Marius BARB (alias Barbone) Conceptele precum păcatul originar,
femeia-muză, femeia cameleonică, femininul-altar şi gestul,
precum chemarea, ademenirea, tatonarea, sunt adesea suprapuse într-un
joc intenţionat secvenţial, în care femeia apare simultan în
dubla ipostază de emiţător şi receptor. În spaţiul astfel creat, este aproape audibilă armonia culorilor vii, pline de optimism.
Ileana Ştefănescu (alias Ile Ştef) Volumele uşoare din pastă
celulozică pe suport din plasă, purtate sau purtătoare de vânt,
pot cu uşurinţă crea un decor teatral suspendat, sugerând
multiple atitudini prin repoziţionarea lor în spaţiu. Corpuri
fracţionate, deschid privirii interioare colorate, din voaluri
unicolore sau detalii pictate cu imagini semnificative. Impresia de scenariu şi
mobilitate nu este întâmplătoare şi, ne menţionează pictoriţa, se datorează motivului
inspiraţional iniţial, piesa de teatru „Scaunele” a lui Eugen
Ionesco.
Lucrările
celor doi artişti se află într-o opoziţie-complementaritate de
concept şi comentariu, explicabilă prin datul existenţial
specific fiecăruia. Ceea ce este pentru unul introspecţie şi apoi exteriorizare, pentru celălalt este subiect de studiu şi analiză dinspre exterior. Această complementaritate
asigură de fapt şi unitatea expoziţională.
Aici nu sunt orgolii
şi nici inchistări, ci o comunicare într-un spaţiu public cu
partenerul vizitator ce apreciază ludicul, descătuşarea de inhibiţii,
exprimate într-un stil modernist plin de viaţă.
Postări
