ARTA ÎN VREME DE RĂZBOI - Pavilioanele Ucrainei și Rusiei de la Bienala de la Veneția / 23 aprilie - 27 noiembrie 2022-

 

 

ARTA ÎN VREME DE RĂZBOI

- Pavilioanele Ucrainei și Rusiei de la Bienala de la Veneția / 23 aprilie - 27 noiembrie 2022 -

Tema pentru cea de a 59-a bienală de la Veneția este ,,The Milk of Dreams”, denumire ce provine inspirațional dintr-o carte a scriitoarei suprarealiste Leonora Carrington, care "descrie o lume magică în care viața este în mod constant re-vizuită prin prisma imaginației. Este o lume în care toată lumea se poate schimba, se poate transforma, deveni ceva sau altcineva; o lume eliberată, plină de posibilități. Dar este și alegoria unui secol care a impus o presiune intolerabilă asupra definiției sinelui" [1]. Tema generală se axează pe trei categorii de interes: reprezentarea corpurilor și metamorfozele lor, relația dintre indivizi și tehnologii, legătura dintre corpuri și Pământ. Curatoarea Cecilia Alemani atrage astfel atenția asupra lumii actuale, oarecum previzionar având în vedere acțiunile actuale beligerante extreme ale Rusiei asupra Ucrainei și amenințarea recentă cu arma nucleară - care pune sub semnul incertitudinii însăși existența umană.

 

Cu două luni înainte de deschiderea bienalei, artiștii selectați ai Rusiei, Alexandra Sukhareva și Kirill Savchenkov, precum și curatorul Raimundas Malašauskas au anunțat că nu-și vor mai reprezenta țara la eveniment, prin neparticipare. "Nu există loc pentru artă când civilii mor sub focul rachetelor, când cetățenii Ucrainei se ascund în adăposturi, când protestatarii ruși sunt făcuți bucăți”, au scris artiștii în media de socializare.

Pe fondul unei atitudini reticente și chiar protestatare a instituțiilor de artă și a artiștilor ruși față de invadarea Ucrainei, prin sistarea evenimentelor, închiderea temporară a instituțiilor sau alte acțiuni publice, Pavilionul Rusiei a anunțat online că va rămâne închis în acest an.

Pe de altă parte, artistul ucrainian Pavlo Makov precum și curatorii săi Lizaveta German, Maira Lanko și Borys Filonenko, care urmau să participe la Pavilionul Ucrainei, au declarat că sunt marcați de pericolul iminent al morții și nu pot continua să lucreze în aceste condiții.

Așadar și participarea Ucrainei la bienală stă sub semnul incertitudinii, dar avem siguranța că, Ucraina ar fi primită cu adâncă simpatie de către întreaga comunitate artistică de pe mapamond. Să nu uităm că, Bienala de la Veneția, urmărind evoluția artelor contemporane încă din 1895, de la fondarea sa,  este cel mai important eveniment artistic care, prin modul său de organizare, reunește în câmpul artelor, toate țările de pe mapamond, prin intermediul echipelor lor reprezentative, .

Privitor la contextul beligerant, Bienala a publicat pe site-ul său următoarea declarație: "Biennale di Venezia, un loc în care toate popoarele se întâlnesc în artă și cultură, este alături de toți cei care suferă ca urmare a atacului rusesc asupra Ucrainei. Invocăm pacea și respingem cu fermitate toate formele de război și violență, confirmând că La Biennale rămâne un loc de dialog între instituțiile, artiștii și cetățenii din fiecare țară, de orice limbă, etnie sau religie. Ne exprimăm speranța că diplomația internațională va găsi puterea de a oferi o soluție pașnică comună în cel mai scurt timp posibil. În acest scop, confirmăm că cea de-a 59-a Expoziție Internațională de Artă se va deschide pe 23 aprilie 2022." 

Irina IOSIP

1. "Statement of Cecilia Alemani", www.labiennale.org, URL: https://www.labiennale.org/en/art/2022/statement-cecilia-alemani

Alte informații pe https://www.labiennale.org/en

 

Ne aducem aminte, Cristian MARCU!

