Născut pe 29 ianuarie 1959 (Galaţi) - decedat pe 25 iunie 2012 (Bucureşti)
Studiile şi le-a început în Huşi continuând apoi, în Bucuresti, cu studii private de grafică şi pictură având ca profesori pe Ion Ganju şi Nicolae Aurel Alexi.
Artist plastic – grafician şi realizator de filme de animatie din anul 1981, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, al Uniunii Cineaştilor din România şi membru fondator al Asociaţiei Culturale „Punct”, iniţiator şi director artistic al Salonului de Grafică Satirică „Damigenius”, de la Huşi - ajuns la a 17- a ediţie, şi Preşedintele Asociaţiei Culturale „Damigenius”.
Mulţi ani a activat ca grafician şi caricaturist - editorialist la „Jurnalului Naţional”, a fost colaborator la săptămânalul „Formula As” şi ocazional, la cotidianul francez "Courrier International". Mult timp, în fiecare miercuri, desenul sau editorial realizat pentru „Jurnalul National”, a fost prezentat pe postul de televiziune „Antena 3, în cadrul emisiunii „Revista presei”, de Radu Cazan.
Activitatea în cadrul Studioului cinematografic „Animafilm” a adăugat în palmaresul său animaţia a 32 de filme pentru copii şi regia a două filme de autor, având onoarea să colaboreze cu importanţi regizori precum Nell Cobar, Zaharia Buzea, Gopo, Virgil Mocanu, Liana Petruţiu, Lucian Profirescu, Mihai Badica, Zoltan Szilagy ş.a.m.d.
În timp a adunat peste 9 expoziţii personale, zeci de expoziţii de grup, lucrări în diverse muzee şi colecţii private, în ţară şi străinătate, fiind recompensat cu 44 de premii naţionale şi 23 internaţionale.
În oraşul de adopţie Huşi, acolo unde îşi avea cel de al doilea atelier de lucru şi unde, cel mai important, locuia şi trăia mama sa, a îniţiat înfiinţarea a două spaţii dedicate artelor contemporane: Galeria de Artă „PrimArt” – din incinta primăriei Municipiului şi Muzeul de Artă Modernă.
Printre altele, a realizat coperti şi ilustraţii de carte, cărţi poştale şi afişe, iar unul dintre ultimele sale volume ilustrate a fost „Codul Zambaccian 2”, al lui Adrian Năstase, apărut la Editura Niculescu.
În ultimii ani ai vieții, Marcu a patronat şi curatoriat, doua dintre cele mai
importante expoziţii de grafică satirică din Bucuresti „ArheTICURI la
români”- Cărtureşti din septembrie 2005 şi „Damigenius” - Cărturesti din
octombrie 2006.
De-a
lungul timpului, lucrările sale au trezit interesul unor critici de
artă precum Tudor Octavian, Ion Truică, Virgil Mocanu, Calin Căliman,
Corneliu Stoica și Valentin Ciucă, care au exprimat aprecieri elogioase
despre arta sa.
Toate cele de mai sus şi desenele alăturate
ne-au fost transmise chiar de Cristian Marcu, cu ceva timp înainte de
plecare, în scopul realizării unei documentări asupra activităţii sale
şi a unui interviu, care din păcate nu s-a mai finalizat.
În ultimul timp înainte de marea plecare, artistul a lucrat la câteva proiecte şi experimente interesante de animatie, în regim privat. Dacă acestea nu au fost duse la bun sfârşit, nu s-a datorat lipsei talentului sau zelului său, ci a stării de sănătate şi mai ales a timpului, care nu i-a fost aliat. Pasionat de munca sa, o dată cu accesul la tehnologiile moderne,
aducea mereu vorba, în discuţiile cu colegii şi prietenii săi, de alte
şi alte descoperiri din tehnicile graficii pe computer, pentru
realizarea şi prezentarea desenelor sale: alte pattern-uri, o altfel de
animaţie etc.
Vivace şi foarte acut în conversaţii, Cristian Marcu a animat spaţiul "Clubului Caricaturiştilor" încă de 
la înfiinţare, comentariile sale analitice fiind exprimate într-un mod foarte de personal. Temperamentul și spiritul analitic, au impregnat stilul său artistic, cu un umor de calitate, exprimat plastic prin linia clară, continuă și culoarea delicat pastelată. La timpul său, Marcu a fost unul dintre puținii graficieni satirici, cu o pronunțată plasticitate a 
lucrărilor și o originală încadrare a ilustrației. Ideile sale converg către o universalitate a spiritului și ideaticii general umane, fapt ce l-a făcut foarte apreciat printre caricaturiști și recunoscut pe plan internațional. De altfel, unul dintre cele mai prestigioase site-uri de grafică satirică - precum îl aprecia el
însuşi în anii 2000, „Iran Cartoon”, l-a inclus în spaţiul rezervat
celor mai importanţi artişti străini, prezentând doua pagini permanente
cu lucrările sale.
În ultimii ani i-am cunoscut şi partea spirituală a personalităţii sale, care l-a apropiat mai mult de ceruri şi de graţia divină. Această stare mi-a împărtăşit-o ca totdeauna, cu pasiune şi elocvenţă, cu credinţă şi speranţă.
Se împlinesc 20 ani de la plecarea pentru totdeauna, a lui Cristian Marcu, personalitate a graficii româneşti, care s-a exprimat umoristic într-un mod atât de original şi convingător, omul ce se dorea cât mai complet şi mai împlinit.
Irina IOSIP
Postări
