatic”).
Fie într-o coloristică trăită cu intensitate fie în tonuri nonculoare, personaje caricatural definite, acoperă integral spaţiul pictural, într-o aglomerare de atitudini, poziţii, secvenţe de viaţă („Caragialesc”, „Curioşii”, „Gura străzii”, Ţurţuri”, „Doamne de curte”).
Definirile şi redefinirile sunt frecvente în evocarea unor stări, trăiri diferite. Precum în portretele de familie, anume profile umane se repetă, probabil în aceeaşi intenţie de a reţine diferenţa între etapele parcurse în evoluţia ideilor.
Einhorn caută amănuntul, pe acela care este pe deplin justificator, în fiecare lucrare, fie el culoare sau linie.
Picturi de mai mari dimensiuni, într-o explozie de culoare şi suprapuneri multiple, surprind "o cetate" supraaglomerată şi multifaţetată, în unitatea şi diversitatea ei.
Ca într-un jurnal epic, pe tot parcursul expoziţiei, autorul merge pe ideea descrierii evenimentelor şi nu a provocării lor. Într-o cursivitate a ideilor şi o armonie a culorilor specifice, Einhorn demonstrează că a sesizat acea armonie în dizarmonia specifică aglomerărilor umane.
Irina IOSIP
Postări