Născut pe 29 ianuarie 1959 (Galaţi) - decedat pe 25 iunie 2012 (Bucureşti)

Studiile şi le-a început în Huşi continuând apoi, în Bucuresti, cu studii private de grafică şi pictură având ca profesori pe Ion Ganju şi Nicolae Aurel Alexi.
Artist plastic – grafician şi realizator de filme de animatie din anul 1981, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, al Uniunii Cineaştilor din România şi membru fondator al Asociaţiei Culturale „Punct”, iniţiator şi director artistic al Salonului de Grafică Satirică „Damigenius”, de la Huşi - ajuns la a 17- a ediţie, şi Preşedintele Asociaţiei Culturale „Damigenius”.

Mulţi ani a activat ca grafician şi caricaturist - editorialist la „Jurnalului Naţional”, a fost colaborator la săptămânalul „Formula As” şi ocazional, la cotidianul francez "Courrier International". Mult timp, în fiecare miercuri, desenul sau editorial realizat pentru „Jurnalul National”, a fost prezentat pe postul de televiziune „Antena 3, în cadrul emisiunii „Revista presei”, de Radu Cazan.

Activitatea în cadrul Studioului cinematografic „Animafilm” a adăugat în palmaresul său animaţia a 32 de filme pentru copii şi regia a două filme de autor, având onoarea să colaboreze cu importanţi regizori precum Nell Cobar, Zaharia Buzea, Gopo, Virgil Mocanu, Liana Petruţiu, Lucian Profirescu, Mihai Badica, Zoltan Szilagy ş.a.m.d.

În timp a adunat peste 9 expoziţii personale, zeci de expoziţii de grup, lucrări în diverse muzee şi colecţii private, în ţară şi străinătate, fiind recompensat cu 44 de premii naţionale şi 23 internaţionale.

În oraşul de adopţie Huşi, acolo unde îşi avea cel de al doilea atelier de lucru şi unde, cel mai important, locuia şi trăia mama sa, a îniţiat înfiinţarea a două spaţii dedicate artelor contemporane: Galeria de Artă „PrimArt” – din incinta primăriei Municipiului şi Muzeul de Artă Modernă. 

Printre altele, a realizat coperti şi ilustraţii de carte, cărţi poştale şi afişe, iar unul dintre ultimele sale volume ilustrate a fost „Codul Zambaccian 2”, al lui Adrian Năstase, apărut la Editura Niculescu. 

În ultimii ani ai vieții, Marcu a patronat şi curatoriat, doua dintre cele mai importante expoziţii de grafică satirică din Bucuresti „ArheTICURI la români”- Cărtureşti din septembrie 2005 şi „Damigenius” - Cărturesti din octombrie 2006. 
De-a lungul timpului, lucrările sale au trezit interesul unor critici de artă precum Tudor Octavian, Ion Truică, Virgil Mocanu, Calin Căliman, Corneliu Stoica și Valentin Ciucă, care au exprimat aprecieri elogioase despre arta sa.

Toate cele de mai sus şi desenele alăturate ne-au fost transmise chiar de Cristian Marcu, cu ceva timp înainte de plecare, în scopul realizării unei documentări asupra activităţii sale şi a unui interviu, care din păcate nu s-a mai finalizat.

În ultimul timp înainte de marea plecare, artistul a lucrat la câteva proiecte şi experimente interesante de animatie, în regim privat. Dacă acestea nu au fost duse la bun sfârşit, nu s-a datorat lipsei talentului sau zelului său, ci a stării de sănătate şi mai ales a timpului, care nu i-a fost aliat. Pasionat de munca sa, o dată cu accesul la tehnologiile moderne, aducea mereu vorba, în discuţiile cu colegii şi prietenii săi, de alte şi alte descoperiri din tehnicile graficii pe computer, pentru realizarea şi prezentarea desenelor sale: alte pattern-uri, o altfel de animaţie etc.

