Disparița artistului a
fost anunțată de galeria londoneză Lévy Gorvy.
Avangardistul italian,
decedat pe 1 decembrie a.c. la vârsta de 87 de ani, a lăsat în
urma sa o operă care a marcat secolul al XX-lea. El este cunoscut pentru
lucrările sale monocrome ale căror prețuri ating astăzi cote
maxime pe piața de artă.
Termenul de minimalism a fost
menționat în 1965 de către filozoful
englez Richard Wollheim, în articolul intitulat „Minimal Art”,
în cadrul revistei Arts Magazine. Acesta
definește mișcarea în sensul conținutului artistic minimal, în acord cu "less is more" (mai puțin înseamnă mai mult) după Mies van der Rohe.
De
multe ori complet albe, suprafețele pânzelor, prin volumele
realizate prin diverse tehnici,
inițiază efecte de umbră schimbătoare, funcție de înclinarea
față de sursa de lumină. Această abordare considerată ca fiind originală pentru avangarda secolului al XX-lea, l-a determinat pe artistul
Donald Judd, unul dintre actorii mișcării, să-l
numească pe Enrico Castellani „părintele minimalismului”, în
articolul său "Obiecte
specifice" (1965).
„Suprafață
albă”(1962),
triptic, acrilic
pe pânză, 299x381x16 cm
În
1959 Castellani a realizat prima
suprafață în relief, dând naștere unei poetici picturale persistent urmată în opera sa, definită de critici „ripetizione
differente”, de o puritate extremă, o cale nouă în
artă, datorită ritmului exact al spațiilor goale și
pline, date de prelucrarea suprafeței.
În
cariera sa a participat în multe expoziții de notorietate, dintre care: Bienala
de la Veneția (1964,
1966 - solo, 1984 și 2003), „The receptiv Eye“ la MoMA din New York și Bienala São Paulo în Brazilia (1965). În
1970 a participat la expoziția colectivă
"Vitalitatea negativului în arta italiană", curatoriată
de Achille Bonito Oliva, la Palazzo
delle Esposizioni din Roma, iar în 1981
a participat la "Identité Italien, L'art en Italie depuis
1959", la Centrul Pompidou din Paris.
Ultimele
expoziții au fost 2016
la
Dominique
Lévy Gallery din Londra
(UK) și
la New
York, iar
în 2017
a avut
un duo împreună cu Carl
Andre la galeria Meert din Bruxelles.
Irina IOSIP
Postări
