CĂLĂTORIILE INTERIOARE ALE MARINELEI RUSU
Expoziția „Călătorii interioare”, Galeriile de artă ale Bibliotecii Academiei Române - Filiala Iași
17 - 28 februarie 2025
Lucrările Manuelei RUSU sunt ca o îmbrățișare fierbinte, fermă, puternică, plină de iubire, din strânsoarea căreia ieși convins de puterea psihologică a culorilor și armoniilor picturale și, mai ales, cucerit de ambianța oferită: solară, primitoare, de o anume reflexivitate concesivă
Abundența de culori și forme și, ca atare, de sentimente și trăiri impune privitorului tonusuri înalte psihice și mentale, acesta devenind conștient de prezența și puterea artei și de personalitatea artistului. Marinela Rusu te privește drept în ochi, cu sinceritate în timp ce gestualitatea sa, adesea impetuoasă, este neinvazivă și nediscriminatorie. Ea lucrează cu și prin acele energii interioare ale conștientului și subconștientului, care mobilizează spiritual și înnobilează ființele umane. În același timp, ne face să ne conștientizăm tumulturile interioare, adâncimea și complexitatea trăirilor și neputința de a le descifra, uneori, înțelesurile, fiind copleșiți de intensitatea lor.
În general, artista preferă zona acutelor coloristice și a formelor abstractizate, unde este greu să te menții pe același palier sau să mai adaugi ceva existând pericolul sciziunii, spargerii compoziției și armoniei întregii lucrări. În mod inspirat, pe acele suprafețe saturate de culori voltaice, apar insule de culori răcoritoare, conturări în culori contrastante, spații libere care pun în valoare structurile abstractizate și simboluri, toate asigurând liniștirea ochiului și minții.
Suprafețe pictate în tușe groase, păstoase iau uneori forme sculpturale precum niște basoreliefuri pe hârtie și, cel mai des, straturi smălțuite de culoare se suprapun tumultuos.
Probabil, tendințele interioare de perfecționare conduc psihologic mâna artistei în descrierea unor volte, ce-și schimbă mereu alura și direcția sau încapsularea unor pete de culoare. Structuri se supra-închid unele în altele, dacă nu alunecă voluptuos, unele pe lângă celelalte.
Abundența de culori și forme și, ca atare, de sentimente și trăiri impune privitorului tonusuri înalte psihice și mentale, acesta devenind conștient de prezența și puterea artei și de personalitatea artistului. Marinela Rusu te privește drept în ochi, cu sinceritate în timp ce gestualitatea sa, adesea impetuoasă, este neinvazivă și nediscriminatorie. Ea lucrează cu și prin acele energii interioare ale conștientului și subconștientului, care mobilizează spiritual și înnobilează ființele umane. În același timp, ne face să ne conștientizăm tumulturile interioare, adâncimea și complexitatea trăirilor și neputința de a le descifra, uneori, înțelesurile, fiind copleșiți de intensitatea lor.
În general, artista preferă zona acutelor coloristice și a formelor abstractizate, unde este greu să te menții pe același palier sau să mai adaugi ceva existând pericolul sciziunii, spargerii compoziției și armoniei întregii lucrări. În mod inspirat, pe acele suprafețe saturate de culori voltaice, apar insule de culori răcoritoare, conturări în culori contrastante, spații libere care pun în valoare structurile abstractizate și simboluri, toate asigurând liniștirea ochiului și minții.
Suprafețe pictate în tușe groase, păstoase iau uneori forme sculpturale precum niște basoreliefuri pe hârtie și, cel mai des, straturi smălțuite de culoare se suprapun tumultuos.
Probabil, tendințele interioare de perfecționare conduc psihologic mâna artistei în descrierea unor volte, ce-și schimbă mereu alura și direcția sau încapsularea unor pete de culoare. Structuri se supra-închid unele în altele, dacă nu alunecă voluptuos, unele pe lângă celelalte.
Picturile Marinelei Rusu păstrează caracteristica artelor abstracte care sugerează și transmit sentimente și nu impun idei și concepte despre viață, filozofice sau spirituale, lucrând insinuant asupra psihicului uman. În câmpul pictat apar, recurent, simboluri ca niște fire conducătoare către ideea tematică principală.
Lucrările rămân pe retina și în conștiința privitorului în mod persistent o vreme, înainte de identificarea, normal, parțială, cu artistul și arta sa, deoarece abstractizarea impune eforturi de receptare proprii fiecăruia dintre privitori. Dar arta abstractă este lesne de receptat și asimilat de către public? Puțini sunt aceea care o înțeleg și o simt, altfel decât fragmentat!
Desigur, fiecare lucrare, independent de voința și intențiile autorului, se poate metamorfoza în ochii fiecăruia dintre contemplatori, care simt și o interpretează conform propriei lor personalități, gândiri și experiențe, astfel că, aceasta capătă alte înțelesuri și dimensiuni, multiplicate cu numărul privitorilor. Sunt, însă, sfere comune de cunoaștere și simțite, profunzimi umane care unesc și empatii care onorează. Prin îngemănarea celor induse, sugerate sau insinuate de către artist și conștiința și trăirile contemplatorului se realizează o conexiune de netăgăduit, artistul și publicul său devenind participanți la un nou act creator.
Atmosfera degajată de expoziție este asemenea peisajelor grecești, adoptate de către artistă cu ani în urmă prin mariaj, unde totul este scăldat într-o lumină uniformă, puternică și o căldură în care omul se cufundă copleșit, fiind, în același timp, incitat de amestecul persistent de gusturi și mirosuri: cel sărat - picant al mării și cel aspru-încins, ușor abraziv al nisipului. În picturile Marinelei Rusu ca și acolo, „nopți” de un verde-albastru profund se contrapun, odihnitor, atenuând pulsul mărit al secvențelor toride.
Irina IOSIP
Postări