Vivace şi foarte acut în conversaţii, Cristian Marcu a animat spaţiul "Clubului Caricaturiştilor" încă de la înfiinţare, comentariile sale analitice fiind exprimate într-un mod foarte de personal. Temperamentul și spiritul analitic, au impregnat stilul său artistic, cu un umor de calitate, exprimat plastic prin linia clară, continuă și culoarea delicat pastelată. La timpul său, Marcu a fost unul dintre puținii graficieni satirici, cu o pronunțată plasticitate a lucrărilor și o originală încadrare a ilustrației. Ideile sale converg către o universalitate a spiritului și ideaticii general umane, fapt ce l-a făcut foarte apreciat printre caricaturiști și recunoscut pe plan internațional. De altfel, unul dintre cele mai prestigioase site-uri de grafică satirică - precum îl aprecia el însuşi în anii 2000, „Iran Cartoon”, l-a inclus în spaţiul rezervat celor mai importanţi artişti străini, prezentând doua pagini permanente cu lucrările sale.

În ultimii ani i-am cunoscut şi partea spirituală a personalităţii sale, care l-a apropiat mai mult de ceruri şi de graţia divină. Această stare mi-a împărtăşit-o ca totdeauna, cu pasiune şi elocvenţă, cu credinţă şi speranţă.

Se împlinesc 20 ani de la plecarea pentru totdeauna, a lui Cristian Marcu, personalitate a graficii româneşti, care s-a exprimat umoristic într-un mod atât de original şi convingător, omul ce se dorea cât mai complet şi mai împlinit. 

Irina IOSIP

Call for: FotoFest Biennial 2022, Houston

 

FotoFest Biennial 2022
If I Had a Hammer
September 24–November 6, 2022

Foto-Fest is pleased to reveal the artistic concept and title of its 19th international biennial exhibition. Titled, If I Had a Hammer, the FotoFest Biennial 2022 takes place September 24–November 6, 2022 in Houston, Texas at Sawyer Yards and throughout the city of Houston. The exhibition and its related public programs are co-curated and organized by Steven Evans, Max Fields, and Amy Sadao with curatorial advisory support from Julie Ault, Nora N. Khan, and Jeanne Vaccaro. The FotoFest Biennial 2022 central exhibition, If I Had a Hammer, considers the ways in which artists utilize images to unpack the ideological underpinnings that inspire collective cultural movements around the globe, at a moment when social beliefs and political imaginaries are becoming dogma at the tap of a button and the click of a shutter. The exhibition addresses the role of images in the construction, representation, reception, and repression of global social movements and political ideologies. A diverse range of image-based practices are represented: activists and photo-documentarians, research-based artists and collectives, filmmakers and performance artists, and artists working within social practice. The included artists expose, through diverse methods, the potential of images to support progressive movements, as well as their ability to oppress marginalized and at-risk populations. If I had a Hammer highlights strategies that artists employ to create archives that subvert the hegemonic anthropological and documentary gaze, play against traditional forms from portraiture to landscape photography, and imagine alternative political scenarios while turning over an insistence on a finished, final, or decisive image. The Biennial 2022 exhibition is supported by a range of public programs, including an opening weekend event, public tours, musical and artist performances, a symposium, and a film program. An accompanying book featuring texts, interviews, and essays by the exhibition curators and invited contributors published by FotoFest and Schilt Publishing will be available upon the exhibition’s opening. Edited by Steven Evans, Max Fields, and Amy Sadao and designed by HvA Design, the publication features comprehensive texts on each of the exhibiting artists. The FotoFest Biennial 2022 program includes the presentation of an adjacent exhibition titled African Cosmologies: Redux, organized by Autograph ABP Director Mark Sealy. This exhibition is an adaptation of the postponed FotoFest Biennial 2020 exhibition, African Cosmologies: Photography, Time, and the Other, featuring artists included in the original iteration of that exhibition and complemented by a series of programs. FotoFest also presents the exhibition Ten by Ten: Ten Portfolios from the Meeting Place 2020–21, featuring artists whose works are selected by a series of invited nominators as exceptional image-based portfolios presented during the 2020–21 FotoFest International Meeting Place Portfolio Review programs. The 2022 Ten by Ten exhibition is a celebration of FotoFest’s Meeting Place Portfolio Review as an important site of discourse and display, highlighting the works of ten artists, nominated by ten guest reviewers, whose works exemplify the broad range of contemporary photographic practice. The exhibition is complemented by an illustrated digital catalogue featuring images representing each of the artist’s work and essays by those who nominated them for inclusion in the Ten by Ten exhibition. Reviewers and writers for the catalogue include Nela Eggenberger, Teona Gogichaishvili, Mary Heathcott and Jacqueline McGilvray, Sam Mercer, Joaquim Paiva, Sinara Sandri, Serubiri Moses, Johan Sjostrom, Paula Tognarelli, and Wendy Watriss.  FotoFest 2000 Edwards St, Bldg C, Ste 2 Houston, Texas 77007 United States T +1 713 223 5522 F +1 713 223 4411 info@fotofest.org

