“...Alternativa acestui mod de a media relaţia imaginii cu modelul prin prisma unui mimesis – secund, dominat de reverie şi recurenţă a arhetipului – o impune intensitatea participării subiective, înregistrarea directă, francă, a reacţiei la impresia nedizlocată din rolul său declanşator al gestului creator. Tocmai această reactivitate alertă, acest patos al unei descrieri a viziunii ce se suprapune peste realitate, nu excluzând-o, ci doar infuzându-i entuziasmul imaginării, o energie vitalistă şi un acut sens al trecerii timpului, defineşte maniera sa expresionistă intens personală...” Alexandra TITU
Gheorghe DICAN trăieşte intens şi tranşant fiecare clipă ce transferă pe pânză, una câte una, experienţele sale imaginative. Structurile exultă în forme complexe, pensulaţii ferme, culori pline şi dense, ceea ce confirmă concizia şi viteza decizională. Fiecare tuşă este trăită total, cu laceraţii adesea dar şi, câteodată, cu unele gingăşii de culoare sau contrast, elaborarea formelor fiind decisă de ochiul de profesionist, de mâna exersată şi febra momentului.
Chiar dacă lucrează sub imperiul impulsului, lucrările sunt intense şi tonice iar liniile şi culorile inspiră energie pură.
Chiar dacă lucrează sub imperiul impulsului, lucrările sunt intense şi tonice iar liniile şi culorile inspiră energie pură.
Abstractul practicat de Gheorghe Dican nu elimină complet formele din natură căci adesea pot fi desluşite aglomerări urbane sau dealuri şi văi. Cerul şi pământul se regăsesc în poziţia lor firească, iar între ele, elemente mereu altele, mereu altcum, mereu altundeva, joacă rolul principal fiind factorul dinamizator al lucrărilor.
În planul imaginilor aflate în echilibrul formelor pătrate, arhitectura se desfăşoară cu preponderenţă în plan vertical, ceea ce sugerează dinamica aspiraţională şi inserţia planurilor subtile ale subconştientului.
Şi totuşi, există un timp care se scurge mai incet, acela al echilibrului între exultare şi relaxare, culoare şi semn, al certitudinii de schimbare şi transformare. Continuitatea spaţiu-timp nealterată de recurenţe vizuale oferă discursului său vizual cursivitate, eleganţă şi armonie. (va continua)
Irina IOSIP