Festivalul „Salt & Pepper”
ediția I - IUBIREA
Jurnalism
Ana-Irina IORGA, România
profesor doctor, eseist
„Dragostea nu cade niciodată” *
Referința permanentă, deși implicită, a proiectului Empatii de o parte și de alta a Prutului, a fost, în cheie paulină desigur, iubirea veșnică, iar cele 16 expoziții care l-au însoțit sunt tot atâtea declarații de dragoste rostite sau mute, strigate sau murmurate, interzise sau permise, țipate sau șoptite - peste „râul-punct-de-poticnire” al istoriei noastre.
Cea mai recentă dintre expoziții, cea din februarie 2025, găzduită la Iași de Galeria „Octav Băncilă” iar la Chișinău de Galeria Academiei de Arte, în aceeași zi și la aceeași oră, într-o structură bicefală, are o tonalitate echilibrată din toate punctele de vedere, cu nuanțe strălucitoare de triumf istoric și artistic în egală măsură. Diferențele de școală artistică se armonizează într-un întreg organic a cărui coloană vertebrală este râul Prut.
Se remarcă emoționalități intense articulate cu tehnci ferme, raționalități asociate cromaticilor calde, reverii, percepții diurne, cogniții prietenoase, preocupări preponderent conceptuale sau afective, lumini, liniști, frumuseți - toate descriind, sincer și statornic, o uriașă scrisoare de dragoste care va salva, fără nici o îndoială, lumea.
Sunt evidente, complementare și cu atât mai interesante pluralitățile care compun expoziția cu numărul 16, fie că este vorba despre stiluri artistice ce arată personalități complexe, cu arheologii subiective rămase deseori în umbra anilor, despre teme clasice abordate multi-compozițional sau teme moderne ce-și creează propriul cadru de compunere, despre un desen puternic sau unul sensibil, despre o cromatică strălucitoare, discretă sau bine temperată.
Întregul eveniment expozițional vorbește despre afinități elective și empatii native într-o tonalitate asociată înrudirii spirituale ale cărei rădăcini sunt de găsit în straturile cele mai adânci ale istoriei văzute și nevăzute, de dincoace și de dincolo de Prut. Acestea joacă rolul condițiilor „a priori” ale sensibilității de care vorbea Kant, condiții care pot fi transferate asupra empatiei, dar și asupra iubirii care o desăvârșește, rămânând, desigur, „a priori”, de nedepășit și de neclintit.
Felicitări tuturor celor care au gândit și organizat acest eveniment cu semnificații adânci, tuturor celor care s-au implicat afectiv și administrativ, pentru a reuni, încă o dată, sensibilități și frumuseți artistice de care publicul românesc, de o parte și de alta a Prutului, se bucură necondiționat!
Cea mai recentă dintre expoziții, cea din februarie 2025, găzduită la Iași de Galeria „Octav Băncilă” iar la Chișinău de Galeria Academiei de Arte, în aceeași zi și la aceeași oră, într-o structură bicefală, are o tonalitate echilibrată din toate punctele de vedere, cu nuanțe strălucitoare de triumf istoric și artistic în egală măsură. Diferențele de școală artistică se armonizează într-un întreg organic a cărui coloană vertebrală este râul Prut.
Se remarcă emoționalități intense articulate cu tehnci ferme, raționalități asociate cromaticilor calde, reverii, percepții diurne, cogniții prietenoase, preocupări preponderent conceptuale sau afective, lumini, liniști, frumuseți - toate descriind, sincer și statornic, o uriașă scrisoare de dragoste care va salva, fără nici o îndoială, lumea.
Sunt evidente, complementare și cu atât mai interesante pluralitățile care compun expoziția cu numărul 16, fie că este vorba despre stiluri artistice ce arată personalități complexe, cu arheologii subiective rămase deseori în umbra anilor, despre teme clasice abordate multi-compozițional sau teme moderne ce-și creează propriul cadru de compunere, despre un desen puternic sau unul sensibil, despre o cromatică strălucitoare, discretă sau bine temperată.
Întregul eveniment expozițional vorbește despre afinități elective și empatii native într-o tonalitate asociată înrudirii spirituale ale cărei rădăcini sunt de găsit în straturile cele mai adânci ale istoriei văzute și nevăzute, de dincoace și de dincolo de Prut. Acestea joacă rolul condițiilor „a priori” ale sensibilității de care vorbea Kant, condiții care pot fi transferate asupra empatiei, dar și asupra iubirii care o desăvârșește, rămânând, desigur, „a priori”, de nedepășit și de neclintit.
Felicitări tuturor celor care au gândit și organizat acest eveniment cu semnificații adânci, tuturor celor care s-au implicat afectiv și administrativ, pentru a reuni, încă o dată, sensibilități și frumuseți artistice de care publicul românesc, de o parte și de alta a Prutului, se bucură necondiționat!
* Sf. Pavel, Epistola a doua către corinteni
Postări