2022 - SECOND HAND

"2022 - Second hand" by Irina IOSIP

 

Damien HIRST: craniul din platină acoperit de diamante nu a fost vândut

 

Opera de artă contemporană și strategiile de marketing

Revista "Le Journal des Artistes" anunță, în numărul său din 31 ianuarie 2022, faptul că lucrarea lui Damien Hirst reprezentând un craniu uman confecționat din platină și acoperit cu 8601 diamante, nu a fost vândut niciodată. Artistul a admis de curând că "For the Love of God"[1] din 2007 (din platină, diamante și dinți umani), pentru care s-au investit peste 17 milioane de lire, estimată la aproximativ 50 milioane de lire, nu a ajuns niciodată să fie vândută, rămânând în colecția sa și a Galeriei White Cube, care partajează proprietatea cu un grup de investitori anonimi. Aceasta se află de peste 15 ani în depozitele bijutierilor din Londra.

Damien Hirst [2]

Craniul, expus pentru prima oară în 2007 este una dintre cele mai aclamate dar și contestate lucrări sau expoziții ale autorului, alături de "The Miraculous Journey" (2018) / Doha, Qatar și "Treasures from the Wreck of the Unbelievable" (2018) / Veneția. 

Hirst, unul dintre cei mai bogați artiști contemporani în viață, de-a lungul timpului, a șocat publicul cu imaginația sa uneori hilară, adesea arogantă dar mereu uluitoare. Lucrările imense, asociate sculpturii, cuprinzând animale moarte și conservate în formol în acvarii (rechini, vaci sau oi), întregi sau secționate, una sau mai multe în aceeași instalație, fac parte dintr-o realitate augmentată prezentată publicului dintr-o perspectivă filozofică sau socială asupra vieții și morții. Ele cuprind o realitate firească, dar realizarea întregului ansamblu și percepția finală ating nivelul extraordinarului și, uneori, depășesc limitele suportabilului etic și moral. Inimaginabilului transformat în artă îi este adesea asociat un titlu care atrage publicul sensibil la neașteptat, nemaivăzut și miraculos. Lucrările artistului contrariază, creează dileme și adesea suscită controverse și scandalizează o parte a publicului și a criticii de artă.

Operele contemporane de circulație în lumea artei, în a căror realizare au fost investite sume uriașe,  sunt astăzi promovate printr-un marketing costisitor și el. Revenind la "For the Love of God", posibil că și anunțul vinderii a făcut parte dintr-o strategie publicitară considerată a fi necesară parcursului financiar ulterior al lucrărilor lui Damien Hirst.

Irina IOSIP

Notă:

1    Imaginea: https://www.theguardian.com/artanddesign/2008/sep/07/damienhirst.art
2    "Love's Paradox (Surrender or Autonomy, Separateness as a Precondition for Connection)", 2007 și "2-Amino-5-Bromobenzotrifluoride", 2011 autor Jonathan Deamer, https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Damien_Hirst_Room_at_ARKEN_gallery,_Ish%C3%B8j,_Denmark.png; Jonathan Deamer, CC BY 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/4.0>, via Wikimedia Commons