Ana-Irina Iorga: Dualitatea lumii angelice

  

DUALITATEA LUMII ANGELICE

 

Înainte de a fi creată lumea, au fost creați îngerii - ca ființe inteligibile, nemateriale, nevăzute și luminoase. Ei mai sunt numiți și minți nematerialnice sau puteri cerești, pentru a arăta natura lor spirituală și celestă, anterioară existenței lumii materiale proprii oamenilor. Crearea acestei lumi a contribuit la dinamica negativă a lumii îngerilor pentru că, așa cum descrie textul vechi-testamentar, s-a făcut simțită și apoi văzută invidia angelică. Iar unii îngeri au căzut. Așadar, cunoașterea adevărată a îngerilor este una post-edenică. Despre o asemenea cunoaștere este vorba în expoziția de la Galeria ABSIDA din Iași a Paulei Neagu, pe care și-a intitulat-o „Univers angelic”.

Artista povestește, cu sinceritate, întâmplări cu îngeri pe care îi reprezintă înaripați, locuitori ai spațiilor cerești, asemenea păsărilor, asemnea fluturilor. Conform tradiției iconografice creștine pe care o împărtășește, Sf. Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, este văzut, de asemenea, cu aripi mari, de făptură celestă ce cunoaște adevărul transcendent. Iar Apostolul iubirii, Ioan Teologul, are ca simbol vulturul care se înalță dincolo de munții cunoașterii obișnuite.

Cel mai cunoscut și statornic înger, care nu se desparte niciodată de om, este cel din Eden, prezent într-una din lucrările expuse, șerpuit în jurul pomului cunoștinței binelui și răului, dezgolind rușions trupul omului care avea deja cugetul golit de neasculatare, lăsând în urma sugrumării copacul uscat, omul dezmoștenit, într-o realitate nouă, albastră și tristă, plină de durere și moarte. De altfel, prezența îngerilor de această factură este redată sub forma unor pete de culoare haotice, întinse în straturi subțiri, diluate - ca semn al inconsistenței lor existențiale, dar ca într-o explozie. Căci ce altceva este irumperea angelicului malefic în ordinea omenescului, dacă nu o explozie?

Ceilalți îngeri sunt reprezentați în structuri liniare, geometrice, care trasează spațiile fiecărui tip de ființare. Sunt făpturi care străbat cerurile, unindu-le, prin intervenții salvatoare în lumea oamenilor. Spațiile lor sunt diferențiate printr-un albastru intens, poate pentru a arăta limita cunoașterii noastre în lumile superioare. Celelalte spații sunt cromatizate în nuanțe de pământuri deșertificate. 

 

Sufletul uman este un astfel de spațiu. Îngerii cei sfinți sfințesc, adică luminează bolțile interiorului nostru și prezența lor benefică este cromatizată cu mult galben și culori calde ce înfruntă gratiile produse de imaginația hoinară. Îngerii întunecați întunecă, tulbură, înfricoșează și înspăimântă, așa cum se întâmplă într-una din lucrările care poate fi interpretată ca un autoportret în timpul trăirii unui coșmar. Rochia de dantelă, darurile prezente, clădite unele peste altele, bogăția și frumusețea copilăriei din sufletul protagonistei nu pot aneantiza prezența diformă a făpturilor infernale. Chiar dacă acestea nu pot face nimic fără consimțământul ei, au totuși o prezență resimțită ca amenințătoare prin ea însăși.

Universul angelic al Paulei Neagu este complex și tulburător, balansându-se între dimensiunea obiectivă și dimensiunea subiectivă, între realitate și vis, între cer și infern, între tristețea unui albastru impur și frumusețea solară a unui galben celest și terestru totodată.

Prof. dr. Ana-Irina Iorga